2ra-2019/13 — Anularea datoriei şi obligarea de a radia datoria din factură de plată.

Dosar nr. 2ra-2019/13 Prima instanţă: Judecătoria Centru, mun. Chişinău Judecător: Mariana Pitic Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău Judecători: Liudmila Popova Anatolie Doga Svetlana Caitaz Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie ÎNCHEIERE 10 iulie 2013 mun. Chişinău Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de S.A. „Termocom”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Sterpu David şi Sterpu Vera împotriva S.A. „Termocom” în procedura planului, Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 55/143 cu privire la anularea datoriei şi obligarea de a radia datoria din factură de plată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2013, prin care apelul declarat de S.A.

„Termocom”, a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 iunie 2012, ACONSTATAT: La 27 ianuarie 2012, reclamanţii Sterpu David şi Sterpu Vera au înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva S.A. „Termocom” în procedura planului, Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 55/143, cu privire la anularea datoriei şi obligarea de a radia datoria din factură de plată. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, sînt coproprietari a apartamentului nr. 4 din str. Mălina Mică nr. 70/2, mun. Chişinău. Începînd cu anul 1999, după ei se consideră datoria pentru serviciile S.A. „Termocom” încălzire în 1 mărime de 2 451 lei. Consideră că, termenul de prescripţie extinctivă pentru încasarea sumei menţionate a expirat.

Susţin reclamanţii că, achitările curente sînt efectuate în volum deplin. Menţionează reclamanţii că, începînd cu luna aprilie 2000, S.A. „Termocom” se află în proces de insolvabilitate, dosarul fiind în procedura Curţii de Apel Economică. În legătură cu declararea S.A. „Termocom” în proces de insolvabilitate a fost adoptată Legea nr. 1188 din 28 iulie 2000, privind restructurarea datoriilor S.A. „Termocom”. Datoria în mărime de 2 451 pentru energie termică s-a format faţă de ÎMGFL în anul 1999, ulterior fiind transmisă Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu, după declararea procedurii de insolvabilitate. A menţionat reclamanţii că, la 19 decembrie 2011 în adresa pîrîţilor reclamanţii au expediat cerere prealabilă, care a rămas fără răspuns.

Solicită reclamanţii, anularea datoriei în mărime de 2 451,69 lei şi obligarea pîrîţilor să nu includă în facturile expediate spre achitare datoria de 2 451,69 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 iunie 2012 cererea a fost admisă. S-a anulat datoria în mărime de 2 451,69 lei a reclamanţilor fată de S.A. „Termocom” în procedura planului. A fost obligată S.A. „Termocom” în procedura planului şi Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 55/143, de a nu include datoria în mărime de 2 451,69 lei în facturile înaintate spre achitare lui Sterpu David, Sterpu Vera, coproprietari a apartamentului nr. 4 din str. Mălina Mică 70/2, mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2013, apelul declarat de S.A.

„Termocom”, a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 iunie 2012. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 22 aprilie 2013, S.A. „Termocom”, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri. În motivarea recursului a indicat că, atît hotărîrea primei instanţe, cît şi decizia instanţei de apel, în partea încasării datoriei, au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Copia motivată a deciziei instanţei de apel, a fost recepţionată de către recurent la 23 februarie 2013, iar recursul a fost declarat la 22 aprilie 2013, astfel prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de S.A. „Termocom”, este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. 2 În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursurilor declarate nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. Instanţa de recurs menţionează că, din actele cauzei rezultă cu certitudine că, La 27 ianuarie 2012, reclamanţii Sterpu David, Sterpu Vera au înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva S.A.

„Termocom” în procedura planului, Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 55/143, prin care a solicitat, anularea datoriei în mărime de 2 451,69 lei şi obligarea pîrîţilor să nu includă în facturile expediate spre achitare datoria de 2 451,69 lei. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, concluzia instanţei de fond, menţinută prin decizia instanţei de apel, privind admiterea acţiunii înaintate de Sterpu David, Sterpu Vera, este întemeiată şi legală. Astfel, instanţa de recurs menţionează că, pe parcursul judecării pricinii, instanţele de judecată, analizînd toate probele administrate în sensul soluţionării corecte a pricinii respective, în coraborare cu normele de drept material relevante speţei date, au concluzionat corect că, urmează a fi anulată datoria în mărime de 2 451,69 lei a reclamanţilor – intimaţi Sterpu David, Sterpu Vera faţă de S.A.

„Termocom” în procedura planului. A fost obligaţi S.A. „Termocom” în procedura planului şi Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 55/143, de a nu include datoria în mărime de 2 451,69 lei în facturile înaintate spre achitare lui Sterpu David, Sterpu Vera, coproprietari a apartamentului nr. 4 din str. Mălina Mică 70/2, mun. Chişinău. Instanţa de recurs mai menţionează că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele administrate în sensul soluţionării corecte a pricinii date, iar argumentele invocate în recursul declarat de S.A. „Termocom”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare şi apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la 3 art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de S.A.

„Termocom”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de S.A. „Termocom”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecători /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 4