Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-2847/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
25 septembrie 2013
Părțile
Şoimu Valeriu vs SRL Electromaşina
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-2847/13 — Anularea ordinelor, restabilirea în funcţie

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2847/13 Judecător: N.Arabadji Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Craiu, L.Bulgac, A.Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Şoimu Valeriu, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Şoimu Valeriu către SRL „Electromaşina” privind anularea ordinelor de sancţionare disciplinară, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 28 septembrie 2011, Şoimu Valeriu a înaintat o cerere de chemare în judecată către SC „Electromaşina” SRL, solicitînd anularea ordinelor nr.232 din 16.05.2011, nr.239 din 18.05.2011, nr.241 din 19.05.2011, nr.280 din 24.06.2011, nr.282 din 27.06.2011, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada de absenţă forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în anul 2007, a fost angajat la SC „Electromaşina” SRL în funcţia de şef al secţiei energetice, denumirea funcţiei respective fiind ulterior schimbată în „energetician-şef”. Prin ordinul nr.282 din 27.06.2011, reclamantul a fost concediat din funcţie pe motivul încălcării repetate a disciplinei de muncă, fiind sancţionat anterior prin ordinul nr. 232 din 16.05.2011, ordinul nr.239 din 18.05.2011, ordinul nr.241 din 19.05.2011 şi ordinul nr.280 din 24.06.2011, totodată fiind invocat şi faptul, că în luna aprilie 2011 Compania „Gaz Natural Fenosa” a expediat către SC „Electromaşina” SRL o factură în sumă de 12 793,59 lei pentru energia electrică consumată, atunci cînd contorul de energie electrică a întreprinderii nu a înregistrat consumuri din motiv că linia de cablu electric era avariată, reclamantului fiindu-i imputat faptul că, deţinînd funcţia de energetician-şef, a prejudiciat întreprinderea cu 12 793,59 lei.

Astfel, pentru neîndeplinirea obligaţiilor de funcţie şi încălcarea repetată pe parcursul unui an a disciplinei muncii, reclamantul a fost concediat în temeiul art. 86 alin. (l) lit.g) Codul muncii. Consideră reclamantul, că concedierea este ilegală, la baza ordinului fiind puse presupusele încălcări repetate, care nu-i pot fi imputate reclamantului şi pentru care acesta nu putea fi pedepsit disciplinar. Pîrîtul nu i-a cerut explicaţii referitoare la presupusele încălcări disciplinare, iar la 23.06.2011, reclamantul a fost 1 percheziţionat şi i-au fost luate copiile ordinelor de sancţionare, astfel lipsindu-l de posibilitatea de a le contesta. Solicită reclamantul restabilirea în funcţie de energetician-şef la SC „Electromaşina” SRL, încasarea prejudiciul moral în mărime de 60 000 lei şi toate cheltuielile suportate în legătură cu acordarea asistenţei juridice.

Ulterior, la 06.03.2012, reclamantul a înaintat o cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd anularea ordinelor nr.232 din 16.05.2011, nr.239 din 18.05.2011, nr.241 19.05.2011, nr.280 din 24.06.2011 privind aplicarea sancţiunii disciplinare, anularea ordinului nr.282 din 27.06.2011 privind concedierea reclamantului, ca fiind ilegale şi neîntemeiate, restabilirea în funcţia de energetician-şef la întreprinderea SC „Electromaşina” SRL, încasarea salariului pentru perioada absenţelor forţate de la serviciu, a cîte 4 200 lei lunar, încasarea sumei de 60 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi compensarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă integral ca nefondată.

Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la 25 februarie 2013, Şoimu Valeriu a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013, a fost respins apelul declarat de Şoimu Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 decembrie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 26.06.2013, Şoimu Valeriu a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 decembrie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În argumentarea recursului recurentul a reiterat argumentele de fapt ale pricinii, expuse atît în cererea de chemare în judecată, cît şi în cererea de apel. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

2 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Şoimu Valeriu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Şoimu Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Şoimu Valeriu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Şoimu Valeriu către SRL „Electromaşina” privind anularea ordinelor de sancţionare disciplinară, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu şi repararea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.