2rh-107/14 — Încasarea dublei arvune

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2rh-107/14 Judecător: O.Melniciuc Curtea de Apel Chişinău Judecători: Gh.Creţu, A.Pahopol, A.Doga Curtea Supremă de Justiţie Judecători: Iu.Sîrcu, T.Chişca-Doneva, V.Clevadî, I.Corolevschi, Iu.Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Dumitru Zapanovici, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ştefan Cociu împotriva lui Dumitru Zapanovici, privind încasarea dublei arvune şi a prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 21 august 2013, CONSTATĂ : La 20 august 2010, Ştefan Cociu a înaintat cerere de chemare în judecată către Dumitru Zapanovici, solicitînd încasarea dublei arvune în sumă de 7 500 euro, ceea ce constituia conform cursului oficial al monedei euro al BNM suma de 104 775 lei la momentul transmiterii şi a sumei de 32 000 lei, valoarea pagubelor materiale şi morale suportate ca urmare a neexecutării precontractului de către Dumitru Zapanovici, cît şi a cheltuielilor de judecată legate de achitarea taxei de stat ce constituie 4 103, 25 lei.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că, la 19 ianuarie 2009, în baza precontractului autentificat notarial, i-a transmis lui Dumitru Zapanovici arvuna în sumă de 7 500 euro, ceea ce constituie conform cursului oficial al monedei euro al BNM suma de 104 775 lei, în contul sumei contractului de vînzare-cumpărare a terenului pentru construcţii cu suprafaţa de 0,03 ha, trecut în registrul cadastral al deţinătorilor de teren cu nr. 903 din 20.02.1992, amplasat în mun. Chişinău, comuna Stăuceni, str. Tineretului, 72. Conform clauzelor precontractului, contractul de vînzare-cumpărare necesita a fi încheiat în termen de trei luni, adică pînă la 19 aprilie 2009. Preţul vînzării terenului pentru construcţii de către Dumitru Zapanovici a fost apreciat în sumă de 15 000 euro, inclusiv suma arvunei.

În termenul stabilit de precontract, i-a transmis lui Dumitru Zapanovici suma restantă de 7 500 euro, iar în total 15 000 euro, pentru procurarea lotului de pămînt menţionat şi semnarea contractului de vînzare-cumpărare respectiv. În acest sens, el a procurat materialele de construcţie pentru construcţia casei de locuit pe lotul de pămînt nominalizat, însă Dumitru Zapanovici, deşi a primit suma integrală la care a evaluat terenul în cauză, se eschiva de la semnarea contractului, invocînd în 1 fiecare caz diverse motive neîntemeiate. Activînd permanent în domeniul construcţiilor în or. Moskova, de fiecare dată era nevoit să revină în Moldova suportînd cheltuieli de călătorie şi altele, însă Dumitru Zapanovici, sub diferite pretexte, amîna semnarea tranzacţiei.

Ulterior, reclamantul a aflat că lotul de pămînt în cauză a fost vîndut altei persoane care a şi început construcţia unei case de locuit. Potrivit clauzelor contractuale, Dumitru Zapanovici în caz de nerespectare a prezentului precontract, s-a obligat să-i restituie suma dublei arvune care va constitui 15 000 euro. Concomitent şi-a asumat şi el obligaţiunea că în cazul refuzului procurării terenului de pămînt nu va pretinde la restituirea sumei de arvună achitată anterior potenţialului vînzător. După achitarea arvunei în mărime de 7 500 euro, Cociu Ştefan a transmis şi restul smei de 7 500 euro. Ulterior, Suma de 15 000 euro de către Dumitru Zapanovici i-a fost restituită.

În recipisa semnată de Dumitru Zapanovici, ultimul a recunoscut refuzul în neexecutarea obligaţiunilor asumate şi s-a obligat să restituie suma de 7 500 euro (dublul arvunei), conform înţelegerilor stipulate în pct. 3 al precontractului, în termen de pînă la 27 iulie 2010, însă la data scadentă acesta nu i-a transmis suma în cauză. În acest context, în perioada ianuarie 2009 pînă în prezent, a suportat o serie de cheltuieli legate de călătoriile repetate, condiţionate de venirea lui în Moldova pentru a încheia contractul de vînzare-cumpărare şi ulterior pentru soluţionarea problemelor, cît şi pîrîtul l-a indus în eroare şi a procurat materiale de construcţie care uşor s-au deteriorat, fiind nevoit să le vîndă la un preţ mai redus altor persoane.

Banii care au fost transmişi pîrîtului pentru semnarea tranzacţiei nu au fost puşi într-un alt circuit care i-ar fi adus venituri şi în aşa fel consideră că pagubele materiale şi morale suportate constituie suma de 32 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 aprilie 2012, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată, fiind încasat de la Dumitru Zapanovici în beneficiul lui Cociu Ştefan dublul arvunei în sumă de 7 500 euro şi 3 478,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, pretenţiile au fost respinse. În motivarea hotărîrii instanţa de fond a invocat prevederile art. 572, 631 şi 633 CC, menţionînd că Dumitru Zapanovici, privind arvuna în mărime de 7 500 euro, nu şi-a executat obligaţiunea asumată prin contractul nr. 230 din 19.01.2009 privind înstrăinarea către reclamant a terenului pentru construcţii.

Referitor la respingerea cerinţelor privind încasarea despăgubirilor materiale şi morale, instanţa a statuat, prin prisma art. 1398 CC, că reclamantul nu a probat cauzarea acestor prejudicii. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, Dumitru Zapanovici a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012, apelul a fost admis, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 aprilie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a invocat că, pe parcursul examinării cauzei a fost demonstrat faptul încheierii contractului nr. 230 din 19 ianuarie 2009 în urma înţelegerii dolosive între Ştefan Cociu şi Dumitru Zapanovici, iar prima instanţă nu a reţinut faptul că însuşi creditorul, prin intermediul reprezentantului său, a confirmat executarea 2 integrală a obligaţiilor lui Dumitru Zapanovici, fapt care atrage după sine lipsa temeiurilor admiterii acţiunii. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 22 februarie 2013, avocatul Valeriu Castraveţ în interesele lui Ştefan Cociu a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 18 aprilie 2012, sau remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 august 2013, recursul declarat de avocatul Valeriu Castraveţ în interesele lui Ştefan Cociu a fost admis. S-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012 şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 aprilie 2012. La 21.11.2013 Dumitru Zapanovici a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 21 august 2013, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei revizuite ca fiind una nelegitimă şi neîntemeiată, cu restituirea recursului ca fiind semnat de o persoana care nu a avut dreptul să-l semneze şi să-l depună.

În susţinerea cererii de revizuire, revizuentul a invocat temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) CPC. În special, revizuentul a menţionat că recursul declarat de avocatul Valeriu Castraveţ în interesele lui Ştefan Cociu a fost semnat şi depus de o persoană ce nu deţinea acest drept, deoarece semnătura lui Ştefan Cociu de pe verso-ul mandatului avocatului Valeriu Castraveţ, într-o primă fază lipsea, după care semnătura a apărut pe mandat, invocîndu-se presupunerea că a avut loc o falsificare a semnăturii respective. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele.

În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 21.11.2013, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită 3 revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 21.08.2013 şi temei de revizuire invocă lit. b) art. 449 CPC.

Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. Or, circumstanţele pe care le-a invocat revizuentul, nu constituie temei de declarare a revizuirii, prevăzut la lit. b) art. 449 CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui. Astfel, invocarea faptul că recursul a fost depus de o persoană ce nu deţine acest drept, nu se încadrează în temeiul invocat, deoarece aceste circumstanţe au fost dezbătute în timpul judecării recursului ca rezultat a depunerii referinţei de către Zapanovici Dumitru pe aceiaşi problemă. Mai mult, faptul falsificării semnăturii de pe mandat este necesar a fi probat în modul corespunzător. 4 Totodată, Colegiul constată la materialele dosarului, că mandatul nr. 0024717 din 7 decembrie 2012 prin care avocatul Valeriu Castraveţ era împuternicit să acţioneze în interesele lui Ştefan Cociu, este semnat pe verso.

(f.d. 100) În acelaşi timp, Colegiul menţionează că, la examinarea recursului depus de avocatul Valeriu Castraveţ în interesele lui Ştefan Cociu, instanţa de recurs s-a expus asupra circumstanţei respective, constatînd că Valeriu Castraveţ a anexat mandatul din 07.12.2012, iar pe verso era menţionat dreptul de a ataca hotărîrile judecătoreşti, prin urmare, Colegiul corect a conchis că avocatul Valeriu Castraveţ era în drept să semneze şi să înainteze recursul în temeiul art. 8 alin. (1), art. 75 alin. (1), art. 81 şi art. 80 alin. (7) CPC. Astfel, pentru a revizui decizia instanţei de recurs din 21.08.2013, revizuentul urma să invoce circumstanţe ce ţin de fondul cauzei şi nu cele legate de persoana care a depus recursul, asupra căreia s-a reflectat şi s-a expus instanţa de judecată.

Or, circumstanţele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată de instanţă, adică să fie determinante pentru judecarea justă a cauzei. Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. 5 În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Dumitru Zapanovici împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 21 august 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ştefan Cociu împotriva lui Dumitru Zapanovici, privind încasarea dublei arvune şi a prejudiciului cauzat. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 6