3ra-912/13 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 3ra-912/13 Judecător: N. Vascan Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 21 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Serviciul Vamal al RM, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Garaba Alecu împotriva Serviciului Vamal al RM, privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, CONSTATĂ : La 05 martie 2012, Garaba Alecu a înaintat o acţiune împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul Garaba Alecu a indicat că a importat în Republica Moldova automobilul LAND ROVER FREELANDER, nr. caroserie SALLNAAE22A374979, anul producerii 2002. Prin chitanţa seria AB nr. 699393 din 17.01.2011 au fost percepute obligaţii vamale în mărime de 7 944 lei, fiindu-i eliberată adeverinţa vamală pentru mijlocul de transport importat. Avînd în vedere, că automobilul importat are ca destinaţie transportul de bunuri şi este pasibil înregistrării speciale, la 18.01.2011 a fost luat la evidenţă de Centrul Militar al mun. Chişinău. În baza acestor documente, automobilul a fost înmatriculat de Direcţia Înregistrare a Transportului şi Calificare a Conducătorilor Auto.

Reclamantul a mai indicat că, recent, în luna februarie 2012, a fost informat că înmatricularea automobilului a fost anulată la cererea Serviciului Vamal al RM în baza scrisorii DÎ şi CCA nr. 03/2892 din 13.09.11 şi ordinului Serviciului Vamal nr. 229-0 din 09 august 2011. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2012, acţiunea a fost admisă, fiind declarat ilegal şi anulat ordinul Serviciului Vamal al RM nr. 229-0 din 09 august 2011 „cu privire la anularea Adeverinţei vamale eliberate de Biroul vamal Leuşeni, în partea anulării adeverinţei vamale nr. 0229098 din 17.01.2011”.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a indicat că toate actele anexate la materialele dosarului conţin informaţia certă că mijlocul de transport de marca LAND ROVER FREELANDER, nr. caroserie SALLNAAE22A374979, anul producerii 2002 constituie autovehicul pentru transportul mărfurilor, care conform normelor stabilite în Hotărîrea Guvernului RM nr. 1525 din 29 decembrie 2007 cu privire la aprobarea Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, urmează a fi clasificat conform poziţiei tarifare - 8704. Considerînd ilegală hotărîrea primei instanţe, la 04 martie 2013, Serviciul Vamal al RM a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea 1 hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 09.11.2012 şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.

În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material, precum şi că concluziile instanţei expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Astfel, Serviciul Vamal al RM a indicat că instanţa de fond nu a luat în considerare „Notele Explicative” ale Sistemului Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor elaborate de Organizaţia Mondială a Vămilor, care clasifică la poziţia tarifară 8704 doar autovehiculele cu caracteristici care indică faptul că sunt concepute pentru transportul mărfurilor şi nu al persoanelor de la poziţia 8703. La fel, susţine recurentul că instanţa a neglijat şi prevederile Ordinului Serviciului Vamal nr. 38-O din 05.02.2009, precum şi a prevederilor art. 10 alin. (1) şi (11) al Legii nr. 1569 din 20.12.2002 cu privire la modul de întroducere şi de scoatere a bunurilor de pe teritoriul RM de către persoane fizice.

Suplimentar, susţine că nu s-a ţinut cont nici de scrisoarea nr. 34-01 din 08.06.2011 a SA „DAAC Hermes”. Reprezentantul intimatului Garaba Alecu, avocatul Nicolae Posturusu a depus referinţă pe marginea recursului declarat, invocînd netemenicia lui, precum şi tardivitatea acestuia. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi a referinţei depuse de intimat, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de Serviciul Vamal al RM este declarat în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. După cum rezultă din materialele cauzei, la 28.12.2012, avocatul reclamantului, Nicolae Posturusu a expediat în adresa Serviciului Vamal al RM copia hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 09.11.2012 pentru cunoştinţă şi executare, aceasta fiind recepţionată de către recurent tot la aceeaşi dată (f.d. 96). Mai mult, recepţionarea hotărîrii recurate anume la 28.12.2012 este confirmată prin aplicarea sigiliului de intrare a Serviciului Vamal, fiind înregistrată sub nr. 22457. Recursul este depus la Curtea Supremă de Justiţie la 04.03.2013 (f.d.

86). Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurentul Serviciul Vamal al RM a omis termenul de atac. În acelaşi timp, instaţa de recurs constată că, recurentul nu solicită repunerea în termen a recursului. Or, menţiunea recurentului cum că hotărîrea motivată a Curţii de Apel Chişinău a fost recepţionată abia la 04.01.2013, nu poate fi reţinută de către instanţa de recurs ca întemeiată, deoarece această hotărîre a fost recepţionată anterior la 28.12.2012, moment din care şi începe să curgă termenul de atac cu recurs.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană 2 pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat Serviciul Vamal al RM. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 09 noiembrie 2012, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Garaba Alecu împotriva Serviciului Vamal al RM, privind contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3