2ra-2073/14 — Anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V.Grosu dosarul nr. 2ra-2073/14 instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Valeriu Doagă Judecătorii: Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Penitenciarul nr.7 Rusca, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Hanganu Constantin către Penitenciarul nr. 7 Rusca privind anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Penitenciarul nr.7 Rusca, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 14 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 05 iulie 2013, reclamantul Hanganu Constantin s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Penitenciarul nr.7 Rusca, intervenient accesoriu Federaţia Sindicatelor Angajaţilor din Serviciile Publice, solicitînd anularea ordinului Penitenciarului nr.7 Rusca nr. 94 ef din 14.06.2013 „cu privire la concediere”; restabilirea sa la lucru în funcţie de electrician al serviciului logistică al Penitenciarului nr.7 Rusca, începând cu 14 iunie 2013; încasarea de la pîrît în beneficiul său a salariului mediu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă,

începând cu ziua de 14.06.2013 şi pînă în ziua repunerii în funcţie; încasarea de la pîrît în beneficiu său a prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei. În motivarea acţiunii, Hanganu Constantin a invocat că este angajat al penitenciarului începînd cu anul 1977, unde a activat în diferite funcţii. Prin ordinul şefului Penitenciaruui nr.7 Rusca nr.94 ef din 14.06.2013 a fost desfăcut contractul individual de muncă în conformitate cu art. 86 alin.(1) lit. c) al Codului Muncii şi eliberat din funcţia de electrician al serviciului logistică al Penitenciarului nr. 7 Rusca. Consideră că eliberarea sa din funcţie este ilegală deoarece nu a fost respectată procedura de concediere în cazul lichidării unităţii, reducerii numărului 1 sau al statelor de personal.

Reclamantul menţionează că, nu este de acord cu ordinul emis de angajator deoarece nu i-a fost propus un alt loc de muncă şi el fiind membru al sindicatelor, angajatorul nu a solicitat acordul organului sindical pentru concedierea sa. Fiind concediat ilegal de la serviciu nu a avut posibilitatea de a munci această perioadă, motiv din care solicită achitarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral cauzat. Explică în mod suplimentar că dânsul este membrul de sindicat constituit în cadrul Penitenciarului nr. 7 Rusca, iar din anul 2008 deţine calitatea de preşedinte al organizaţiei sindicale primare în cauză. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 14 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă partial.

S-a anulat ordinul şefului Penitenciarului nr.7 Rusca nr. 94 ef din 14 iunie 2013 „Cu privire la concediere”. S-a restabilit Hanganu Constantin Luca, născut la 12.11.1954, domiciliat în satul Lăpuşna, raionul Hânceşti în funcţia de electrician al serviciului logistică al Penitenciarului nr. 7 Rusca. S-a încasat de la Penitenciarul nr. 7 Rusca în beneficiul lui Hanganu Constantin salariu mediu pentru absenţa forţată de la muncă pe perioada 14 iunie 2013 – 14 noiembrie 2013 în sumă de 10 378, 85 lei. S-a încasat de la Penitenciarul nr. 7 Rusca în beneficiu lui Hanganu Constantin despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin concedierea ilegală sub forma unui salariu mediu lunar în valoare de 2075,77 lei.

În rest, acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. S-a încasat de la Penitenciarul nr. 7 Rusca în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 611,36 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată, la data de 20 decembrie 2013 Penitenciarul nr.7 Rusca a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu remiterea cauzei la rejudecare în primă instanţă pentru elucidarea tuturor circumstanţelor. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, apelul declarat de Penitenciaru nr.7 Rusca, a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 14 noiembrie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă corect a stabilit circumstanţele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform prevederilor art. 130 CPC şi a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procesual.

La fel instanţa de apel a reţinut că, administraţia Penitenciarului nr.7 Rusca nu s-a adresat cu demers către Asociaţia Sindicală teritorială Hînceşti în vederea obţinerii acordului pentru concedierea lui Hanganu Constantin, membru de sindicate şi preşedinte al organizaţiei sindicale primare a Penitenciarului nr.7 Rusca, 2 fapt certificat prin confirmarea nr. 01 din 27.06.2013 eliberată de Preşedintele Asociaţiei Sindicale Hînceşti (f.d.66), iar în cadrul cercetării judecătoreşti reprezentantul pârâtului nu a prezentat probe concludente şi pertinente care să confirme contrariul.

Conform certificatului nr. 5/1461 din 24.09.2013 eliberat de către Penitenciarul nr.7 Rusca, salariul mediu lunar a intimatului Hanganu Constantin constituie 2 075,77 lei (f. d. 144 ). Conform art.88 alin. (1) Codul muncii, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art.86 alin.(1) lit.b) şi c)) doar cu condiţia că: a) va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), motivat din punct de vedere juridic, cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau a statelor de personal; b) va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) cu privire la preavizarea, sub semnătură, a salariaţilor cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii ori de reducerea numărului sau a statelor de personal.

În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse; c) o dată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective; d) va reduce, în primul rînd, locurile de muncă vacante; e) va desface contractul individual de muncă în primul rînd cu salariaţii angajaţi prin cumul; f) va acorda salariatului ce urmează a fi concediat o zi lucrătoare pe săptămînă cu menţinerea salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă; g) va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de concediere, agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă informaţiile privind persoanele ce urmează a fi disponibilizate; h) se va adresa organului sindical în vederea obţinerii acordului pentru concediere, în modul prevăzut de prezentul cod.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) Codul Muncii, concedierea salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art.86 alin.(1) lit. c), d), e), g) şi h) poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate. În celelalte cazuri,concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate. Alin. (3) al aceluiaşi articol statuează că, conducătorii organizaţiei sindicale primare (organizatorii sindicali) neeliberaţi de la locul de muncă de bază nu pot fi concediaţi fără acordul preliminar al organului sindical ierarhic superior. Conform art. 89 alin. (2) Codul Muncii RM, la examinarea litigiului individual de muncă de către instanţa de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea şi să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului.

În cazul concedierii unui membru de sindicat fară acordul organului sindical, cînd acordul respectiv este necesar conform art.87, instanţa de judecată, 3 prin hotărîre, restabileşte salariatul la locul de muncă. Prin urmare, instanţa de apel a constatat faptul nerespectării de către angajator a cerinţelor de procedură stabilite prin lege la concedierea salariaţilor în cazul reducerii statelor de personale. Potrivit prevederilor art. 90 alin. (2) Codul Muncii RM, repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în: a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă; b) compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din serviciu (consultarea specialiştilor, cheltuielile de judecată etc.); c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

Astfel, instanţa de apel califică corectă soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte dispunerea încasării din contul Penitenciarului nr. 7 Rusca în beneficiul lui Hanganu Constantin a salariului neachitat pentru asistenţă forţată de la locul de muncă începînd cu 14 iunie 2013 pînă la 14 noiembrie 2013 în mărime de 10 378,85 lei. La fel, atît instanţa de apel cît şi instanţa de fond just a considerat necesar de a admite parţial pretenţiile intimatului/reclamant Hanganu Constantin cu privire la încasarea prejudiciului moral în sumă de 2 075, 77 lei. La 06 mai 2014 Penitenciarul nr.7 Rusca, în termenul prevăzut de lege, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, de către instanţe nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi au fost interpretate eronat normele de drept material. Nu au fost luate în consideraţie argumentele şi probele invocate de către reprezentantul pîrîtului. La data de 20 iunie 2014 Hanganu Constantin şi Federaţia Sindicatelor din Serviciile Publice din Republica Moldova prin intermediul cancelariei a depus o referinţă în care a invocat dezacordul cu recursul declarat de Penitenciarul nr.7 Rusca, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 4 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Penitenciarul nr.7 Rusca, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Penitenciarul nr.7 Rusca, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Penitenciarul nr.7 Rusca ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d i s p u n e: Recursul declarat de către Penitenciarul nr.7 Rusca, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 6