2ra-916/14 — Încasarea penalităţii şi a dobânzii de întârziere

prima instanţă: Z. Aramă dosarul nr. 2ra-916/14 (Judecătoria Cimişlia) instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa (Curtea de Apel Chişinău) DECIZIE 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Iuliana Oprea, Ion Guzun examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către Gîncu Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gîncu Serghei împotriva lui Stan Andrei cu privire la încasarea penalităţii şi a dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Gîncu Serghei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 16 mai 2013, c o n s t a t ă: La 22 octombrie 2012 Gîncu Serghei a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Stan Andrei cu privire la încasarea penalităţii şi a dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 02 iunie 2011 a încheiat în calitate de împrumutător, cu Stan Andrei, în calitate de împrumutat, un contract de împrumut, prin care i-a acordat ultimului suma de 33 600 lei pe termen de 8 luni de zile, cu scadenţă la 02 februarie 2012. La expirarea termenului contractului, pârâtul nu şi-a executat obligaţiunile asumate şi nu a rambursat la timp împrumutul contractat. Menţionează reclamantul că restituirea împrumutului a avut loc gradual, pârâtul Stan Andrei achitând datoria în 15 tranşe, şi anume: la 21 februarie 2012 – 3 000 lei, 01 martie 2012 – 8 000 lei, 30 martie 2012 – 100 lei, 03 aprilie 2012 – 3 100 lei, 06 aprilie 2012 – 3 000 lei, 12 aprilie 2012 – 2 400 lei, 10 mai 2012 – 2 000 lei, 15 mai 2012 – 5 000 lei, 18 mai 2012 – 1 500 lei, 05 iunie 2012 – 1 500 lei, 08 iunie 2012 – 600 lei, 20 iunie 2012 – 600 lei, 29 iunie 2012 – 400 lei, 04 iulie 2012 – 800 lei, 19 iulie 2012 – 1 600 lei.

Astfel, datoria de bază a fost stinsă abia la 19 iulie 2012, iar în conformitate cu pct. 4 al contractului încheiat, pentru fiecare zi de întârziere a plăţii împrumutului se aplică o penalitate în mărime de 1,0% din suma datorată. 1 Susţine reclamantul că pârâtul Stan Andrei urmează să achite penalitatea pentru toată perioada de întârziere în restituire, ceea ce constituie suma de 24 682 lei. Totodată, pretinde asupra încasării dobânzii de întârziere în conformitate cu art. 619 Cod Civil în sumă de 962,36 lei. Solicită reclamantul Gîncu Serghei încasarea în beneficiul său de la Stan Andrei a penalităţii de întârziere în mărime de 24 682 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 962,36 lei şi a cheltuielilor de judecată suportate compuse din taxa de stat în sumă de 770 lei.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul a depus cerere prin care a solicitat compensarea în beneficiul său de către Stan Andrei a cheltuielilor de judecată compuse din cheltuieli pentru asistenţă juridică suportate în sumă de 3 500 lei, cheltuieli poştale în sumă de 19,20 lei şi cheltuieli de transport pentru deplasarea sa şi a avocatului la Judecătoria Cimişlia în sumă de 50 lei. Ulterior, reclamantul a mai depus o cerere prin care a pretins compensarea cheltuielilor de judecată suplimentare compuse din cheltuieli de transport în sumă de 250 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 16 mai 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi s-a încasat de la Gîncu Serghei în beneficiul lui Stan Andrei suma de 4 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Gîncu Serghei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 16 mai 2013 şi s-a încasat de la Gîncu Serghei în beneficiul lui Stan Andrei suma de 3 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică în apel. La 15 ianuarie 2014 Gîncu Serghei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei hotărâri noi prin care acţiunea să fie admisă. Recurentul în motivarea recursului a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material de către instanţele ierarhic inferioare. Indică că la stabilirea soluţiei juridice pe marginea speţei nu s-a ţinut cont de recunoaşterea expresă de către intimatul-pârât Stan Andrei a faptului restituirii datoriei cu întârziere, ceea ce condiţionează temeinicia pretenţiilor sale de încasare a dobânzii de întârziere.

Totodată, consideră că instanţele de judecată în mod arbitrar au considerat că clauza penală la caz nu poate fi aplicată deoarece copia contractului de împrumut din 02 iunie 2011 prezentată de către intimat nu o conţinea, aceasta fiind înserată doar în copia contractului prezentată de către recurent, astfel instanţele fiind în imposibilitate să stabilească ordinea încheierii contractelor respective şi care anume contract (având sau nu clauza penală), a fost ultima variantă negociată şi întărită de părţile împrumutului. Recurentul pretinde că Stan Andrei cu rea-credinţă a păstrat copia contractului de împrumut ce nu prevedea penalitatea de întârziere, deşi contractul respectiv a fost suplimentat la cererea împrumutătorului cu clauza penală.

Astfel, nu este de acord cu respingerea pretenţiei sale de încasare a penalităţii. Într-un final, recurentul Gîncu Serghei consideră că concluziile instanţelor de judecată pe marginea imposibilităţii găsirii lui de către împrumutat în vederea întoarcerii datoriei pe motiv că s-a aflat la muncă la Tiraspol, sunt 2 neîntemeiate şi combătute prin probele cauzei, ei contactând frecvent prin telefon, iar Stan Andrei transmiţând banii soţiei şi fratelui său. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia redactată de pe decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013, a fost expediată în adresa recurentului la 18 noiembrie 2013. În circumstanţele relevate, recursul declarat de către Gîncu Serghei se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 14 februarie 2014 în adresa intimatului Stan Andrei a fost expediată copia recursului declarat de către Gîncu Serghei cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 20 martie 2014 Stan Andrei prin intermediul reprezentantului avocat Cebanaş Alexandru a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia, solicitând respingerea lui cu menţinerea hotărârilor judecătoreşti atacate. Menţionează intimatul că instanţele ierarhic inferioare în mod just au respins pretenţiile recurentului, dânsul omiţând să prezinte probe veridice şi concludente în vederea demonstrării restituirii de către Stan Andrei a împrumutului contractat cu întârziere.

Consideră argumentele recursului declarative şi neîntemeiate. Concomitent, intimatul a cerut încasarea în beneficiul său de la recurentul Gîncu Serghei a cheltuielilor de asistenţă juridică suportate în recurs în sumă de 2 000 lei. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2014 recursul declarat de către Gîncu Serghei a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului Stan Andrei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor privind încasarea dobânzii de întârziere şi compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o noua hotarîre.

Potrivit art. 867 alin. (1) Cod Civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Conform art. 871 alin. (1) al aceluiaşi Cod, împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract. 3 Potrivit art. 872 alin. (1) Cod Civil, în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobîndă în mărimea prevăzută la art. 619 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Conform art. 619 alin. (1) Cod Civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Potrivit art. 585 al aceluiaşi Cod, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobândă, se plăteşte o dobândă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la 02 iunie 2011 Gîncu Serghei în calitate de împrumutător, a încheiat cu Stan Andrei, în calitate de împrumutat, contractul de împrumut în privinţa sumei de 33 600 lei pe un termen de 8 luni de zile, cu scadenţă la 02 februarie 2012. Materialele dosarului nu atestă faptul restituirii de către Stan Andrei a împrumutului contractat în termen, la 02 februarie 2012. Mai mult decât atât, declaraţiile intimatului-pârât Stan Andrei făcute în cadrul şedinţei de judecată din 25 februarie 2013 relevă recunoaşterea de către dânsul a faptului achitării datoriei cu întârziere (f.d. 62, 63). În conformitate cu art. 123 alin. (6) CPC, faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Referitor la nedisponibilitatea recurentului-reclamant în calitate de creditor, instanţa de recurs accentuează că materialele dosarului nu conţin probe pertinente care să demonstreze că împrumutătorul Gîncu Serghei nu a fost disponibil să recepţioneze de la Stan Andrei sumele cu titlu de împrumut, pe care ultimul intenţiona să le restituie. La caz, ţinând cont de faptul că împrumutul contractat la 02 iunie 2011, nu a fost rambursat până la data scadenţei de 02 februarie 2012, iar intimatul- împrumutat recunoaşte expres acest fapt, precum şi având în vedere că întârzierea în restituirea împrumutului nu se datorează culpei împrumutătorului, pretenţiile recurentului privind încasarea dobânzii de întârziere, sunt întemeiate în fapt şi în drept şi susceptibile a fi admise.

Cu privire la termenul în care intimatul Stan Andrei s-a aflat în întârziere, instanţa de recurs reţine următoarele. Materialele prezente la dosar, inclusiv şi declaraţiile părţilor în proces făcute în cadrul examinării pricinii în fond şi în apel, atestă că rambursarea împrumutului contractat a avut loc în tranşe, intimatul Stan Andrei restituind împrumutul integral. Totuşi, restituirea sumei împrumutului nu este demonstrată printr-o recipisă perfectată de către părţi, Stan Andrei menţionând expres că nu dispune de vreun înscris care să probeze că obligaţiunile sale asumate conform contractului din 02 iunie 2011, au fost onorate pe deplin. La rândul său, recurentul-reclamant atât la depunerea acţiunii, cât şi în apel şi în recurs a recunoscut faptul rambursării datoriei integral, însă cu întârziere.

4 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că în condiţiile în care instanţele de judecată au admis ca fiind concludente declaraţiile recurentului privind restituirea integrală a împrumutului fără a administra careva înscrisuri şi în lipsa recipisei eliberate împrumutatului, urmează a fi admise ca fiind relevante şi declaraţiile acestuia pe marginea datelor calendaristice ale tranşelor efectuate. Reiterând că intimatul Stan Andrei a recunoscut executarea obligaţiunilor sale cu întârziere, sumele fiind restituite gradual către recurent, dar şi către rudele acestuia – soţia Gîncu Elena şi fratele Gîncu Nicolae, iar alte careva probe privind datele calendaristice ale tranşelor efectuate nu au fost prezentate, instanţa de recurs apreciază declaraţiile recurentului-reclamant cu privire la graficul rambursării împrumutului de către intimat, ca fiind veridice.

Date fiind cele relevate şi având în vedere că instanţele ierarhic inferioare au desconsiderat la caz declaraţiile lui Stan Andrei de recunoaştere a întârzierii sale în restituirea împrumutului, apreciind astfel arbitrar probele administrate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar a admite pretenţiile lui Gîncu Serghei privind încasarea dobânzii de întârziere pentru perioada întârzierii 03 februarie 2012 – 18 iulie 2012 calculată în funcţiune de sumele efectiv rambursate. Se reţine că conform art. 585 şi art. 619 Cod Civil, debitorul urmează să achite creditorului o dobândă de întârziere egală cu 5% peste rata de bază a Băncii Naţionale.

Iar recurentul în calculul sumei dobânzii anexat la materialele dosarului, a indicat o dobândă egală cu 9% peste rata de bază, ceea ce contravine situaţiei juridice a speţei, precum şi a precizat eronat ratele de bază ale Băncii Naţionale a Moldovei pentru perioada întârzierii, astfel instanţa de recurs consideră necesar a calcula suma dobânzii de întârziere, precum urmează.

În conformitate cu informaţia publicată pe pagina oficială a Băncii Naţionale a Moldovei, rata de bază în anul 2012 a constituit: 8,5% pentru perioada 03 februarie – 01 martie, 4,5% pentru perioada 02 martie – 27 decembrie 2012. Ţinând cont de faptul că intimatul a efectuat 15 plăţi succesive de rambursare a împrumutului în perioada februarie-iulie 2012, fiind achitate sume diferite, şi având în vedere rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei şi cele 5% peste aceasta care urmează a fi adăugate, la caz de la Stan Andrei în beneficiul lui Gîncu Andrei urmează a fi încasată suma de 691 lei cu titlu de dobândă de întârziere.

Cu privire la pretenţiile recurentului privind încasarea penalităţii în mărime de 1,0% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere, instanţa de recurs consideră că Judecătoria Cimişlia şi Curtea de Apel Chişinău în mod just le-au respins deoarece la cazul litigiului este imposibil de a stabili cu certitudine dacă contractul prezentat de către Gîncu Serghei în susţinerea poziţiei sale, incluzând şi clauza penală, este varianta negociată definitiv de către părţile împrumutului. Or, varianta contractului prezentată de către intimatul Stan Andrei nu conţine o asemenea clauză, iar dânsul atât pe parcursul examinării cauzei în fond, 5 cât şi în apel şi în recurs a contestat faptul încheierii contractului de împrumut care să prevadă clauza penală, susţinând că anume pe motivul dezacordului său cu o asemenea clauză, contractul de împrumut a fost modificat spre excluderea ei.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În circumstanţele enunţate şi în lumina normei de drept citate supra, instanţa de recurs consideră că recurentul-reclamant Gîncu Serghei a omis să prezinte probe veridice şi concludente care să demonstreze în mod cert faptul încheierii cu Stan Andrei a unui contract de împrumut reglementând penalitatea de întârziere, fiind corectă respingerea de către instanţele ierarhic inferioare a pretenţiilor cu privire la încasarea penalităţii, ca fiind neîntemeiate. Cu privire la repartizarea cheltuielilor de judecată între părţi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine următoarele.

Ţinând cont că prin prezenta decizie, acţiunea recurentului-reclamant Gîncu Serghei se admite în parte, încasându-se în beneficiul acestuia dobânda de întârziere în sumă de 691 lei, cheltuielile de judecată suportate de părţi la examinarea prezentei pricini, urmează a fi compensate în mod proporţional. În conformitate cu art. 94 alin. (1) şi (3) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

Prevederile alin. (1) se aplică şi la repartizarea între părţi a cheltuielilor de judecată în instanţă de apel, în instanţă de recurs şi în cadrul revizuirii. Potrivit art. 96 alin. (1) şi (11) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. Materialele prezentei pricini atestă că pe parcursul examinării litigiului atât recurentul-reclamant Gîncu Serghei, cât şi intimatul-pârât Stan Andrei au solicitat compensarea cheltuielilor de judecată suportate.

Recurentul Gîncu Serghei prin cererea de chemare în judecată şi cererile suplimentare a pretins încasarea în beneficiul său de la Stan Andrei a cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat în sumă de 770 lei, cheltuieli poştale în sumă de 19,20 lei, cheltuieli de transport în sumă de 300 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 3 500 lei, iar în total 4 589,20 lei (f.d. 3-6, 30-31, 94-95). Se reţine că probele prezente la materialele cauzei (ordinul de încasare a numerarului, biletele de călătorie, ordinele de plată a serviciilor avocatului şi chitanţele poştale) demonstrează veridicitatea şi corectitudinea calculării sumelor pretinse spre a fi compensate (f.d. 2, 32-38, 84-93).

6 La rândul său, intimatul Stan Andrei pe parcursul examinării pricinii a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată compuse din cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 4 000 lei în prima instanţă (f.d. 72), 3 000 lei în apel (f.d. 141- 144) şi 2 000 lei în recurs, iar în total suma de 9 000 lei. Materialele anexate la dosar (ordinele de plată a onorariului avocatului) demonstrează veridicitatea sumelor cheltuielilor de asistenţă juridică pretinse spre a fi încasate în beneficiul lui Stan Andrei, suportate în instanţa de fond (f.d. 73-78), în instanţa de apel (f.d. 138-140) şi în recurs. Cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată suportate de către Gîncu Serghei, instanţa de recurs evidenţiază că din suma alegată de 25 644,36 lei, în beneficiul său a fost efectiv adjudecată suma de 691 lei, ceea ce constituie proporţia de 3%, deci în beneficiul acestuia urmează a fi încasată suma de 138 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (3% din 4 589,20 lei).

Cât despre compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică suportate de către intimatul-pârât Stan Andrei, instanţa de recurs apreciază sumele încasate de către instanţele ierarhic inferioare de 4 000 lei, şi, respectiv 3 000 lei, precum şi cele alegate în recurs de 2 000 lei, ca fiind exagerate şi nerezonabile. Or, suma totală de 9 000 lei cheltuieli de asistenţă juridică suportate în trei grade de jurisdicţie timp de un an şi şapte luni, fără a fi restituită pricina spre rejudecare şi fără ca aceasta să demonstreze un caracter deosebit de complex, este exagerată în raport cu circumstanţele de fapt.

La cazul litigiului, instanţa de recurs consideră că suma de 1 500 lei suportată în faţa primei instanţe, 500 lei suportată în apel (unde a avut loc doar o singură şedinţă de judecată) şi 200 lei în recurs, iar în total suma de 2 200 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică este una rezonabilă şi proporţională, corespunzătoare circumstanţelor de fapt ale cauzei şi susceptibilă compensării în beneficiul lui Stan Andrei.

În lumina celor relevate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că pretenţiile recurentului şi intimatului privind compensarea cheltuielilor de judecată suportate sunt întemeiate şi care urmează a fi admise în parte, de la Stan Andrei încasându-se în beneficiul lui Gîncu Serghei suma de 138 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar de la Gîncu Serghei încasându-se în beneficiul lui Stan Andrei suma de 2 200 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, în rest pretenţiile cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată se resping.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţele ierarhic inferioare deşi în mod just au respins ca neîntemeiate pretenţiile recurentului- reclamant privind încasarea penalităţii de întârziere, dar în mod eronat au respins şi pretenţiile privind încasarea dobânzii de întârziere, precum şi au încasat în beneficiul intimatului-pârât sume exagerate şi nerezonabile cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Gîncu Serghei, a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 16 mai 2013 în partea respingerii pretenţiilor 7 privind încasarea dobânzii de întârziere şi încasării în beneficiul lui Stan Andrei a cheltuielilor de asistenţă juridică suportate, şi a emite în această parte o hotărâre nouă prin care a încasa în beneficiul lui Gîncu Serghei de la Stan Andrei suma de 691 lei cu titlu de dobândă de întârziere şi de 138 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, totodată a încasa în beneficiul lui Stan Andrei de la Gîncu Serghei suma de 2 200 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, în rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 16 mai 2013 a menţine.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Gîncu Serghei. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 16 mai 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gîncu Serghei împotriva lui Stan Andrei cu privire la încasarea penalităţii şi a dobânzii de întârziere, în partea respingerii pretenţiilor privind încasarea dobânzii de întârziere şi încasării în beneficiul lui Stan Andrei a cheltuielilor de asistenţă juridică suportate, şi în această parte se emite o hotărâre nouă prin care: Se încasează de la Stan Andrei în beneficiul lui Gîncu Serghei suma de 691 (şase sute nouă zeci şi unu) lei cu titlu de dobândă de întârziere.

Se încasează la Stan Andrei în beneficiul lui Gîncu Serghei suma de 138 (una sută trei zeci şi opt) lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Se încasează de la Gîncu Serghei în beneficiul lui Stan Andrei suma de 2 200 (două mii două sute) lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. În rest pretenţiile lui Gîncu Serghei şi Stan Andrei privind compensarea cheltuielilor de judecată se resping. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 16 mai 2013 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Guzun 8