2r-516/13 — Încasarea datoriei

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-516/13 Judecători: M.Anton, A.Panov, I.Secrieru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 14 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valentina Clevadî Judecători Ion Vîlcov, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Ursu Andrei, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Aronov Vitalii către Ursu Andrei privind încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013, prin care a fost respins demersul de scutire a achitării taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor, CONSTATĂ : La 22 august 2012 Aronov Vitalii s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ursu Andrei privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, potrivit recipisei din 04.04.2009, a transmis pîrîtului Ursu Andrei cu titlu de împrumut mijloace financiare în mărime de 2 500 euro. La 02.05.2012 a solicitat pîrîtului rambursarea împrumutului nominalizat, însă ultimul nu şi-a onorat obligaţiunile debitoriale. Solicită reclamantul încasarea de la pîrît a împrumutului nerambursat în mărime de 2 500 euro şi a dobînzii de întîrziere în mărime de 3 375 euro. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 17 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Ursu Andrei Gheorghe în beneficul lui Aronov Vitalii a datoriei în mărime de 2 500 euro şi a dobînzii de întîrziere în mărime de 3 375 euro.

Ursu Andrei a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea hotărîrii şi remiterea cauzei la rejudecare. Totodată, apelantul a solicitat şi scutirea de la plata taxei de stat în mărime de 2 165,15 lei, din motivul situaţiei financiare dificile, iar în confirmarea acestui fapt, a prezentat certificatul de salariu de 1 200 lei lunar, copia adeverinţelor de naştere că are doi copii minori la întreţinere, precum şi faptul care dînsul este supus tratamentului de hepatită virală „B” şi alte maladii, ce necesită cheltuieli sporite.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013, a fost respinsă cererea privind scutirea achitării taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 2 165,15 lei pînă la 16 mai 2013. La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 368 alin. (1) CPC, menţionînd că apelantul nu a achitat taxa de stat. Referitor la cerinţa de scutire a plăţii taxei de stat, instanţa a aplicat prevederile art. 85 alin. (4) CPC, statuînd că apelantul nu a prezentat probe suficiente care să confirme imposibilitatea achitării acesteia, deoarece certificatul de salariu de 1 200 lei nu reflectă situaţia reală a stării financiare.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 03 mai 2013, Ursu Andrei a contestat-o cu recurs, solicitînd repunerea în termenul de atac, admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013, cu 1 pronunţarea unei noi soluţii prin care cererea privind scutirea achitării taxei de stat să fie admisă. În susţinerea recursului recurentul a invocat ilegalitatea încheierii contestate, menţionînd că starea materială a sa este dificilă, fapt demonstrat prin înscrisurile anexate la cerea de apel. La fel, a menţionat că, prin faptul impunerii apelantului la achitarea taxei de stat, instanţa de apel a îngrădit apelantului accesul liber la justiţie. Susţine recurentul că instanţa de apel a constatat circumstanţele ce constituie temei de scutire de la plata taxei de stat, însă le-a dat o apreciere eronată, axîndu-se pe o deducţie aberantă că, dacă apelantul este reprezentat de un avocat, înseamnă ca are resurse financiare disponibile.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul întemeiat şi pasibil de a fi admis din următoarele considerente. Conform art. 427 lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionînd prin decizie problema în fond.

Astfel, norma art. 83 alin. (1) CPC stipulează că taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanţa judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar. Prin urmare, o condiţie indispensabilă pentru admiterea spre examinare a cererii de apel reprezintă plata taxei de stat, dovada căreia potrivit art. 365 alin. (4) CPC se anexează la cererea de apel. În acelaşi timp, art. 85 alin. (1) CPC indică cine şi în ce condiţii sînt scutiţi de la achitarea taxei de stat.

În continuare se relevă faptul că potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pot fi stabilite prin lege şi alte cazuri de scutire a părţilor de plata taxei de stat, potrivit alin. (4) în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Astfel legea sus enunţată, admite cazuri în care instanţa judecătorească, în funcţie de condiţiile unui participant la proces este în drept să scutească de plata taxei de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate de art. 85 CPC. În speţă, apelantul a depus cererea de apel fără a achita taxa de stat, dar a solicitat, în urma prezentări probelor necesare, scutirea de la plata taxei de stat din considerentul imposibilităţii achitării acesteia ca consecinţă a stării financiare precare.

Instanţa a constatat situaţia invocată, dar a respins cererea, impunînd achitarea integrală a taxei de stat în mărime de 2 165,15 lei. Instanţa de recurs consideră concluzia instanţei de apel ca neîntemeiată, avînd în vedere faptul că apelantul a justificat prin probe cerinţa de scutire de la plata taxei de stat. La caz, Ursu Andrei a prezentat instanţei de apel certificatul privind mărimea salariului lunar de 1 200 lei, certificatele de naştere ale copiilor minori aflaţi la întreţinerea sa, precum şi scrisoarea IMSP Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă”, care atestă starea de sănătatea a apelantului (f.d. 28-31). 2 Or, aceste înscrisuri probează cu certitudine circumstanţele invocate de apelantul-recurent.

Mai mult ca atît, instanţa de apel a constatat împrejurările menţionate supra, dar a conchis că acestea nu reflectă posibilitatea materială reală a solicitantului. Totodată, în justificarea soluţiei adoptate, instanţa de apel s-a axat prioritar pe concluzia că reprezentarea apelantului în instanţa de judecată de către un avocat, presupune existenţa resurselor financiare necesare şi pentru plata taxei de stat. Or, o asemenea abordare a cerinţei înaintate este inadmisibilă, atîta timp cît se bazează doar pe presupuneri şi nu pe probe pertinente. În context instanţa aminteşte că art. 6 § 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanţă cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil, iar factorul financiar, respectiv incapacitatea de a achita o taxă de stat, nu poate servi ca motiv de a nu recurge la această cale de atac.

De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, „dreptul la o instanţă” nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky împotriva Regatului Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie. Respectiv, impunerea achitării taxei de stat în condiţiile în care norma legală, şi situaţia contestatarului prevede scutirea de la achitarea taxei de stat – ar restricţiona nejustificat accesul la justiţie, şi s-ar admite astfel încălcarea unuia din drepturile fundamentale consfinţite în Convenţie.

Pornind de la circumstanţele menţionate supra, Colegiul conchide asupra necesităţii casării încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04.04.2013 şi emiterii unei încheieri noi de admitere a cerinţei de scutire de la plata taxei de stat, pentru a nu admite încălcarea dreptului la o cale de atac şi pentru a evita orice atingere adusă însăşi substanţei dreptului la un tribunal şi cauza urmează a fi restituită la Curtea de Apel Chişinău pentru examinarea apelului depus de Ursu Andrei în fond. În lumina celor expuse, conducîndu-se de prevederile art. 427 lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite cererea de recurs declarată de Ursu Andrei.

Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013, adoptată în cauza Aronov Vitalii către Ursu Andrei privind încasarea datoriei. Se pronunţă o nouă încheiere prin care se scuteşte Ursu Andrei de la achitarea taxei de stat. Se remite cauza pentru judecarea cererii de apel în fond la Curtea de Apel Chişinău. Decizia este irevocabilă din momentul adoptării. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Vîlcov Iuliana Oprea 3