2ra-1120/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: L. Lupașco dosarul nr. 2ra-1120/14 instanţa de apel: N.Chircu, N. Matveeva, R. Burdeniuc, DECIZIE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Liliana Catan Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Barbaroș Vasile, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată Întreprinderii Mixte Organizația de Microfinanțare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Barbaroș Vasile cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, penalității și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 21 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea Mixtă Organizația de Microfinanțare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată, casată hotărîrea Judecătoriei Drochia din 11 iulie 2013, în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea penalității și emisă în partea dată o nouă hptărîre prin care cerințele au fost admise, în rest hotărîrea a fost menținută, c o n s t a t ă: La 18 septembrie 2010, ÎM OMF „Microinvest” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Barbaroș Vasile cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, penalității și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul ÎM OMF „Microinvest” SRL a invocat că în baza contractului de împrumut cu dobîndă nr. BLVC-65.07 din 07 noiembrie 2007, i-a acordat lui Barbaroș Vasile un împrumut în mărime de 40 000 lei cu o dobîndă de 22% anual cu scadența finală la 14 mai 2009. Susţine că pînă în luna septembrie 2010, pîrîrtul a înregistrat în repetate rînduri datorii la tranșele împrumutului și dobînda aferentă, fapt despre care a fost înștiințat, însă nu a întreprins careva măsuri. În scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară l-a preîntîmpinat pe Barbaroș Vasile despre existența și mărimea datoriilor și despre obligația de restituire a împrumutului, însă prîrtul nu și-a executat obligațiunile asumate prin contractul de împrumut.

Solicită încasarea de la Barbaroș Vasile în beneficiul ÎM OMF „Microinvest” SRL împrumutul în mărime de 5300, 66 lei, dobînda aferentă în mărime de 7 166,31 lei penalitatea în mărime de 20 876,56 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1000 lei, iar în total suma de 33343,53 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare reclamantul şi-a concretizat cuantumul cerințelor înaintate, solicitînd încasarea de la Barbaroș Vasile în beneficiul său datoria în mărime de 28042 lei inclusiv împrumutul - 7 116 lei, dobînda - 20 000 lei și penalitatea - 806 lei, cît și cheltuielile de judecate în mărime de 1 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 28 septembrie 2011, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 martie 2012, a fost admis apelul declarat de către ÎM OMF „Microinvest” SRL, casată hotărîrea primei instanțe şi restituită pricina la rejudecare în prima instanță. În cadrul dezbaterilor judiciare reclamantul ÎM OMF „Microinvest” SRL şi-a concretizat cerințele înaintate, invocînd că Barbaroș Vasile a achitat împrumutul integral, solicitînd încasarea de la Barbaroș Vasile în beneficiul său a dobînzii în mărime de 7166,31 lei, penalitatea în mărime de 20876,56 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 11 iulie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la Barbaroș Vasile în beneficiul ÎM OMF „Microinvest” SRL dobînda de întîrziere în mărime de 7127,53 și cheltuielile de judecată, proporţional părţii admisie din acţiune, în mărime de 254,10 lei, în rest cerințele au fost respinse ca depuse cu omiterea termenului de prescripţie.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către ÎM OMF „Microinvest” SRL, casată hotărîrea primei instanțe în partea respingerii cerințelor cu privire la încasarea penalităților și emisă în această parte o nouă hotărîre prin care s-a încasat de la Barbaroș Vasile în beneficiul ÎM OMF „Microinvest” SRL penalitatea în mărime de 20876,56 lei, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută. La 23 ianuarie 2014, Barbaroș Vasile a declarate recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei instanțele judecătorești nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului și au aplicat și interpretat eronat normele de drept material, fapt ce a dus la emiterea unei hotărîri ilegale și neîntemeiate. Susține recurentul că cerințele acţiunii cu privire la încasarea penalității în mărime de 20876 lei sunt neîntemeiate, iar condițiile contractului privind mărimea penalității de 1% pentru fiecare zi de întîrziere este ilegală deoarece pune în situație nefavorabilă debitorul.

Menționează că, conform art. 268 lit. a) Cod civil, cerințele privind încasarea penalității se prescriu în termen de 6 luni, iar reieșind din Fișa evoluției contractului de împrumut ultima calculare a penalității a fost efectuată la data de 30 decembrie 2009, pe cînd intimatul s-a adresat cu cererea de chemare în judecată peste 8 luni de zile, adică după expirarea termenului de 6 luni. Consideră recurentul că cerințele ÎM OMF „Microinvest” SRL cu privire la încasarea penalității sunt neîntemeiate și depuse cu omiterea termenului de prescripție și în temeiul art. 271 Cod civil urmează a fi respinse. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa lui Barbaroș Vasile la 02 ianuarie 2014 și recepționată de ultimul la data de 06 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire și Avizul de recepție nr. 07 din 02 ianuarie 2014 (f.d. 231-233). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 ianuarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, ÎM OMF „Microinvest” SRL, în urma modificării şi concretizării a cerinţelor, a solicitat încasarea de la Barbaroș Vasile datoriei în mărime de 28042,52 lei, ce constituie, dobînda de întîrziere în mărime de 7166,31 lei și penalitate în mărime de 20876,56 lei, cît şi cheltuielile de judecată în mărime de 1000 lei.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, dispunând încasarea de la Barbaroș Vasile în beneficiul ÎM OMF „Microinvest” SRL doar a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, proporţional cerinţelor admise, totodată respingînd pretenţiile cu privire la încasarea penalităţii ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripţie. Întru susţinerea poziţiei sale, prima instanţă s-a referit la faptul că împrumutul a fost restituit integral de către Barbaroș Vasile, iar pentru înaintarea cerințelor cu privire la încasarea penalității reclamantul a omis termenul de prescripție. Judecînd apelul declarat de către ÎM OMF „Microinvest” SRL, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului, casând hotărârea primei instanţe în partea respingerii cerințelor cu privire la încasarea penalității şi pronunţând o nouă hotărâre în această parte cu privire la admiterea cerințelor.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că în speţa dată termenul de prescripţie pentru înaintarea pretenţiei privind încasarea penalităţii a început să curgă la data de 14 mai 2009, pe cînd cererea cu privire la eliberarea ordonanţei de încasare a datoriei de la Barbaroş Vasile a fost înaintată la 11 iunie 2009, iar la 17 iunie 2009 în acest sens a fost emisă ordonanţa solicitată, însă care a fost anulată la 21 iunie 2010, ca temei a înaitării obiecţiilor împotriva acesteia. În concluzie, instanţa de apel a reţinut că ÎM OMF „Microinvest” SRL, a calculat penalitatea ţinînd cont de prevederile art. 268 lit.a) Cod civil.

Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia de a admite parţial acţiunea ÎM OMF „Microinvest” SRL. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că la judecarea pricinii în cauză s-a constatat cu certitudine că în baza contractului de împrumut cu dobîndă nr. BLVC-65.07 din 07 noiembrie 2007, Barbaroș Vasile a primit de la ÎM OMF „Microinvest” SRL suma de 40 000 lei cu o dobîndă de 22 % anual, cu scadența finală pînă la data de 14 mai 2009 (f.d.

7-8). Conform Graficului de rambursare a împrumutului, pentru împrumutul primit Barbaroș Vasile urma să achite o dobîna totală de 13386,68 lei (f.d. 10). Tot actele cauzei atestă că Barbaroș Vasile pînă la data scadenței nu a achitat integral împrumutul, dobînda aferentă şi penalităţi, acumulînd astfel o datorie față de ÎM OMF „Microinvest” SRL în mărime de 33343,53 lei, dintre care : împrumutul – 5300,66 lei, dobînda aferentă – 7166,31 lei şi penalităţi în mărime de 20876,56 lei. Materialul probator atestă şi faptul că pe parcursul judecării a cauzei de către Barbaroş Vasile a fost achitată datoria în mărime de 5300 lei, fapt confirmat de reprezentantul intimatului, cît şi prin evoluţia contului de împrumut (f.d.

38, 142-143, 173). Analizând cumulul de probe prezentate, cât şi declaraţiile participanţilor la proces în cadrul judecării cauzei, instanţa de recurs reţine drept corectă constatarea primei instanţe cu privire la faptul că Barbaroş Vasile a achitat suma împrumutului în mărime de 40000 lei, 6241,15 lei dobînda şi 7127,53 le penalitate, precum şi faptul că restantă este suma dobînzii în mărime de 7127,55 lei, care şi urmează a fi încasată de la Barbaroş Vasile în beneficiul ÎM OMF „Microinvest” SRL şi nu suma de 7166,31 lei invocată de ultimul. În susţine rea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 867 alin. (1) Cod civil, care indică că prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Potrivit art. 869 alin. (1) Cod civil, în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Conform alin. (2), înţelegerea asupra dobînzii prin care se încalcă dispoziţia alin. (l) este nulă. Potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, în cazul în care împrumutatul nu plăteşte dobînda în termen, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a împrumutului şi a dobînzii aferente. De altfel, materialele cauzei, atestă cu certitudine că contractul de împrumut este cu titlu oneros, fiind purtător de dobândă. La caz prezintă relevanţă şi prevederile art. 585 CC, care indică că, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Prin urmare, părţile au stabilit prin contractul de împrumut că dobînda este de 22%, iar reieşind din conţinutul contractului, suma dobînzii la împrumut constituie 13368,70 lei pe 18 luni şi 7 zile, dintre care de către recurent a fost achitată suma dobînzii de 6241,15 lei, fapt ce atestă corectitudinea concluziei primei instanţe cu privire la încasarea dobînzii în mărime de 7127,53 lei şi respinge criticile invocate de recurent în acest sens, or reieşind din obligaţia probaţiunii în judecată, în sensul art. 118 alin. (1) CPC, Barbaroş Vasile nu a dovedit, prin probe pertinente şi admisibile, netemeinicia pretenţiilor invocate de intimat în partea încasării dobînzii aferente restantă. Totodată, se atestă şi corectitudinea concluziei primei instanţe cu privire la faptul că pretenţiile ÎM OMF „Microinvest” SRL împotriva lui Barbaroş Vasile cu privire la încasarea penalităţii au fost înaintate cu omiterea termenului legal.

În susţinerea opiniei enunţate se vor reţine prevederile art. 268 lit. a) Cod civil, care direct indică că se prescriu în termen de 6 luni acţiunile privind încasarea penalităţii. Din sensul normei citate este de înţeles că termenul pentru înaintarea pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii de întârziere poate fi prescris după expirarea a 6 luni, doar în cazul în care obligaţia de bază a fost executată, pe când la caz este constat cu certitudine că suma împrumutului a fost achitată integral de către Barbaroş Vasile la 25 iunie 2009, pe cînd acţiunea de judecată a fost înaintată la 18 septembrie 2010, respectiv, termenul stabilit de lege pentru înaintarea acestei pretenţii a fost încălcat.

La acest segment instanţa de recurs remarcă şi dispoziţiile art. 624 Cod civil, în conformitate cu care penalitatea poate fi calculată doar pentru fiecare zi de întîrziere, iar în timp ce perioada de după achitarea sumei împrumutului, nu poate fi considerată ca fiind perioada de întîrziere, datoria faţă de intimat în acest sens fiind stinsă prin achitare. Prin urmare, reieşind din constatările relatate şi din faptul că recurentul a invocat omiterea termenului de către intimat pentru înaintarea pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii de întîrziere, instanţa de recurs consideră că cerinţa ÎM OMF „Microinvest” SRL cu privire la încasarea penalităţii de întîrziere în mărime de 20876,56 lei, justificat a fost respinsă de prima instanţă ca fiind depusă cu omiterea termenului legal.

În asemenea împrejurări, este neîntemeiată susţinerea ulterioară a intimatului ÎM OMF „Microinvest”, reţinută şi de instanţa de apel precum că penalitatea în speţă a fost calculată cu respectarea prevederilor art. 268 lit. a) Cod civil, reţinînd în acest sens ordonanţa cu privire la încasarea de la Barbaroş Vasile în beneficiul ÎM OMF „Microinvest” a sumei de 33343,53 lei, or, după cum atestă actele cauzei prin încheierea Judecătoriei Drochia din 21 iunie 2010, ordonanţa respectivă a fost anulată, astfel neavînd careva putere pentru a produce efecte juridice. Totodată, având în susţinere şi prevederile art. 94 CPC, concomitent se va reţine şi corectitudinea concluziei primei instanţe cu privire la încasarea de la Barbaroş Vasile în beneficiul ÎM OMF „Microinvest” SRL cheltuielile de judecată, formate din taxa de stat, proporţional sumei adjudecate, ce constituie 254,10 lei.

În conexiunea celor relatate se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a admis parţial acţiunea ÎM OMF „Microinvest” SRL. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Barbaroş Vasile.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 noiembrie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Drochia din 11 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Organizația de Microfinanțare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Barbaroș Vasile cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, penalității și a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Liliana Catan Tamara Chişca-Doneva