2rac-55/17 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2rac-55/17 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: G. Grib dosarul nr. 2rac-55/17
instanța de apel: A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș
Î N C H E I E R E
10 martie 2017 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea
cu Răspundere Limitată ,,Cimexgrup-Impex”, în pricina civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Primăria or. Frunză, r-nul Ocnița împotriva Societății cu
Răspundere Limitată ,,Cimexgrup-Impex” privind încasarea datoriei pentru arenda
terenului,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016, prin care s-a
respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Cimexgrup-Impex” și
s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ocnița din 01 aprilie 2016,
c o n s t a t ă :
La 24 februarie 2016, Primăria or. Frunză r-nul Ocnița s-a adresat cu cerere de
chemare în judecată împotriva SRL ,,Cimexgrup-Impex” cu privire la încasarea
datoriei pentru arenda terenului.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 02 februarie 2014 a încheiat cu SRL
,,Cimexgrup-Impex” contractul nr. 1 de arendă funciară a ternului cu suprafața de
31, 8648 ha, proprietate publică a Primăriei or. Frunză pe un termen nelimitat, fiind
calculată plata arendei în sumă totală de 205 809, 50 lei pe an.
Potrivit contractului nominalizat SRL ,,Cimexgrup-Impex” era obligată să
achite în rate egale suma de 205 809, 50 lei, însă SRL ,,Cimexgrup-Impex” nu a
achitat în rate din anul 2015 și până în prezent plata pentru arenda terenurilor, adică
nu și-a onorat obligațiile contractuale. La 13 ianuarie 2016, sub nr. 17, către SRL
,,Cimexgrup-Impex” a fost remis demers privind cerința de a achita integral arenda
terenului pe anul 2015, însă până în prezent datoria nu a fost achitată. Suplimentar a
invocă că, SRL ,,Cimexgrup-Impex” până în prezent nu s-a achitat pentru arenda
trenurilor și pentru anul 2014.
1
Solicită reclamantul, admiterea acțiunii, încasarea datoriei în sumă de
205 809, 50 lei de la SRL ,,Cimexgrup-Impex” în beneficiul Primăriei or. Frunză,
r-nul Ocnița pentru arenda terenului pe anul 2015.
Prin hotărârea Judecătoriei Ocnița din 25 aprilie 2016 s-a admis integral cererea
de chemare în judecată depusă de Primăria or. Frunză, r-nul Ocnița împotriva SRL
,,Cimexgrup-Impex”.
S-a încasat de la SRL ,,Cimexgrup-Impex” în beneficiul Primăriei or. Frunză,
r-nul Ocnița suma de 205 809, 50 lei cu titlu de datorie pentru anul 2015 și suma de
6 174, 27 lei cu titlu de taxă de stat.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 20 aprilie 2016 SRL
,,Cimexgrup-Impex” a declarat apel nemotivat (f.d. 32) și apel motivat (f.d. 53-55),
prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Ocnița din 01
aprilie 2016 și emiterea unei noi hotărâri de scoatere de pe rol a acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016 s-a respins apelul
declarat de SRL ,,Cimexgrup-Impex” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ocnița
din 01 aprilie 2016.
La 25 noiembrie 2016, SRL ,,Cimexgrup-Impex” a declarat recurs împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de
Apel Bălți din 25 octombrie 2016 și hotărârii Judecătoriei Ocnița din 01 aprilie 2016,
cu emiterea unei noi decizii prin care să fie respinsă acțiunea înaintată de către
Primăria or. Frunză, r-nul Ocnița.
În motivarea cererii de recurs recurentul a relevat că, i-a fost încălcat dreptul la
apărare, solicitând amânarea ședinței de judecată pentru că, reprezentantul său nu se
poate prezenta la ședința de judecată, iar instanța de judecată neîntemeiat a respins
cererea de amânare.
Menționează că, conform acordului părților, Primăria or. Frunză, r-nul Ocnița
trebuia să se adreseze cu o pretenție prealabilă către SRL ,,Cimexgrup-Impex” și să
aștepte răspuns timp de 15 zile de la data când acesta urma să primească pretenția și
doar ulterior, Primăria or. Frunză, r-nul Ocnița ar fi avut dreptul să se adreseze în
instanța de judecată.
Opinează că, Primăria o. Frunză, r-nul Ocnița nu a respectat procedura
prealabilă stabilită de către părți, neanexând nici o dovadă în acest sens, or aceasta
trebuia să prezinte și recurentului pretenția, precum și dovada recepționării acesteia
de către SRL ,,Cimexgrup-Impex”.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul
Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge
la concluzia că, recursul declarat de către SRL ,,Cimexgrup-Impex”, urmează a fi
declarat inadmisibil, din următoarele considerente.
2
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți
la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau
analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost
judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a
fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,
data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind
limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor
persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al
ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât
cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră, că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SRL ,,Cimexgrup-
Impex”, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia
din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că,
cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de către recurent în cererea
de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de
legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.
3
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Colegiul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv” atât în
practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi
considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea
Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În
același timp, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică
să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul
trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în
recursul declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de SRL ,,Cimexgrup-Impex”, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Cimexgrup-
Impex”, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat
Dumitru Mardari
4