2rac-244/13 — Încasarea datoriei, penalităţii

prima instanţă:V. Sîrbu Dosarul nr.2rac-244/13 instanţa de apel: D. Manole, E. Clim, N. Traciuc ÎNCHEIERE 8 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ C.D.T. - Agro” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Mereșagro” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „C.D.T. - Agro” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ C.D.T.

- Agro” şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Hâncești din 9 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parțial c o n s t a t ă La 14 iunie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Mereșagro” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „C.D.T. - Agro” cu privire la încasarea datoriei în mărime de 70 000 lei, a penalității pentru fiecare zi de întârziere suma ce constituie 3 832 lei 50 bani, a cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxei de stat în mărime de 2 400 lei, cât și taxa pentru serviciile juridice acordate suma în mărime de 5 000 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul Societatea cu Răspundere Limitată „Mereșagro” a indicat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între reclamant şi pârât la 24 decembrie 2008, reclamantul a vândut, iar pârâtul a cumpărat o combină de model E-517 la prețul de 70 000 lei, pe care urma să o achite până la 1 septembrie 2009. Dovada predării bunului se confirmă prin factura de expediție, dar contrar prevederilor din contract, pârâtul refuză să achite prețul combinei, iar la nenumăratele solicitări ale reclamantului, pârâtul nu a reacționat. Achitarea pentru combina în litigiu, reieşind din pct.3.4. al contractului, pârâtul urma să o facă până la 1 septembrie 2009, iar în caz contrar ultimul trebuia să achite și o penalitate de întârziere în mărime de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere, fapt care nu a fost realizat.

Consideră reclamantul, Societatea cu Răspundere Limitată „Mereșagro” că, pârâtul ilegal nu şi-a executat obligaţiile prevăzute de contract, precum şi nici nu a reacţionat la nenumăratele interpelări efectuate în adresa ultimului în vederea achitării datoriei, astfel încât reclamantul cere încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului datoria suma de 70 000 lei, penalitatea pentru fiecare zi de întârziere suma ce constituie 3 832 lei 50 bani, a cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxei de stat în mărime de 2 400 lei, cât și taxa pentru serviciile juridice acordate suma în mărime de 5 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Hâncești din 9 iulie 2012 acțiunea a fost admisă parțial, încasându-se din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „C.D.T.

- Agro” în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Mereșagro” suma datorată în mărime de 70 000 lei, precum și cuantumul taxei de stat în mărime de 2 100 lei, în total suma de 72 100 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „C.D.T. - Agro” şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Hîncești din 9 iulie 2012. La 14 martie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „C.D.T. - Agro” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii înaintate de Societatea cu Răspundere Limitată „Mereșagro”.

În motivarea recursului recurentul, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi cu hotărârea primei instanţe, pe care le consideră neîntemeiate şi ilegale, deoarece la examinarea pricinii civile în cauză nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanţă pentru soluționarea pricinii civile, precum şi nu au fost dovedite circumstanțele considerate ca fiind stabilite, astfel încât au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „C.D.T. - Agro”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „C.D.T.

- Agro” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul Societăţii cu Răspundere Limitată „C.D.T. - Agro” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan