2ra-2210/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: N.Toma dosarul nr.2ra-2210/14 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, I.Cotruţă DECIZIE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrative lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari Iuliana Oprea, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către întreprinderea mixtă organizaţia de microfinanţare ,,Microinvest” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea mixtă organizaţia de microfinanţare ,,Microinvest” societate cu răspundere limitată împotriva lui Arapu Serghei, Arapu Cristina şi societatea cu răspundere limitată ,,Arapu-Impex” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 prin care s-a respins apelul declarat de întreprinderea mixtă organizaţia de microfinanţare ,,Microinvest” societate cu răspundere limitată şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 23 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 13 iulie 2012 întreprinderea mixtă organizaţia de microfinanţare ,,Microinvest” societate cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Arapu Serghei, Arapu Cristina şi societatea cu răspundere limitată ,,Arapu-Impex” privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii s-a indicat că la 30.09.2009 ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a încheiat cu pîrîtul Arapu Serghei contractul de împrumut cu dobîndă nr. CGC-34.09, 1 în baza căruia pîrîtul a primit un împrumut sub formă de mijloace băneşti în sumă de 42 144, 66 euro, cu o dobîndă de 22,5% anual şi scadenţa finală la 19.09.2014. Indică reclamantul că în scopul garantării restituirii împrumutului, plăţii dobînzilor aferente şi penalităţilor, a fost semnată clauza de fidejusiune de către Arapu Cristina şi SRL,,Arapu-Impex”, inserată în contractul CGC-34.09 din 30.09.2009. Pîrîtul Arapu Serghei a înregistrat în repetate rînduri datorii la tranşele împrumutului şi dobînzii aferente, despre care fapt pîrîtul şi copîrîţii au fost înştiinţaţi prin telefon şi în scris prin scrisori de avertizare, însă fără rezultat.

Solicită reclamantul, încasarea în mod solidar de la Arapu Serghei, Arapu Cristina şi SRL ,,Arapu-Impex” în beneficiul ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a datoriei în sumă de 15 793, 50 euro, din care: împrumutul - 15 460, 40 euro, dobînda aferentă - 201,10 euro şi penalitatea - 132 euro, precum şi cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 7 218,80 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 23 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la Arapu Serghei în beneficiul ÎM OMF,,Microinvest” SRL datoria în sumă de 15 793, 50 euro, constituită din suma împrumutului 15 460, 40 euro, dobînda aferentă în sumă de 201,10 euro şi penalitatea - 132 euro, precum şi cheltuielile de judecată achitate de reclamant în calitate de taxă de stat în sumă de 7 218,80 lei, iar în total suma de 15 793, 50 euro, calculată în lei moldoveneşti conform cursului oficial al BNM la momentul executării hotărîrii şi 7 218, 80 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Arapu Serghei şi ÎM OMF,,Microinvest” SRL au contestat-o cu apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 apelul lui Arapu Serghei a fost restituit. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 s-a respins apelul declarat de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 23 octombrie 2013. La 26 mai 2014 ÎM OMF ,,Microinvest” SRL a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi parţială a hotărîrii primei instanţe, în partea ce se referă la încasarea datoriei, cu emiterea unei noi hotărîri prin care datoria să fie încasată în mod solidar de la Arapu Serghei, Arapu Cristina şi SRL,,Arapu-Impex”.

În susţinerea recursului s-a invocat că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, ca rezultat fiind aplicată şi interpretată greşit legea materială. Consideră că atît hotărîrea primei instanţă, cît şi decizia instanţei de apel sunt ilegale şi neîntemeiate în partea respingerii pretenţiei de încasare în mod solidar a datoriei. 2 În acest sens indică că restituirea împrumutului, plata dobînzilor aferente şi penalităţilor a fost garantată de către fidejusorii Arapu Cristina şi SRL,,Arapu- Impex”, care au semnat clauza de fidejusiune înserată în contractul de preluare a datoriei, iar conform art. 1156 Cod civil, în cazul neexecutării obligaţiei principale, fidejusorul şi debitorul sunt obligaţi solidar în faţa creditorului dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Referitor la termenul declarării recursului, Colegiul consideră că acesta a fost depus în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost emisă la 26.02.2014, iar din materialele dosarului rezultă că recurentul a primit copia deciziei integrale la 22.04.2014 (f.d.201). Prin urmare, recursul declarat la 26 .05.2014 a fost depus în interiorul termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC.

Verificînd în limitele invocate în recurs legalitatea hotărîrilor atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL urmează a fi admis, casată decizia instaţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea respingerii acţiunii privind încasarea de la Arapu Serghei, Arapu Cristina şi SRL ,,Arapu-Impex” în beneficiul ÎM OMF ,,Microinvest” SRL în mod solidar a datoriei şi cheltuielilor de judecată, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Instanţa de recurs constată că prin cererea de chemare în judecată ÎM OMF,,Microinvest” SRL a solicitat încasarea în mod solidar de la Arapu Serghei, Arapu Cristina şi SRL ,,Arapu-Impex” a datoriei în sumă de 15 793, 50 euro, din care împrumutul - 15 460, 40 euro, dobînda aferentă - 201,10 euro şi penalitatea - 132 euro, precum şi cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 7 218,80 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia de a admite acţiunea parţial, încasînd suma datoriei menţionate doar de la Arapu Serghei. Concluziile primei instanţe au fost apreciate ca fiind juste şi de către instanţa de apel, care a reţinut că între Arapu Cristina, SRL,,Arapu-Impex” şi ÎM OMF,,Microinvest” SRL n-a fost încheiat vre-un contract de fidejusiune prin care ultimii s-ar fi obligat să execute obligaţia lui Arapu Serghei, precum nici nu au fost stabilite nici careva condiţii şi modalităţi de executare a obligaţiei.

Instanţa de recurs consideră însă ca fiind vădit netemeinice şi esenţial nelegale ambele hotărîri, pe motiv că concluziile instanţelor de judecată contravin 3 circumstanţelor pricinii, iar litigiul a fost soluţionat cu interpretarea eronată a normelor de drept material. În conformitate cu art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Conform art 513 alin. (1) Cod civil, debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei.

Conform art 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Potrivit art. 867 Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Iar art. 871 Cod civil, prevede că împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract. Din materialele dosarului rezultă că potrivit cererii de acordare a împrumutului din 04.09.2008, SRL,,Arapu-Impex” a împrumutat de la ÎM OMF,,Microinvest” SRL suma de 38 000 euro, pe o perioadă de 48 luni.

Conform contractului de preluare a datoriei de la debitor nr. CGC-34.09 din 30 septembrie 2009, încheiat între SRL,,Arapu-Impex” în calitate de debitor iniţial, Arapu Serghei în calitate de debitor nou şi ÎM OMF,,Microinvest” SRL în calitate de creditor, Arapu Serghei a preluat de la debitorul iniţial SRL,,Arapu-Impex” datoria care la data de 30.09.2009 constituia suma de 42 144, 66 euro, cu dobîndă de 22,5% anual şi scadenţa finală la 19.09.2014. Actele cauzei atestă că pe motivul neachitării în termen a plăţilor scadente, în temeiul hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 14.11.2011, creditorul ÎM OMF ,,Microinvest” SRL şi-a realizat dreptul de gaj şi conform contractului de vînzare- cumpărare din 18.05.2012 nr. 7450, ÎM OMF,,Microinvest” SRL a vîndut bunul ipotecat la preţul de 370 000 lei.

Astfel, datoria rămasă constituind suma de 15 793, 50 euro, din care împrumutul - 15 460, 40 euro, dobînda aferentă - 201,10 euro şi penalitatea - 132 euro. Conform art. 1146 alin. (1) Cod civil, prin contract de fidejusiune, o parte (fidejusor) se obligă faţă de cealaltă parte (creditor) să execute integral sau parţial, gratuit sau oneros obligaţia debitorului. Din conţinutul normei citate rezultă că contractul de fidejusiune trebuie să fie încheiat în mod obligatoriu în formă scrisă. Forma scrisă simplă este de ajuns pentru ca contractul să fie valabil, chiar dacă obligaţia garantată prin fidejusiune necesită o formă mai strictă, cum este forma autentică. 4 Forma este o condiţie de valabilitate a actului juridic numai în cazurile expres prevăzute de lege (art. 208 alin. 2). Forma scrisă ad validitatem exprimă faptul că condiţia de formă, în cazul dat este cerută de lege pentru valabilitatea contractului, dar nu pentru dovada acestui contract.

De asemenea, deoarece în contractul de fidejusiune se obligă doar fidejusorul, părţile pot semna şi un singur înscris. Dacă creditorul nu a făcut un astfel de înscris, apariţia raportului de fidejusiune poate fi probată prin înserarea în contractul de bază a clauzei cu privire la obligaţia fidejusorului. Colegiul reţine că conform pct. 2.1 al contractului din 30 septembrie 2009 nr. CGC-34.09, executarea obligaţiei a fost garantată de fidejusorii SRL,,Arapu-Impex” şi Arapu Cristina, care au dat acordul prin aplicarea semnăturii (f.d.10).

Prin urmare, restituirea împrumutului, plata dobînzilor aferente şi penalităţilor a fost garantată de către intimaţii (fidejusorii), Arapu Cristina şi SRL,,Arapu-Impex”, care au semnat în acest sens clauza de fidejusiune înserată în contractul de preluare a datoriei de la debitor nr. CGC-34.09 din 30 septembrie 2009. În asemenea circumstanţe, nu poate fi reţinut ca întemeiat argumentul instanţelor de judecată precum că între Arapu Cristina, SRL,,Arapu-Impex” şi ÎM OMF,,Microinvest” SRL nu a fost încheiat vre-un contract de fidejusiune prin care ultimii s-ar fi obligat să execute obligaţia lui Arapu Serghei. Or, apariţia raportului de fidejusiune poate fi probată şi prin înserarea în contractul de bază a clauzei cu privire la obligaţia fidejusorului, ceia ce în pricină cu certitudine s-a constatat.

Nu pot fi reţinute nici concluziile instanţelor de judecată precum că în cazul din speţă era necesară întocmirea unui contract de fidejusiune, prin care să fie reglementate drepturile şi obligaţiile părţilor, deoarece convenirea fidejusiunii prin contractul de împrumut nu contravine legislaţiei şi nu ştirbeşte caracterul relaţiilor de fidejusiune. Mai mult decît atît, pe parcursul judecării cauzei, nici una din părţi nu a invocat despre faptul că nu sunt de acord cu clauza de fidejusiune înserată în contractul de preluare a datoriei. În conformitate cu art. 1156 alin. (1) Cod civil, în cazul neexecutării obligaţiei principale, fidejusorul şi debitorul sînt obligaţi solidar în faţa creditorului dacă în contract nu este prevăzut altfel.

În această ordine de idei, Colegiul reţine că instanţele de judecată corect au încasat suma datorată în baza contractului de preluare a datoriei, însă incorect au încasat-o doar de la Arapu Serghei, aceasta urmînd a fi încasată în mod solidar şi de la fidejusorii Arapu Cristina şi SRL,,Arapu Impex”, motiv din care se impune admiterea recursului şi a acţiunii în acest sens. 5 Totodată, instanţa de recurs găseşte întemeiate şi pretenţiile recurentului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată. În acest sens instanţa de recurs reţine prevederile art. 94 alin. (1) CPC, care indică că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată.

Raportînd aceste prevederi legale la pretenţiile invocate şi actele cauzei, şi conducîndu-se de prevederile Legii taxei de stat şi soluţia instanţei de recurs privind admiterea acţiunii, instanţa de recurs a stabilit că Arapu Serghei, Arapu Cristina şi SRL ,,Arapu-Impex” urmează să achite în mod solidar în beneficiul ÎM OMF ,,Microinvest” SRL suma de 3 609, 40 lei întru recuperarea cheltuielilor de judecată, constituite din taxa de stat achitată pentru examinarea cererii în instanţa de recurs.

Astfel, avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă şi instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de ÎM OMF ,,Microinvest” SRL, a casa hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel în partea respingerii pretenţiei de încasare de la Arapu Cristina şi SRL ,,Arapu-Impex” în mod solidar cu Arapu Serghei a datoriei şi cheltuielilor de judecată, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de întreprinderea mixtă organizaţia de microfinanţare ,,Microinvest” societate cu răspundere limitată.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 23 octombrie 2013, în partea respingerii pretenţiei de încasare a sumei de 15 793, 50 euro şi 7 218 lei de la Arapu Cristina şi SRL ,,Arapu- Impex” în mod solidar cu Arapu Serghei, şi în această parte se emite o nouă hotărîre de admitere integrală a acţiunii prin care: Se încasează în mod solidar de la Arapu Serghei, Arapu Cristina şi SRL ,,Arapu- Impex” în beneficiul ÎM OMF ,,Microinvest” SRL datoria în sumă de 15 793, 50 euro (cincisprezece mii şapte sute nouăzeci şi trei), 50 euro, calculată în lei moldoveneşti conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la momentul executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat în mărime de 7 218 (şapte mii două sute optsprezece) 80 lei.

6 Se încasează în mod solidar de la Arapu Serghei, Arapu Cristina şi SRL ,,Arapu- Impex” în beneficiul ÎM OMF ,,Microinvest” SRL cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat achitată pentru examinarea cererii în instanţa de recurs în mărime de 3 609 (trei mii şase sute nouă), 40 lei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Iuliana Oprea Valentina Clevadî 7