2rc-283/13 — Încasarea datoriei

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2rc-283/13 Judecători: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschii Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de SRL „Belvilcom”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Primăriei or. Frunză către SRL „Belvilcom” privind încasarea plăţii pentru arendă, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 28 mai 2013, prin care a fost restituită cererea de apel ca depusă tardiv, CONSTATĂ: La 12.02.2013 Primăria or.

Frunză a înaintat cerere de chemare în judecată către SRL „Belvilcom” privind încasarea plăţii pentru arendă. În motivarea acţiunii a indicat că, la 17.10.2011, Consiliul orăşenesc Frunză a încheiat cu SRL „Belvilcom” contractul nr.8 de arendă funciară a terenului cu suprafaţa de 32,9029 ha, proprietate publică a Primăriei or. Frunză (aferent uzinei de producere a zahărului), pe un termen de la 01.01.2010 pînă la 31.12.2010, fiind calculată suma totală de 205 975,51 lei, iar coeficientul arendei constituia 0,5%. SRL „Belvilcom” a achitat parţial plata pentru terenurile arendate în mărime de 63 604,61 lei, restanţa fiind de 142 370,90 lei. Prin scrisoarea nr.8 din 10.01.2012, adresată pîrîtului, reclamantul a solicitat achitarea integrală a plăţii de arendă, stabilindu-i un termen limită pînă la 01.03.2012.

La 04.04.2012 SRL „Belvilcom” a achitat o parte din plata de arendă în suma de 50 000 lei, însă a mai rămas restanţă suma de 92 370,90 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 27.03.2013 acţiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la SRL „Belvilcom” în folosul Primăriei or. Frunză suma de 92 370,90 lei plata pentru arenda funciară. La 17.05.2013 SRL „Belvilcom” a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Ocniţa din 27.03.2013 ca ilegală cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii Primăriei or. Frunză ca neîntemeiată. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 mai 2013, cererea de apel a fost restituită apelantului SRL „Belvilcom”, ca fiind depusă tardiv.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că SRL „Belvilcom” fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, care este un termen de decădere. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 07 iunie 2013, SRL „Belvilcom” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului şi casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 28 mai 2013 cu repunerea în termen a apelului. 1 În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat omiterea termenului de atac cu apel de 30 zile din motiv că abia la 16 mai 2013 a parvenit în adresa sa copia hotărîrii motivate. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei SRL „Belvilcom”, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac şi nici nu a solicitat repunerea în termen a apelului (f.d. 42-44). În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen. Or, invocarea de către recurent că nu a depus apel, deoarece nu a primit hotărîrea motivată şi nu cunoştea motivele care au servit la adoptarea hotărîrii, nu constituie temei de casare a încheierii recurate.

În acest sens, Colegiul reţine că instanţa de apel corect a apreciat începutul curgerii termenului de atac cu apel din ziua pronunţării dispozitivului, aşa cum prevede art. 362 alin. (1) CPC. Mai mult ca atît, necomunicarea hotărîrii motivate nu întrerupe curgerea acestui termen, contrar afirmaţiei recurentului. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în 2 vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de SRL „Belvilcom” nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SRL „Belvilcom”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 mai 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Primăriei or. Frunză către SRL „Belvilcom” privind încasarea plăţii pentru arendă.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea 3