2ra-473/14 — Încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Cahul Dosarul nr.2ra-473/14 Judecător: D. Bosîi Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul Judecători: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi DECIZIE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspunderea Limitată, în pricina civilă la cererea înaintată de Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspunderea Limitată împotriva lui Sîrbu Vasile și Dubălari Sergiu cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 10 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Sîrbu Vasile, a fost casată hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 septembrie 2012 și emisă o nouă hotărâre, c o n s t a t ă : La 10 aprilie 2012, ÎM OMF „Microinvest” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Sîrbu Vasile și Dubălari Sergiu privind încasarea datoriei în sumă de 25 992, 46 lei, dintre care împrumutul 0,00 lei, dobânda 3067,06 lei, penalitatea 22 925,40 lei și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 06 decembrie 2007 a fost încheiat cu Sîrbu Vasile un contract de împrumut cu dobândă nr. CHEG - 149.07. În baza contractului dat, pârâtul a primit un împrumut sub formă de mijloace bănești, în sumă de 60 000 (șaizeci mii) lei, cu dobândă de 2,00 % lunar, scadența finală fiind la 11.12.2009. În scopul garantării restituirii împrumutului, plății dobânzii și a altor sume aferente împrumutului, ÎM OMF „Microinvest” SRL a încheiat un contract de fidejusiune nr. CHEG - 149.07 din 06.12.2007 cu Dubălari Sergiu. Pârâtul, nerespectând graficul de rambursare, a înregistrat în repetate rânduri datorii la tranșele împrumutului și dobânzii aferente. Despre acest fapt, pârâtul a fost înștiințat prin telefon și în scris, prin scrisori de avertizare, însă fără vreun rezultat.

Menționează că în scopul soluționării extrajudiciare a litigiului, pârâților la 01 februarie 2010, li s-a expediat o scrisoare de avertizare de a restitui suma împrumutului și a plăti dobânzile aferente și penalitățile, precum și intenția de a acționa în judecată, în cazul în care datoriile nu vor fi achitate în termenul acordat. A solicitat ÎM OMF „Microinvest” SRL încasarea de la Sîrbu Vasile și Dubălari Sergiu a datoriei în sumă de 25 992, 46 lei, dintre care împrumutul 0,00 lei, dobânda 3067, 06 lei, penalitatea 22 925,40 lei și cheltuieli de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 septembrie 2012, a fost admisă pe deplin acțiunea civilă și s-a încasat în mod solidar de la Sîrbu Vasile și Dubălari Sergiu în folosul ÎM OMF „Microinvest” SRL, dobânzile și penalitățile în mărime totală de 25 992, 46 (douăzeci și cinci mii nouă sute nouăzeci și doi, 46) lei și taxa de stat în mărime de 779, 78 (șapte sute șaptezeci și nouă, 78) lei.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 10 septembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Sîrbu Vasile, a fost casată hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 septembrie 2012 și pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, s-a încasat de la Sîrbu Vasile în beneficiul ÎM OMF „Microinvest” SRL în contul recuperării datoriei contractuale suma de 288 lei cu titlu de dobândă și 270 lei în contul recuperării cheltuielilor judiciare suportate pentru achitare a taxei de stat, în total suma de 458 lei. În rest acțiunea a fost respinsă. Nefiind de acord, la data de 21 noiembrie 2013, reprezentantul ÎM OMF „Microinvest” SRL Corjan Tatiana (în baza procurii) a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 10 septembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat eronat legea, și anume, a interpretat eronat calculul dobânzii restante în sumă de 3067, 06 lei, ca fiind dobândă extra contractuală (extra bilanț), argumentând prin faptul că aceasta a fost calculată începând cu data de 11.03.2009 până la 11.12.2009, la unele sume datorate conform clauzelor contractului de împrumut. Recurentul a mai invocat și faptul că instanța a aplicat eronat termenul special de prescripție a penalității, conform art. 268 Cod Civil al RM, explicând că norma de drept enunțată prevede aplicarea prescripției de încasare a penalității pentru o perioada nu mai mare de 6 luni, astfel urmând să fie încasată penalitatea.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 23 ianuarie 2014, recursul ÎM OMF „Microinvest” SRL a fost declarat admisibil. În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenţa părţilor.

Examinând motivele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins din următoarele considerente: Conform art. 445 alin. 1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs. Conform art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces pot declara recurs în cazul în care invocă o încălcare esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material/procedural prevăzute la alineatele (2), (3) și (4). Recursul împotriva deciziilor instanțelor de apel este o cale de atac devolutivă, doar în problemele de drept.

Instanța de recurs nu se poate pronunța asupra temeiniciei deciziei atacate decât doar în cazul când persoanele invocă aprecierea arbitrară a probelor de către instanțele inferioare.

Referitor la argumentul recurentului privind faptul că instanța de apel a interpretat eronat legea, și anume a interpretat eronat dobânda restantă în sumă de 3067, 06 lei, ca fiind dobândă extra contractuală (extra bilanț), aceasta fiind calculată începând cu data de 11.03.2009 până la 11.12.2009 la unele sume datorate conform clauzelor contractului de împrumut, Colegiul consideră că acest argument urmează a fi respins ca neîntemeiat din următoarele considerente: Conform art. 867 alin. (1) Cod Civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte pârți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Conform art. 869 alin. (1) Cod Civil, în baza contractului de împrumut, pârțile pot prevedea și plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei. Colegiul consideră că instanța de apel corect a reținut faptul că conform certificatului privind creanțele ÎM OMF „Microinvest” SRL, la situația din 28 martie 2013, Sârbu Vasile avea datorii în sumă de 25 992,46 lei, constituite din datorii la împrumut 0,00 lei, dobânda 3067, 06 lei și penalitatea de 22 925, 40 lei (f.d. 14). Astfel dobânda în mărime de 3067, 06 lei, conform Evoluției contractului de împrumut (f.d. 56, 57.) sa format din suma de 288,00 lei cu titlu de dobândă restantă calculată conform pct. 2.3 a contractului de împrumut (f.d.

8) și 2779, 06 lei cu titlu de dobândă „extra bilanț”, cum este calificată de recurent. În asemenea circumstanțe Colegiul consideră că suma de 2779, 06 lei, calculată cu titlu de dobândă „extra bilanț” de către recurent, este abuzivă, nefiind prevăzută de contractul de împrumut încheiat între părți (f.d. 8, 9.). Conform art. 668 alin. (1) Cod Civil, contractul încheiat legal obligă pârțile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar și la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu principiile echității. Cu referire la norma legală citată mai sus, colegiul menționează că în contractul de împrumut încheiat între părți, nu există instituția de „dobândă extra bilanț”, aceasta în esență fiind o dobândă la dobândă restantă și în astfel de circumstanțe solicitarea respectivă a recurentului este neîntemeiată și nu rezultă din natura contractului în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu principiile echității.

În privința argumentului recurentului că instanța a aplicat eronat termenul special de prescripție a penalității, conform art. 268 Cod Civil al RM, explicând că norma de drept enunțată prevede aplicarea prescripției de încasarea a penalității pentru o perioada nu mai mare de 6 luni, Colegiul consideră că acesta interpretare este neîntemeiată din următoarele considerente: Conform art. 267 alin. (1) Cod Civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform art. 268 alin. (1) lit. (a) Cod Civil legiuitorul a prevăzut cazurile în care termenul general de 3 ani, cu titlu de excepție este redus și anume, se prescriu în termen de 6 luni acțiunile privind încasarea penalității.

Astfel, Colegiul reține că instanța de apel corect a determinat data scadenței finale a creditului și anume, conform Graficului de rambursare a creditului (f.d. 10), aceasta fiind data de 11.12.2009. Colegiu menționează că scadenta finală a creditului reprezintă și data din care începe să curgă termenul de prescripție de 6 luni, în sensul încasării penalității. Conform materialelor dosarului, data în care a fost intentată acțiunea, este 10.04.2012, astfel că recurentul nu sa încadrat în termenul legal prevăzut de lege. Astfel, Colegiul constată că decizia instanței de apel a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale enunțate, este bazată pe aprecierea corectă și completă a tuturor probelor și circumstanțelor cauzei.

Reieșind din cele menționate și având în vedere că decizia instanței de apel este legală și întemeiată iar argumentele invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul declarat de ÎM OMF „Microinvest” SRL și de a menține decizia instanței de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspunderea Limitată. Se menține decizia Curții de Apel Cahul din 10 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea Întreprinderii Mixte Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspunderea Limitată împotriva lui Sîrbu Vasile și Dubălari Sergiu cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea Ion Druţă