2ra-1296/13 — Încasarea dublei arvune

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1296/13 Judecător: O.Melniciuc Curtea de Apel Chişinău Judecători: Gh.Creţu, A.Pahopol, A.Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de avocatul Valeriu Castraveţ în interesele lui Ştefan Cociu, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ştefan Cociu împotriva lui Dumitru Zapanovici, privind încasarea dublei arvune şi a prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012, CONSTATĂ : La 20 august 2010, Ştefan Cociu a înaintat cerere de chemare în judecată către Dumitru Zapanovici, solicitînd încasarea dublei arvune în sumă de 7 500 euro, ceea ce constituia conform cursului oficial al monedei euro al BNM suma de 104 775 lei la momentul transmiterii şi a sumei de 32 000 lei, valoarea pagubelor materiale şi morale suportate ca urmare a neexecutării precontractului de către Dumitru Zapanovici, cît şi a cheltuielilor de judecată legate de achitarea taxei de stat ce constituie 4 103, 25 lei.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că, la 19 ianuarie 2009, în baza precontractului autentificat notarial, i-a transmis lui Dumitru Zapanovici arvuna în sumă de 7 500 euro, ceea ce constituie conform cursului oficial al monedei euro al BNM suma de 104 775 lei, în contul sumei contractului de vînzare-cumpărare a terenului pentru construcţii cu suprafaţa de 0,03 ha, trecut în registrul cadastral al deţinătorilor de teren cu nr. 903 din 20.02.1992, amplasat în mun. Chişinău, comuna Stăuceni, str. Tineretului, 72. Conform clauzelor precontractului, contractul de vînzare-cumpărare necesita a fi încheiat în termen de trei luni, adică pînă la 19 aprilie 2009. Preţul vînzării terenului pentru construcţii de către Dumitru Zapanovici a fost apreciat în sumă de 15 000 euro, inclusiv suma arvunei.

În termenul stabilit de precontract, i-a transmis lui Dumitru Zapanovici suma restantă de 7 500 euro, iar în total 15 000 euro, pentru procurarea lotului de pămînt menţionat şi semnarea contractului de vînzare-cumpărare respectiv. În acest sens, el a procurat materialele de construcţie pentru construcţia casei de locuit pe lotul de pămînt nominalizat, însă Dumitru Zapanovici, deşi a primit suma integrală la care 1 a evaluat terenul în cauză, se eschiva de la semnarea contractului, invocînd în fiecare caz diverse motive neîntemeiate. Activînd permanent în domeniul construcţiilor în or. Moskova, de fiecare dată era nevoit să revină în Moldova suportînd cheltuieli de călătorie şi altele, însă Dumitru Zapanovici, sub diferite pretexte, amîna semnarea tranzacţiei.

Ulterior, reclamantul a aflat că lotul de pămînt în cauză a fost vîndut altei persoane care a şi început construcţia unei case de locuit. Potrivit clauzelor contractuale, Dumitru Zapanovici în caz de nerespectare a prezentului precontract, s-a obligat să-i restituie suma dublei arvune care va constitui 15 000 euro. Concomitent şi-a asumat şi el obligaţiunea că în cazul refuzului procurării terenului de pămînt nu va pretinde la restituirea sumei de arvună achitată anterior potenţialului vînzător. După achitarea arvunei în mărime de 7 500 euro, Cociu Ştefan a transmis şi restul smei de 7 500 euro. Ulterior, Suma de 15 000 euro de către Dumitru Zapanovici i-a fost restituită.

În recipisa semnată de Dumitru Zapanovici, ultimul a recunoscut refuzul în neexecutarea obligaţiunilor asumate şi s-a obligat să restituie suma de 7 500 euro (dublul arvunei), conform înţelegerilor stipulate în pct. 3 al precontractului, în termen de pînă la 27 iulie 2010, însă la data scadentă acesta nu i-a transmis suma în cauză. În acest context, în perioada ianuarie 2009 pînă în prezent, a suportat o serie de cheltuieli legate de călătoriile repetate, condiţionate de venirea lui în Moldova pentru a încheia contractul de vînzare-cumpărare şi ulterior pentru soluţionarea problemelor, cît şi pîrîtul l-a indus în eroare şi a procurat materiale de construcţie care uşor s-au deteriorat, fiind nevoit să le vîndă la un preţ mai redus altor persoane.

Banii care au fost transmişi pîrîtului pentru semnarea tranzacţiei nu au fost puşi într-un alt circuit care i-ar fi adus venituri şi în aşa fel consideră că pagubele materiale şi morale suportate constituie suma de 32 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 aprilie 2012, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată, fiind încasat de la Dumitru Zapanovici în beneficiul lui Cociu Ştefan dublul arvunei în sumă de 7 500 euro şi 3 478,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, pretenţiile au fost respinse. În motivarea hotărîrii instanţa de fond a invocat prevederile art. 572, 631 şi 633 CC, menţionînd că Dumitru Zapanovici, privind arvuna în mărime de 7 500 euro, nu şi-a executat obligaţiunea asumată prin contractul nr. 230 din 19.01.2009 privind înstrăinarea către reclamant a terenului pentru construcţii.

Referitor la respingerea cerinţelor privind încasarea despăgubirilor materiale şi morale, instanţa a statuat, prin prisma art. 1398 CC, că reclamantul nu a probat cauzarea acestor prejudicii. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, Dumitru Zapanovici a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012, apelul a fost admis, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 aprilie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a invocat că, pe parcursul examinării cauzei a fost demonstrat faptul încheierii contractului nr. 230 din 19 ianuarie 2009 în urma înţelegerii dolosive între Ştefan Cociu şi Dumitru Zapanovici, iar prima instanţă nu a reţinut faptul că 2 însuşi creditorul, prin intermediul reprezentantului său, a confirmat executarea integrală a obligaţiilor lui Dumitru Zapanovici, fapt care atrage după sine lipsa temeiurilor admiterii acţiunii. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 22 februarie 2013, avocatul Valeriu Castraveţ în interesele lui Ştefan Cociu a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 18 aprilie 2012, sau remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă. În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material, interpretarea eronată a legii, precum şi că concluziile instanţei expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. A indicat că instanţa de apel a examinat cauza cu grave încălcări de procedură, deoarece taxa de stat a fost achitată parţial, cu întîrziere, iar careva act procedural privind eşalonarea sau amînarea achitării taxei de stat nu există. La fel a invocat examinarea cauzei în lipsa sa, nefiind citat în modul corespunzător, prin ce i-a fost încălcat dreptul la apărare. Susţine recurentul că instanţa de apel eronat a aplicat art. 216, 217 şi 231 CC, deoarece apelantul nu a înaintat acţiune reconvenţională şi nu a solicitat declararea nulităţii actului juridic.

Mai invocă aplicarea eronată a prevederilor art. 255 CC referitoare la valabilitatea procurii, deoarece la materialele dosarului nu este nici o probă care ar certifica decesul persoanei reprezentate prin aceasta. Consideră recurentul că instanţa de apel urma să aplice prevederile art. 257 CC. Zapanovici Dumitru a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea lui din motiv că este depus de o persoană ce nu deţine acest drept. Potrivit art. 8 alin. (1) CPC, părţile, alţi participanţi la proces au dreptul să fie asistaţi în judecată de către un avocat ales. Astfel, art. 75 alin. (1) CPC prevede că în procesul civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal sau prin avocat.

În context, indicăm că, potrivit art. 81 CPC, împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu unele excepţii care trebuie menţionate expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului. În conformitate art. 80 alin. (7) CPC împuternicirile date avocatului se atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat şi certificat de avocat. După cum rezultă din materialele cauzei, Valeriu Castraveţ a anexat mandatul din 07.12.2012, iar pe verso are menţionat dreptul de a ataca hotărîrile judecătoreşti. Prin urmare, Colegiul conchide că avocatul Valeriu Castraveţ era în drept să semneze şi să înainteze prezentul recurs.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de avocatul Valeriu Castraveţ în interesele lui Ştefan Cociu a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 3 Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi a referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă. Soluţia dată de instanţa de apel este ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural aplicabile la soluţionarea litigiului. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la 19 ianuarie 2009, în baza precontractului autentificat notarial, Cociu Ştefan i-a transmis lui Zapanovici Dumitru arvuna în sumă de 7 500 euro în contul sumei contractului de vînzare-cumpărare a terenului pentru construcţii cu suprafaţa de 0,03 ha, trecut în registrul cadastral al deţinătorilor de teren cu nr. 903 din 20.02.1992, amplasat în mun.

Chişinău, com. Stăuceni, str. Tineretului, 72. Conform clauzelor precontractului, contractul de vînzare-cumpărare necesita a fi încheiat în termen de trei luni, adică pînă la 19 aprilie 2009. Preţul vînzării terenului pentru construcţii a fost apreciat în sumă de 15 000 euro, inclusiv suma arvunei. În termenul stabilit de precontract, Cociu Ştefan i-a transmis lui Zapanovici Dumitru suma restantă de 7 500 euro, iar în total 15 000 euro, pentru procurarea lotului de pămînt menţionat şi semnarea contractului de vînzare-cumpărare respectiv, însă Zapanovici Dumitru, deşi a primit suma integrală la care a evaluat terenul în cauză, s-a eschivat de la semnarea contractului, Potrivit clauzelor contractuale, Dumitru Zapanovici în caz de nerespectare a precontractului, s-a obligat să-i restituie suma dublei arvune, care va constitui 15000 euro.

Suma de 15 000 euro de către Dumitru Zapanovici i-a fost restituită. În recipisa semnată de Dumitru Zapanovici, ultimul a recunoscut refuzul în neexecutarea obligaţiunilor asumate şi s-a obligat să restituie suma de 7 500 euro, conform înţelegerilor stipulate în pct. 3 al precontractului, în termen de pînă la 27 iulie 2010. Din considerentul că Zapanovici Dumitru nu a restituit dublul arvunei pînă la data convenită, Cociu Ştefan s-a adresat în instanţa de judecată cu această cerinţă, solicitînd totodată şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat. Instanţa de fond a dmis parţial acţiunea, dispunînd încasarea de la Dumitru Zapanovici în beneficiul lui Cociu Ştefan dublul arvunei în sumă de 7 500 euro şi 3 478,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest, pretenţiile au fost respinse. Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, motivînd prin aceea că, pe parcursul examinării cauzei, a fost demonstrat faptul încheierii contractului nr. 230 din 19 ianuarie 2009 în urma înţelegerii dolosive între Ştefan Cociu şi Dumitru Zapanovici, iar prima instanţă nu a reţinut faptul că însuşi creditorul, prin intermediul reprezentantului său, a confirmat executarea integrală a obligaţiilor lui Dumitru Zapanovici, fapt care atrage după sine lipsa temeiurilor admiterii acţiunii. Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile la soluţionarea litigiului.

4 Astfel, după cum rezultă din materialele pricinii, relaţiile litigioase au la bază precontractul nr. 230 din 19 ianuarie 2009, potrivit căruia Cociu Ştefan i-a transmis lui Zapanovici Dumitru arvuna în sumă de 7 500 euro în contul sumei contractului de vînzare-cumpărare a terenului pentru construcţii cu suprafaţa de 0,03 ha, trecut în registrul cadastral al deţinătorilor de teren cu nr. 903 din 20.02.1992, amplasat în mun. Chişinău, com. Stăuceni, str. Tineretului, 72, care urma a fi încheiat în termen de trei luni, adică pînă la 19 aprilie 2009. Potrivit art. 572 alin. (2) CC, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. La caz, s-a constatat cu certitudine că Zapanovici Dumitru s-a eschivat de la încheirea contractului de înstrăinare a lotului vizat în termenul convenit.

În conformitate cu prevederile art. 631 alin. (1) şi (2) CC, arvuna este o suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea. În caz de dubii, suma plătită este considerată avans. Înţelegerea cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în scris. Potrivit art. 632 CC, arvuna se ia în calcul la executarea prestaţiei, iar în cazul în care aceasta nu s-a făcut, se restituie. Potrivit art. 633 alin. (1) CC, dacă, pentru neexecutarea contractului, răspunde partea care a dat arvuna, aceasta rămîne celeilalte părţi. Dacă pentru neexecutarea contractului răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să plătească celeilalte părţi dublul arvunei.

Pornind de la prevederile normelor de drept enunţate, Colegiul conchide că instanţa de fond corect a constatat neexecutarea contractului din vina vînzătorului şi, respectiv, pasibilitatea obligării acestuia la restituirea dublei arvune. În acest sens, constatarea nulităţii precontractului nr. 230 din 19.01.2009 de către instanţa de apel prin prisma art. 216, 217 şi 231 CC este eronată. În conformitate cu prevederile art. 216 CC, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către instanţa de judecată sau prin acordul părţilor (nulitate relativă). Potrivit art. 217 alin. (1) şi (2) CC, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual.

Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Potrivit art. 220 alin. (1) CC, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel. La caz, instanţa de recurs constată că nu poate fi invocată încheierea dolosivă a precontractului din motivul cunoaşterii la momentul semnării lui că mama lui Zapanovici Dumitru a decedat, deoarece acest act juridic este o înţelegere pentru viitor. Or, acest precontract stabilea obligaţia ulterioară a părţilor contractante de a încheia contractul de vînzare-cumpărare a lotului litigios, iar Zapanovici Dumitru după acceptarea moştenirii nu şi-a respectat această obligaţie şi a înstrăinat lotul unei terţe persoane. Prin urmare, în situaţia din speţă nu poate fi invocată nulitatea absolută a acestui act juridic deoarece motivul indiact nu constituie temei prevăzut de Codul civil.

Potrivit art. 231 CC, actul juridic încheiat în urma înţelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte poate fi declarat nul de instanţa de 5 judecată. Cererea de anulare, în cazul prevăzut la alin.(1), poate fi depusă în termen de un an de la data la care cel interesat a aflat sau trebuia să afle despre încheierea actului juridic. Astfel, după cum rezultă din prevederile imperative ale legii, în cazurile prevăzute de art. 231 CC, putea fi invocată doar nulitatea relativă a actului juridic şi nu nulitatea absolută, şi doar de către partea în proces, şi nu de către instanţă din oficiu. Prin urmare, instanţa de apel eronat a aplicat prevederile acestor norme legale, deoarece nici una din părţi nu a solicitat declararea nulităţii precontractului.

Mai mult ca atît, prin recunoaşterea nulităţii acestui act juridic de către instanţă, au fost depăşite limitele de examinare a acţiunii, deoarece obiectul prezentului litigiu a constituit neexecutarea obligaţiilor contractuale şi nu nulitatea actelor juridice. La fel, Colegiul constată că instanţa de a apel eronat a făcut referire la art. 255 CC, invocînd că valabilitatea procurii nr. 1-2417 în baza căreia acţiona Zapanovici Dumitru era încetată în legătură cu decesul persoanei care a eliberat-o, adică Zapanovici Nina. Astfel, la matarialele dosarului nu este nici un înscris care ar certifica decesul lui Zapanovici Nina, acesta fiind anexat abia la referinţă în copie, precum şi nu a fost prezentată nici o probă că Zapanovici Dumitru, în conformitate cu prevederile art. 256 CC, l-a informat pe Cociu Ştefan despre încetarea valabilităţii procurii.

Mai mult, intimatul la semnarea şi autentificarea de către notar a contractului din 19.01.2009, acţionînd cu rea-credinţă, nu a informat recurentul şi nici notarul despre decesul reprezentatului şi deci despre încetarea procurii. De asemenea instanţa de apel eronat a motivat decizia prin faptul că Cociu Ştefan nu a negat cele invocate de Zapanovici Dumitru. Or, intimatul a invocat încetarea valabilităţii procurii doar în referinţa din 16.03.2012, iar în materialele cauzei nu este nici o probă care ar confirma faptul că Cociu Ştefan ar fi recunocut cele descrise în referinţă, inclusiv faptul că a fost informat de către Zapanovici Dumitru despre decesul mamei sale. În acest sens, Colegiul susţine concluzia instanţei de fond referitoare la netemeinicia afirmaţiei pîrîtului că reclamantul a fost informat la semnarea contractului de arvună din 19.01.2009 precum că terenul nu poate fi înstrăinat la data stipulată în contract de 19.04.2009.

Mai mult ca atît, intimatul în instanţa de judecată a afirmat că, ulterior, a oformat actele pentru imobilul dat pe numele său, nu a dorit să-l vîndă lui Cociu Ştefan, deoarece el iniţial a solicitat să procure doar o parte din acest teren, iar el apoi a decis să vîndă tot terenul, fapt prin care pîrîtul şi-a demonstrat rea-credinţa în raporturile juridice nominalizate. În context, instanţa de recurs reţine faptul că recurentul a depus cererea de chemare în judecată la 20.08.2010, adică peste un an şi patru luni de la momentul cînd intimatul trebuia să execute condiţiile contractului din 19.01.2009, ultimul în caz că acţiona cu bună-credinţă, avea posibilitate reală şi timp suficient să înstrăineze terenul lui Cociu Ştefan ca să evite încasarea dublei arvune.

Drept urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că argumentele aduse de avocatul Valeriu Castraveţ în interesele lui Ştefan Cociu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs. 6 Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială şi procesuală, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la aplicarea eronată a legii materiale şi procedurale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de avocatul Valeriu Castraveţ în interesele lui Ştefan Cociu. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 aprilie 2012 în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ştefan Cociu împotriva lui Dumitru Zapanovici, privind încasarea dublei arvune şi a prejudiciului cauzat. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea 7