2ra-2739/13 — Restabilire în funcţie şi încasarea sumelor

Judecătoria Ialoveni Dosarul nr. 2ra-2739/13 Judecător: N.Toma Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Pleşca Victor, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Pleşca Victor către Agenţia de Dezvoltare Regională Centru privind restabilirea în funcţie, încasarea despăgubirii pentru absenţa forţată de la serviciu, încasarea sumelor pentru concediu anual de odihnă neutilizat, încasarea penalităţilor pentru întîrzierea achitării salariului şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 04.06.2012 reclamantul Pleşca Victor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Agenţia de Dezvoltare Regională Centru, solicitind restabilirea în funcţie, încasarea despăgubirii pentru absenţa forţată de la serviciu, încasarea sumelor pentru concediul anual de odihnă neutilizat, încasarea penalităţilor pentru întîrzierea achitării salariului şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a fost angajat la ADR Centru la data de 14.04.2011 în baza contractului individual de muncă nr. 8 din aceeaşi dată. La 03.01.2012 a fost obligat să-şi ia concediu neplătit pentru o durată de pînă la 60 zile, fapt cu care n-a fost de acord şi a adresat la 05.01.2012 un e-mail angajatorului, solicitînd returnarea cererii privind acordarea concediului din cont propriu, deoarece aceasta a fost scrisă sub presiune şi nu reflectă dorinţa sa. La 06.01.2012 a fost informat despre emiterea ordinului nr.02 din 06.01.2012 prin care a fost dispusă încetarea concediului din cont propriu şi eliberarea sa din funcţie, începînd cu data de 01.01.2012. Consideră reclamantul ilegală eliberarea sa din funcţie, deoarece n-au fost respectate prevederile art. 83 CM RM, precum şi prevederile art. 81 alin. (3) CM RM.

Ulterior, reclamantul şi-a concretizat şi modificat pretenţiile, indicînd că solicită încasarea sumei de 28 458 lei - despăgubire pentru absenţa forţată de la muncă, precum şi încasarea penalităţii de întîrziere la plata salariului în mărime de 119 lei, indicînd asupra renunţării la pretenţia privind achitarea plăţii pentru concediul anul de odihnă si mentinîndu-şi în rest cerinţele acţiunii. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 29 octombrie 2012 cererea de chemare în judecata a fost admisa parţial, fiind dispusă încasarea din contul Agenţiei de Dezvoltare Regională Centru în beneficiul lui Pleşca Victor penalităţile pentru întîrzierea achitării salariului în sumă de 119 (o sută nouăsprezece) lei.

În rest acţiunea lui Pleşca Vitor către Agenţia de Dezvoltare Regională Centru a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva hotărîrii menţionate, la 03.12.2012 Pleşca Victor a depus apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 29 octombrie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de satisfacere integrală a cererii de chemare în judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013, a fost respins apelul declarat de Pleşca Victor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 29 octombrie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 14 iunie 2013, Pleşca Victor a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 29 octombrie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de satisfacere integrală a cererii de chemare în judecată. În argumentarea recursului recurentul a reiterat argumentele expuse în cererea de apel.

A mai susţinut că instanţa de apel nu s-a expus asupra termenului de examinare în instanţa de fond. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce au fost deja expuse în cererea de apel. În viziunea recurentului, instanţa de apel nu s-a expus asupra termenului de examinare în instanţa de fond. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Mai mult ca atît, faptul că nu s-a expus asupra termenului de examinare în instanţa de fond, nu constituie temei de declarare a recursului, or, această cerinţă nu face obiectul acţiunii în speţă. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, 2 aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Pleşca Victor, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pleşca Victor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Pleşca Victor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Pleşca Victor către Agenţia de Dezvoltare Regională Centru privind restabilirea în funcţie, încasarea despăgubirii pentru absenţa forţată de la serviciu, încasarea sumelor pentru concediu anual de odihnă neutilizat, încasarea penalităţilor pentru întîrzierea achitării salariului şi încasarea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3