2ra-2148/13 — Anularea ordinelor, restabilirea în funcţia anterior deţinută cu încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi încasarea despăgubirilor morale cauzate prin eliberarea nelegitimă din serviciu.

Dosar nr. 2ra-2019/13 Prima instanţă: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecător: Elena Cobzac Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Bulgac M. Ciugureanu A. Gavriliţă Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie ÎNCHEIERE 10 iulie 2013 mun.

Chişinău Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Beloconi Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mihail Beloconi împotriva SRL „Proiecttehservis”, privind anularea ordinelor, restabilirea în funcţia anterior deţinută cu încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi încasarea despăgubirilor morale cauzate prin eliberarea nelegitimă din serviciu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 ianuarie 2013, prin care apelul declarat de SRL „Proiecttehservis”, a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 21 iunie 2012, ACONSTATAT: La 17 septembrie 2010, reclamantul Mihail Beloconi a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva SRL „Proiecttehservis”, privind anularea ordinelor, restabilirea în funcţia anterior deţinută cu încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi încasarea despăgubirilor morale cauzate prin eliberarea nelegitimă din serviciu. În motivarea cererii reclamantul a indicat, că prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 decembrie 2008 a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de dînsul împotriva SRL „Proiecttehservis” privind anularea alin. (2) din ordinul nr.21-p din 28 februarie 2006, a ordinelor nr. 29-p din 31 martie 2006, nr. 45- p din 29 martie 2006, nr.46-p din 31 mai 2006 şi recunoaşterea nulă a înscrierii sub nr.36 din carnetul de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea despăgubirii pentru perioada de absenţă forţată de la muncă, introducerea datelor în carnetul de muncă.

Astfel, s-a anulat alin. (2) din ordinul nr. 21-p din 28 februarie 2006 cu privire la 1 avertizarea lui, ordinul nr. 29-p din 31 martie 2006 cu privire la preavizarea despre reducerea funcţiei şi punerea în disponibilizare, ordinul nr. 45-p din 29 martie 2006 privind propunerile posturi de lucru; s-a anulat ordinul nr. 46-p din 31mai 2006 cu privire la concedierea în legătură cu reducerea statelor în baza art. 86 alin. (1) lit. c) Codul Muncii cu restabilirea lui în funcţie de inginer la SRL „Proiecttehservis”, începînd cu data de 31 mai 2006; s-a recunoscut nulă înscrierea sub nr. 36 din carnetul de muncă privind transferul în funcţia de instructor a secţiei de proiectare, montor-şef, reglare şi lansare, organizare a utilajului învelitoare de mastic.

Totodată, SRL „Proiecttehservis” a fost obligată să introducă în carnetul de muncă datele privind calcularea şi achitarea salariilor pentru perioada anilor 2004-2006 şi s-a încasat de la SRL „Proiecttehservis” în beneficiul său cu titlu de despăgubire pentru perioada de absenţă forţată de la muncă 31 mai 06 -26 decembrie 2008 suma de 30909 lei. Acţiunea reconvenţională a SRL „Proiecttehservis” privind încasarea sumei de 40600 lei de la el a fost respinsă ca nefondată. În scopul executării hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 26 decembrie 2008 angajatorul a emis ordinul nr. 38 din 26 decembrie 2008 cu privire la restabilirea lui la locul de muncă, începînd din 31 mai 2006. Prin decizia Colegiului civil al Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2009 cererea de apel înaintată de SRL „Proiecttehservis” a fost admisă şi s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care acţiunea lui a fost respinsă ca neîntemeiată şi a fost admisă acţiunea reconvenţională a angajatorului, prin care s-a încasat de la el în beneficiul SRL „Proiecttehservis” suma bănească în mărime de 10268 lei.

În scopul executării deciziei Colegiului civil al Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2009, angajatorul a emis ordinul nr. 8 din 31 martie 2009, cu privire la anularea ordinului nr.38 din 26.12.2008 cu privire la restabilirea lui la locul de muncă, începând din 31 mai 2006. Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 04 noiembrie 2009 a fost admis recursul lui şi a fost casată parţial decizia Colegiului civil al Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2009. în partea acţiunii sale împotriva SRL „Proiecttehservis” cu privire la anularea alin. 2 din ordinul nr. 21-p din 28 februarie 2006, declararea nulităţii ordinelor nr. 29.-p din 31 martie 2006, nr. 45-p din 29 mai 2006 şi nr. 46-p din 31 mai 2006, recunoaşterea nulă a înscrierii sub nr. 36 din carnetul de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi introducerea datelor în carnetul de muncă, a fost menţinută hotărârea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 26 decembrie 2008. În partea acţiunii reconvenţionale a SRL „Proiecttehservis” a fost menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău privind încasarea de la el a sumei de 10268 lei. În scopul executării deciziei Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 04 noiembrie 2009, angajatorul a emis ordinul nr. 24 2 din 05 noiembrie 2009 cu privire la restabilirea lui la muncă, începând din 05 noiembrie 2009, în loc de 31 mai 2006. Consideră reclamantul că, prin ordinul nr.24 din 05 noiembrie 2009 i-au fost lezate drepturile sale, angajatorul fiind obligat să emită un ordin cu privire la anularea ordinului din 31 martie 2009 şi restabilirea ordinului nr. 38 din 26 decembrie 2008, emis în vederea executării hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 26 decembrie 2008, în legătură cu ce solicită să fie declarate nule ordinele nr. 8 din 31 martie 2009 şi nr. 24 din 05 noiembrie 2009 emise de către angajatorul SRL „Proiecttehservis”, să fie declarat valabil ordinul nr. 38 din 26 decembrie 2008 cu privire la restabilirea lui la muncă, începînd cu 31 mai 2006. Totodată solicită să se încaseze din contul pârâtului în beneficiul său a plăţii obligatorii a unei despăgubiri pentru 7 luni de absenţă forţată de la muncă, începând cu 31 martie 2009 până la 04 noiembrie 2009 în sumă de 7000 lei. Reclamantul menţionează că, pentru perioada de angajare la muncă, începând din 31 mai 2006 pînă la 04 noiembrie 2009, de către angajatorul SRL „Proiecttehservis” nu a fost virate la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţiile de asigurări sociale de stat.

Din vina angajatorului în Registrul de stat al evidenţei individuale în sistemul public de asigurări sociale, ţinut de Casa Naţională, în contul său personal lipseşte dovada stagiului de cotizare pentru aceasta perioada de angajare la muncă, care în viitor la calcularea pensiei va influenţa la mărimea acesteia. În legătură cu acest fapt solicită să fie obligat angajatorul SRL „Proiecttehservis” să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii pentru perioada de angajare la muncă, începând din 31 martie 2009 pînă la 04 noiembrie 2009. Mai invocă reclamantul că, la 24 noiembrie 2009 angajatorul SRL „Proiecttehservis” a emis ordinul nr. 26 cu privire la disponibilizarea în legătură cu reducerea statelor de personal.

Prin acest ordin au fost reduse statele de personal, şi anume, unitatea de inginer pe care o ocupa. Prin ordinul nr. 10-p din 25 ianuarie 2010 cu privire la personal, emis de către angajatorul SRL „Proiecttehservis”, dînsul a fost concediat în temeiul art. 85 alin. (l) lit. c) Codul Muncii. Consideră ilegal ordinul nr. 26 din 24 noiembrie 2009 cu privire la disponibilizarea în legătură cu reducerea statelor de personal, deoarece nu a fost motivat din punct de vedere juridic, cu privire la reducerea statelor de personal, nu s- a indicat câte unităţi de inginer sunt la întreprindere, conform statelor de personal, câte unităţi de inginer sunt reduse din statele de personal, câţi salariaţi, cine anume şi din ce an salariaţii ocupau funcţie de inginer la această întreprindere, nu s-a indicat după ce criterii a fost eliberat din funcţie de inginer anume el.

Prin cererea din 17 mai 2011 reclamantul şi-a concretizat pretenţiile, majorînduşi cerinţele acţiunii, solicitînd să fie recunoscute nule ordinile nr.8 din 31 3 martie 2008, nr. 24 din 05 noiembrie 2009, emise de către angajatorul SRL „Proiecttehservis”; să fie recunoscut valabil ordinul nr. 38 din 26 decembrie 2008 cu privire la restabilirea lui la muncă, începând cu data de 31 mai 2006, emis de către angajator în scopul executării hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 26 decembrie 2008, menţinută prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 04 noiembrie 2009; să se încaseze din contul SRL „Proiecttehservis” în beneficiul său plata obligatorie a unei despăgubiri pentru 7 luni de absenţă forţată de la muncă, începând din 31 martie 2009 până la 04 noiembrie 2009, în sumă totală de 7000 (şapte mii) lei; pentru includerea în stagiul de cotizare a perioadei de angajare la muncă din 31 mai 2006 pînă la 04 noiembrie 2009 să fie obligat angajatorul SRL „Proiecttehservis” să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii; să fie recunoscut nelegitimă reducerea funcţiei de inginer, pe care o ocupa, prin emiterea de către angajator a ordinului nr. 26 din 24 noiembrie 2009 cu privire la disponibilizare în legătură cu reducerea statelor de personal; să fie recunoscut nelegitimă concedierea lui de la muncă în SRL „Proiecttehservis” prin emiterea de către ultimul a ordinului nr. 10-p din 25 ianuarie 2010 cu privire la concediere în baza art. 86 alin. (l) lit. c) Codul Muncii; să fie restabilit la locul de muncă la întreprinderea SRL „Proiecttehservis” în funcţie de inginer, conform art. 89 Codul Muncii, începînd cu data de 25 ianuarie 2010;

să se încaseze din contul SRL „Proiecttehservis” în beneficiul său plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă, începând cu data de 25 ianuarie 2010 pînă la restabilirea la muncă, în sumă de 1000 lei pentru fiecare lună, conform art. 90 alin. (2) lit. a) Codul Muncii; să fie obligat angajatorul să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă; să se încaseze din contul SRL „Proiecttehservis” în beneficiul său cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 4000 (patru mii) lei conform art. 90 alin. (2) lit. b) Codul Muncii; să se încaseze din contul SRL „Proiecttehservis” în beneficiul său despăgubirile morale cauzate prin eliberarea nelegitimă din serviciu, în mărime de 5000 (cinci mii) lei, conform art. 90 alin. (2) lit. c) Codul Muncii.

Solicită reclamantul Mihail Beloconi anularea ordinului nr.8 din 31 martie 2009, nr. 24 din 05 noiembrie 2009, nr. 26 din 24 noiembrie 2009 şi nr. 10-p din 25 ianuarie 2010, restabilirea în funcţia anterior deţinută şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu în mărime de 5000 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 1000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani din 21 iunie 2011 acţiunea a fost admisă parţial, recunoscîn-du-se nule ordinile nr. 8 din 31 martie 2008 şi nr. 24 din 05 noiembrie 2009, emise de către angajatorul SRL „Proiecttehservis” în privinţa lui Mihail Beloconi; s-a recunoscut valabil ordinul nr. 38 din 26 decembrie 2008 cu 4 privire la restabilirea lui Mihail Beloconi la muncă, începând cu data de 31 mai 2006, emis de către angajatorul SRL „Proiecttehservis” în scopul executării hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 26 decembrie 2008, menţinută prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 04 noiembrie 2009; s-a încasat din contul SRL „Proiecttehservis” în beneficiul lui Mihail Beloconi cu titlu de despăgubire pentru absenţa forţată de la muncă, începînd cu 31 martie 2009 pînă la 04 noiembrie 2010 în sumă totală de 7000 (şapte mii) lei, cu reţinerile obligatorii conform prevederilor legislaţiei în vigoare; s-a anulat ordinul nr.26 din 24 noiembrie 2009 cu privire la disponibilizare în legătură cu reducerea statelor de personal a lui Mihail Beloconi şi a ordinului nr. 10-p din 25 ianuarie 2010 cu privire la concedierea ultimului în baza art. 86 alin. (l) lit. c) Codul Muncii cu restabilirea lui Mihail Beloconi în funcţia de inginer, începînd cu data de 25 ianuarie 2010; s-a încasat din contul SRL „Proiecttehservis” în beneficiul lui Mihail Beloconi cu titlu de despăgubire pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă, începînd cu data de 25 ianuarie 2010 pînă la data de 21 iunie 2011 în sumă de 18000 lei, cu reţinerile obligatorii conform prevederilor legislaţiei în vigoare cît şi prejudiciul moral în mărime de 3000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei.

În rest, pretenţiile înaintate de Beloconi Mihail au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 ianuarie 2012, apelul declarat de SRL „Proiecttehservis”, a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 21 iunie 2012. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 01 februarie 2013, Mihail Beloconi, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea a unei noi hotărîri prin care acţiunea să fii admisă integral. În motivarea recursului a indicat că, atît hotărîrea primei instanţe, cît şi decizia instanţei de apel, în partea încasării datoriei, au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost recepţionată de către recurent la 13 martie 2012, iar recursul a fost declarat la 01 februarie 2013, astfel, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat cu omiterea termenului de declararea a recursului (f.d. 156). Referinţa înaintată de SRL „Proiecttehservis” la cererea de recurs declarată de Mihail Beloconi, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 13 iunie 2013. Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Mihail Beloconi, este inadmisibil, ca fiind tardiv.

5 În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. c) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, recursul a fost declarat cu omiterea termenului de declararea a recursului.

Or, din materialele pricinii se constată cu certitudine că, recurentul – reclamant Beloconi Mihail a recepţionat decizia recurată la 13 martie 2012, astfel, se constată omiterea termenului de două luni stabilit în art. 434 CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. Totodată, instanţa de recurs menţionează faptul că recurentul – reclamant Beloconi Mihail, nu a utilizat calea de atac apelul. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. b), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 CPC.

În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mihail Beloconi, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 6 DISPUNE: Recursul declarat de Mihail Beloconi, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecători /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 7