2ra-190/15 — Restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: T. Mereuţă dosarul nr. 2ra-190/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa şi A. Pahopol ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Galina Stratulat şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Hanganu Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Hanganu Constantin împotriva Penitenciarului nr.7-Rusca cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de locul de muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014, c o n s t a t ă La 09 aprilie 2012 Hanganu Constantin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Penitenciarului nr.7-Rusca cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de locul de muncă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii Hanganu Constantin a menţionat că, a început activitatea de muncă în Penitenciarul nr.7-Rusca în anul 1977, exercitând diverse funcţii. Prin ordinul şefului Penitenciarului nr.7-Rusca nr.189 ef din 25.11.2013, Victor Deviza şi anexei la ordinul respectiv, Hanganu Constantin a fost preavizat despre reducerea statelor de personal. Potrivit ordinului şefului Penitenciarului nr.7-Rusca nr. 25 ef din 07.02.2014, Victor Deviza s-a desfăcut contractul individual de muncă încheiat cu Hanganu Constantin, s-a eliberat Hanganu Constantin din funcţia de electrician al serviciului logistică din Penitenciarul nr.7-Rusca începând cu 10.02.2014. Face referire că, ordinul menţionat este emis cu încălcarea normelor legale, pe motiv că procedura de eliberare din funcţia deţinută în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal nu a fost respectată.

Astfel, angajatorul a omis să-i propună un alt loc de muncă, nu a emis ordinul motivat cu privire la reducerea numărului sau a statelor de personal precum şi organul 1 sindical nu a manifestat acordul privind concedierea sa. Solicită Hanganu Constantin anularea ordinului şefului Penitenciarului nr.7-Rusca nr. 25 ef din 07.02.2014 Victor Deviza, restabilirea în funcţia de electrician al serviciului logistică din Penitenciarul nr.7-Rusca începând cu 10.02.2014, încasarea din contul Penitenciarului nr.7-Rusca în beneficiul său salariul mediu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la locul de muncă, începând cu 10.02.2014 pînă la restabilirea în funcţia deţinută, şi încasarea sumei de 10000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 05 iunie 2014 cererea de chemare în judecată depusă de Hanganu Constantin împotriva Penitenciarului nr.7-Rusca cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de locul de muncă şi repararea prejudiciului moral s-a respins ca neîntemeiată. În susţinerea soluţiei adoptate prima instanţa a menţionat că, procedura de concediere a lui Hanganu Constantin din funcţia de electrician al serviciului logistică din Penitenciarul nr.7-Rusca a fost executată în corespundere cu normele legale. Astfel materialele cauzei atestă că, potrivit răspunsului organizatorului Organizaţiei Sindicale a Angajaţilor Penitenciarului nr. 7-Rusca din 30.01.2014, entitatea respectivă îşi exprimă acordul de a-l concedia pe Hanganu Constantin din funcţia de electrician al serviciului logistică din Penitenciarul nr.7-Rusca (f.d.

41). Totodată, potrivit extrasului din procesul-verbal nr. 19 din 25.11.2013 al comisiei de resurse umane a Penitenciarului nr.7-Rusca, lui Hanganu Constantin i-a fost propusă funcţia vacantă de muncitor al serviciului logistică- 0,5 unităţi şi funcţia de electrician – 0,5 unităţi, exercitarea cărora a fost refuzată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de Constantin Hanganu şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 05iunie 2014. Instanţa de apel a reiterat argumentele menţionate în hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 05 iunie 2014. La 20 noiembrie 2014 Hanganu Constantin a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs Hanganu Constantin a menţionat că, instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept procedural şi material, concluziile instanţelor de judecată sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, precum şi circumstanţele pricinii nu au fost determinate şi elucidate pe deplin. Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 2 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs, că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept procedural şi material, concluziile instanţelor de judecată sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, precum şi circumstanţele pricinii nu au fost determinate şi elucidate pe deplin, nu pot fi reţinute deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, or circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Astfel,instanţa de recurs notează că,Constantin Hanganu nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens,completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “..art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii 3 prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebaitşialţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Constantin Hanganu ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Constantin Hanganu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 4