2rh-188/13 — Cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţilor

prima instanţă: N. Şova nr. 2rh-188/13 instanţa de apel: M. Ciugureanu, A. Panov, L. Bulgac instanţa de recurs: V. Clevadî, Iu. Sîrcu, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 21august 2013 mun.

Chişinău Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Firma Comercială de Producţie ,,ARA” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Savelii Arseni împotriva Firmei Comerciale de Producţie ,,ARA” Societate cu Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Andrei Gogu cu privire la încasarea datoriei şi penalităţilor, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 decembrie 2011, prin care recursul declarat de cătreFirma Comercială de Producţie ,,ARA” Societate cu Răspundere Limitată a fost considerat inadmisibil, c o n s t a t ă: La 27 octombrie 2010, Arseni Savelie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Firmei Comerciale de Producţie „ARA” Societate cu Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Andrei Gogu cu privire la încasarea datoriei şi penalităţilor.

În motivarea acţiunii a indicat că la 09 februarie 2004, a acordat firmei FCP „ARA” SRL un împrumut în sumă de 96 000 lei, fără dobândă, pe un termen scurt, între părţi fiind încheiat în acest sens contractul de împrumut nr. 6 din 09 februarie 2004. Suma de bani respectivă a fost depusă la contul bancar al FCP „ARA” SRL, fapt confirmat prin chitanţa nr. 7 din 09 februarie 2004 eliberată lui de către BC „Universalbanc”. A mai indicat reclamantul, că, ulterior, din motivul că FPC„ARA” SRL avea nevoie de mijloace financiare, a convenit de comun acord cu întreprinderea nominalizată, în persoana conducătorului şi fondatorului acesteia Andrei Gogu, ca suma datorată de 96 000 lei să rămână mai departe în folosinţa pârâtului, urmând a fi restituită mai târziu la cererea sa.

Iar, pentru utilizarea mai departe de către pârât a sumei împrumutate, au convenit să i se achite o dobândă în conformitate cu regulile stabilite pe piaţă şi legislaţia în vigoare a Republicii Moldova la acel moment, în mărime de circa 19 % anual, condiţii care au fost acceptate de către fondatorii firmei „ARA” SRL. Menţionează reclamantul că începând cu luna februarie 2006 pârâtul s-a folosit de banii în sumă de 96000 lei împrumutaţi de el, însă fără să i se achite careva dobândă, fapt care l-a generat în anul 2009 să se adreseze de nenumărate ori către pîrît FPC „ARA” SRL şi Gogu Andrei cu cereri în vederea rambursării datoriei de 96000 lei, precum şi achitării dobânzii anuale în mărimea convenită, însă ultimii nu au întreprins careva măsuri în acest sens, cu toate că termenul de rambursarea a împrumutului şi achitarea dobânzii a expirat la data de 01 ianuarie 2010, însă SRL „ARA” nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate faţă de el având o datorie de 96000 lei.

Solicită reclamantul încasarea de la pârât în beneficiul său a datoriei în sumă de 96000 lei, a dobânzii în sumă de 72960 lei, precum şi cheltuielile de judecată. În cadrul dezbaterilor judiciare reclamantul şi-a modificat pretenţiile, prin majorarea cuantumului pretenţiilor, solicitând încasarea din contul FPC „ARA” SRL în beneficiul său a datoriei în sumă de 883324,30 lei, inclusiv taxa de stat în mărime de 7680 lei, cât şi cheltuieli pentru asistenţa juridică.

În motivarea cererii de majorarea pretenţiilor reclamantul a invocat că, pe lângă suma de 96000 lei, pe care a împrumutat-o întreprinderii FPC „ARA” SRL în baza contractului de împrumut nr. 6 din 09 februarie 2004, a mai încheiat cu conducătorul şi fondatorul acestei întreprinderi, intervenientul accesoriu Andrei Gogu, contractul de împrumut din 24 martie 2006, prin care i-a acordat firmei FPC „ARA” SRL un împrumut un sumă de 90 300 lei, cu o dobândă în mărime de 19 % anual, pe un termen până la 24 noiembrie 2009, contractul de împrumut din 09 iunie 2006, prin care i-a acordat firmei FPC „ARA” un împrumut un sumă suma de 129 940 lei, cu o dobândă în mărime de 19 % anual, începând cu data de 14 octombrie 2006, stabilind că termenul de rambursare de până la 14 decembrie 2009, contractul de împrumut din 03 aprilie 2007, prin care i-a acordat firmei FPC „ARA” SRL un împrumut în sumă de 240 500 lei, cu o dobândă în mărime de 19 % anual, pe un termen până la 03 martie 2010. Menţionează reclamantul că, necătînd la faptul, că fondatorii firmei FCP „ARA” SRL au fost de acord cu condiţiile stabilite prin contractele susmenţionate, începând cu luna februarie 2006 şi până în prezent pârâtul s-a folosit de banii împrumutaţi de la el în suma 96 000 lei, 90 300 lei, 129 940 lei şi 240 500 lei, însă nu i-a achitat careva dobândă şi nici nu i-a restituit sumele împrumutate în termen.

Afirmă reclamantul că prin actele nr. 1, nr. 2 şi nr. 3 din 28 octombrie 2010, pârâtul FPC „Ara” SRL, în persoana directorului adjunct Andrei Gogu, a recunoscut şi confirmat existenţa datoriei faţă de el în sumă totală de 787324,30 lei, dintre care: 170008,30 lei - datoria de împrumut şi dobânzile aferente contractului de împrumut din 24 martie 2006; 227098 lei, - datoria de împrumut şi dobânzile aferente contractului de împrumut din 09 iunie 2006; 390 218 lei - datoria de împrumut şi dobânzile aferente contractului de împrumut din 03 aprilie 2007. Astfel, conform calculelor, datoria pârâtului faţă de el, ce rezultă din contractul de împrumut din 09 februarie 2004, contractul de împrumut din 24 martie 2006, contractul de împrumut din 09 iunie 2006 şi contractul de împrumut din 03 aprilie 2007, constituie suma totală de 883324,30 lei.

Susţine că toate încercările de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă nu s-au soldat cu succes, fapt care 1-a determinat să se adreseze în judecată cu acţiunea în cauză. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 14 martie 2011 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la FPC „ARA” SRL în beneficiul lui Savelie Arseni suma de 96000 lei cu titlu de datorie şi suma de 2880 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2011 a fost admis apelul declarat de către Savelie Arseni, casată hotărârea primei instanţe în partea respingerii acţiunii şi în această parte emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă, fiind încasat de la FPC „ARA” SRL în beneficiul lui Arseni Savelie suma de 787324,30 lei cu titlu de datorie de împrumut, dobânzi şi penalităţi aferente contractelor de împrumut din 24 martie 2006, din 09 iunie 2006 şi din 04 aprilie 2007, încheiate între Savelie Arseni şi Gogu Andrei. S-a încasat de la FPC „ARA” SRL în beneficiul lui Savelie Arseni suma de 17715 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate de Savelie Arseni la examinarea cauzei în apel.

S-a respins cererea FPC „ARA” SRL cu privire la ridicarea sechestrului care a fost aplicat pe conturile bancare ale FPC „ARA” SRL prin încheierea primei instanţe din 14 martie 2011. În rest a fost menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 decembrie 2011 recursul depus de către FCP ,,ARA” SRL a fost considerat inadmisibil. La 26 aprilie 2013 FPC ,,ARA” SRL a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 decembrie 2011, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs cu reexaminarea pricinii în ordine de recurs. În motivarea cererii de revizuire a indicat că după adoptarea deciziei instanţei de recurs, i-au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii, care nu i-au fost cunoscute în timpul judecării pricinii.

Susţine că i-a devenit cunoscut răspunsul Poliţiei de Frontieră a Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 35/7-342 din 26 ianuarie 2013, din care rezultă că Savelie Arsenie nu era pe teritoriul Republicii Moldova la data semnării actelor juridice în baza cărora s-a dispus de către instanţele judecătoreşti încasarea sumei. În drept îşi întemeiază cererea pe prevederile art. 449 lit. b) CPC, potrivit cărora revizuirea se declară în cazul în care revizuentului i-au devenit cunoscute circumstanţe sau fapte esenţiale care nu i-au fost cunoscute. La data de 06 august 2013, FCP „ARA” SRL, a depus o cerere de revizuire suplimentară, invocînd că după adoptarea Deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 decembrie 2011, au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului şi nici instanţei de judecată.

Susţine că după adoptarea de către Curtea Supremă de Justiţie a Deciziei din 22 decembrie 2011, la 17 februarie 2012 FCP „ARA” SRL s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată privind constatarea nulităţii actelor juridice împotriva lui Savelie Arseni şi Gogu Andrei, privitor la constatarea nulităţii absolute actelor juridice în baza cărora instanţele de judecată au dispus încasarea de la FCP „ARA” SRL a sumelor datorate. Menţionează că în cadrul examinării cererii FCP „ARA” SRL invocând prevederile art. 119 CPC a solicitat de la pîrîţii Gogu Andrei şi Savelie Arseni să prezinte originalele contractelor de împrumut contestate, ultimii, însă au declarat că nu deţin originalele actelor juridice contestate, care au stat la baza emiterii hotărîrilor judecătoreşti, inclusiv a Deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 decembrie 2011 fapt care se confirmă prin demersul anexat.

Afirmă că acest fapt, care nu a fost cunoscut de revizuent şi nici nu putea fi cunoscut, deoarece prin încheierea din 02 martie 2011 Judecătoria Botanica a respins cererea reprezentantului FCP „ARA” SRL privind numirea expertizei grafoscopice a actelor juridice în litigiu (f.d. 112-113), a impus reclamantul-revizuient să interpeleze prin intermediul Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău Poliţia de Frontieră a Ministerului Afacerilor Interne al RM, care la data de 26 ianuarie 2013 prin răspunsul nr. 35/7-342, a eliberat extrasul din baza de date a sistemului informaţional automatizat privind trecerea frontierei din care rezultă că Savelie Arseni nu era pe teritoriul Republicii Moldova la data semnării actelor juridice în baza cărora instanţele de judecată au pronunţat hotărîrile privind încasarea sumei.

La fel, invocă că prin prisma acestui fapt care nu a fost cunoscut anterior, inclusiv şi din motivul că intimaţii Arseni Savelie şi Gogu Andrei nu deţin nici un act juridic în original, la dosar fiind anexate doar xerocopii a documentelor, a servit temei pentru adresarea FCP „ARA” SRL cu plângere privind începerea urmăririi penale împotriva lui Gogu Andrei care a falsificat şi a prezentat actele juridice având intenţia de a însuşi împreună cu ruda sa Savelie Arseni mijloacele băneşti a FCP „ARA” SRL în mărime de 883 324,20 lei. Susţine că în cadrul urmăririi penale a fost efectuată expertiza grafoscopică, şi prin Raportul de expertiză din 23 aprilie 2013 s-a constatat falsificarea contractului de împrumut din 09 februarie 2004, potrivit căruia Arseni Savelie a împrumutat FCP „ARA” SRL suma de 96 000 lei.

Menţionează că contractul de împrumut din 09 februarie 2004 este unicul contract de împrumut care există în original la materialele cauzei, celelalte înscrisuri cu titulatura de contract de împrumut fiind anexate doar în xerocopii, pentru a ascunde faptul că ele au fost falsificate. Insistă că faptul prin care FCP „ARA” SRL în cadrul examinării cauzei a recunoscut primirea sumei de 96 000 lei depuse la contul bancar al întreprinderii în nici un fel nu confirmă contractul fals din 09 februarie 2004 precum şi celelalte înscrisuri false.

Mai indică că la data de 26 aprilie 2013, prin Ordonanţa Procuraturii Generale a fost dispusă începerea urmăririi penale în baza art. 190 alin (5) Cod Penal pentru falsificarea contractelor de către Gogu Andrei şi Savelie Arseni, contracte în baza cărora instanţele judecătoreşti, inclusiv Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia din 22 decembrie 2012 privind inadmisibilitatea recursului au dispus încasarea de la FCP „ARA” SRL a sumei de 883 324,20 lei. Consideră că este necesar de menţionat şi faptul că acest contract de rând cu celelalte contracte (care de fapt nu există, intimaţii neavând originalele acestora) a stat la baza adoptării deciziilor judecătoreşti, inclusiv a Deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 decembrie 2012 privind inadmisibilitatea recursului.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 şi anexându-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că motivele invocate în cererea de revizuire nu pot fi reţinute ca circumstanţe sau fapte esenţiale a pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului anterior. Totodată instanţa reţine că revizuentul nu a dovedit că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele menţionate în timpul judecării anterioare a pricinii.

Nu poate constitui temei de admitere a revizuirii nici referirea revizuientului la faptul că conform răspunsului Poliţiei de Frontieră a Ministerului Afacerilor Interne nr. 35/7-342 din 26 ianuarie 2013, Savelie Arseni nu era pe teritoriul Republicii Moldova la data semnării actelor juridice în temeiul cărora s-a dispus de către instanţele judecătoreşti încasarea sumei, deoarece aceste acte au fost eliberate în anul 2013, pe când decizia revizuirea a cărei se solicită a fost adoptată la 22 decembrie 2011. Mai mult că revizuientul nu a fost lipsit pe parcursul soluţionării cauzei, de drepturile sale procedurale şi de posibilitatea, chiar şi prin intermediul instanţei, de a verifica circumstanţele invocate.

La fel nici copia Ordonanţei a Procuraturii Generale din 26 aprilie 2013, de începerea urmăririi penale în baza art. 190alin. (5) Cod Penal pentru falsificarea contractelor de către Gogu Andrei şi Savelie Arsenie, nu constituie temei pentru redeschiderea procesului şi rejudecarea cauzei, deoarece în sensul prevederilor art. 449 CPC, revizuirea se declară în cazul în care s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă, pe cînd la caz instanţei nu a fost prezentată sentinţa penală irevocabilă. Cât priveşte Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 692 din 23 aprilie 2013 anexat la cererea de revizuire, Colegiul remarcă că acesta nu poate constitui temei de admitere a revizuirii în condiţiile art. 449 CPC, dat fiind că revizuentul nu a fost lipsit pe parcursul soluţionării cauzei, de drepturile sale procedurale şi de posibilitatea de a prezenta asemenea probe.

În acest context, Colegiul remarcă că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu corectarea erorilor judiciare şi omisiunilor justiţiei, dar anularea unei hotărâri irevocabile, fapt care direct contravine atât dispoziţiilor legii naţionale, cât şi celor internaţionale. Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanţele descrise ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Distinct de cele relatate şi având în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire sunt în contradicţie cu prevederile art. 449 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Firma Comercială de Producţie ,,ARA” Societate cu Răspundere Limitată împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 decembrie 201, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Savelii Arseni împotriva Firmei Comerciale de Producţie ,,ARA” Societate cu Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Andrei Gogu cu privire la încasarea datoriei şi penalităţilor. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva 7