2rac-13/18 — încasarea datoriei pentru energia termică și declararea nulității clauzelor contractuale

2rac-13/18 — încasarea datoriei pentru energia termică și declararea nulității clauzelor contractuale (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2rac-13/18

prima instanță: Judecătoria Botanica mun. Chișinău

Judecător: V. Puica

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

D E C I Z I E

7 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecători Dumitru Visternicean

Iuliana Oprea

Galina Stratulat

Nina Vascan

examinând cererea de recursul declarată de către Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” împotriva Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79 cu

privire la încasarea datoriei pentru energia termică și

acțiunea reconvențională depusă de Asociația de coproprietari în condominiu

nr. 79 împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, intervenient accesoriu

Întreprinderea municipală „Infocom” cu privire la declararea nulității clauzelor

contractuale,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 4 iulie 2017, prin care s-a respins

apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 martie 2016,

c o n s t a t ă :

La 26 august 2014, lichidatorul Societății pe Acțiuni „Termocom” în procedura

falimentului a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociației de

1

coproprietari în condominiu nr. 79 cu privire la încasarea datoriei pentru energia

termică.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului pentru

folosirea energiei termice în apă fierbinte nr. 79 din 1 februarie 2009, încheiat între

Societatea pe Acțiuni „Termocom” în procedura falimentului și Asociația de

coproprietari în condominiu nr. 79, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata

pentru utilizarea energiei termice furnizate de către Societatea pe Acțiuni

„Termocom” în procedura falimentului la obiectele sale.

Menționează reclamantul că, conform pct. 3.1 al contractului nominalizat,

calculele pentru energia termică erau efectuate în baza datelor aparatului de evidență

a consumului de energie termică, prezentate de către Asociația de coproprietari în

condominiu nr. 79 la Societatea pe Acțiuni „Termocom”, iar conform pct. 4.4 al

contractului nominalizat, Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79 era

obligată să achite organizației furnizoare de energie termică lunar plata pentru energia

utilizată, prin dispozițiile de plată ale reclamantei, conform tarifelor stabilite.

Susține că, din cauza neonorării obligațiilor contractuale prin neachitarea

facturilor de plată pentru consumul de energie termică s-a acumulat o datorie la

consumul de energie termică pentru perioada februarie 2013-mai 2014 în sumă de

281 556,32 lei.

Specifică reclamantul că, a expediat în adresa Asociației de coproprietari în

condominiu nr. 79 reclamația nr. 79/7014 din 8 august 2014, prin care a solicitat

achitarea benevolă a datoriei în sumă de 281 556,32 lei, însă nu a primit nici un

răspuns.

Solicită Societatea pe Acțiuni „Termocom” încasarea din contul Asociației de

coproprietari în condominiu nr. 79 în beneficiul său a datoriei pentru energia termică

în sumă de 281 556,32 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 25

februarie 2015 a fost dispusă înlocuirea Societății pe Acțiuni „Termocom” cu

succesorul său în drepturi Societatea pe Acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare

nr. 2” din Chișinău (f.d. 112 verso vol. I).

La 25 februarie 2015, Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79 a depus

cerere reconvențională împotriva Societății pe Acțiuni „Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 2” din Chișinău cu privire la declararea nulității clauzelor

contractuale (f.d. 62-64 vol. I).

În motivarea acțiunii reconvenționale, Asociația de coproprietari în condominiu

nr. 79 a indicat că, în baza contractului de livrare-utilizare a energiei termice în apă

caldă nr. 79 din 1 februarie 2009, Societatea pe Acțiuni „Termocom”, și-a asumat

obligația de a livra energie termică în apă caldă până la hotarul de delimitare a

2

apartenenței de balanță, cu sarcina termică totală a consumatorului de 1,21963

Gcal/h.

Menționează că, conform pct. 1.2 al contractului enunțat, în relațiile sale

reciproce legate de furnizarea, consumul și achitarea energiei termice, în situațiile și

raporturile neprevăzute de prezentul contract, părțile se vor conduce de Legea cu

privire la energetică nr. 1525-XIII din 19 februarie 1998, Regulamentul cu privire la

furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.434

din 09 aprilie 1998 și alte acte normative, care nu contravin legislației Republicii

Moldova în vigoare.

Susține că, urmare a analizei unor condiții contractuale, s-a constatat că, acestea

contravin prevederilor actelor normative enunțate, precum și ale altor acte, care

reglementează domeniul dat, cum ar fi Regulamentul cu privire la modul de prestare

și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191

din 19 februarie 2002.

Afirmă că, conform art. 1 din Legea cu privire la energetică, consumator este

orice persoană fizică sau juridică care utilizează resurse energetice (totalitate a

purtătorilor de energie utilizați în activități economice și menajere), iar conform

pct.10 din Regulamentul cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice,

consumator de energie termică este persoana fizică sau juridică ce utilizează energia

termică, pe bază de contract, în instalațiile sale racordate nemijlocit la instalațiile unui

furnizor.

Relevă că, consumator de energie electrică, în cazul din speță, este consumator

de tip urban, adică consumator care utilizează energia termică pentru încălzirea

locuinței, a birourilor instituțiilor, a obiectelor social-culturale și pentru prepararea

apei calde de consum.

Indică pîrîtul-reclamantul că, conform pct. pct. 17 și 18 din Regulamentul cu

privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale

pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora

de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, achitarea plăților

pentru serviciile comunale, dintre care fac parte și încălzirea caselor individuale,

apartamentelor, încăperilor locuibile în cămine și încăperilor de uz comun din

blocurile locative și cămine, se efectuează de către proprietarii, chiriașii și locatarii

caselor individuale, apartamentelor prin instituțiile bancare și oficiile poștale.

Invocă pîrît-reclamantul că, pentru prestarea serviciilor comunale, exprimate

prin încălzirea celor 214 apartamente ale blocului locativ nr. 21 din bd. Dacia, mun.

Chișinău, aflat în gestiunea Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79,

reclamantul-pîrît eliberează fiecărui proprietar luat în parte al apartamentelor

3

enunțate spre plată facturile respective, care sunt achitate în conformitate cu pct. 18

din Regulamentul menționat, în luna precedentă până la data indicată în factura de

plată.

Menționează că, Societatea pe Acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2”

din Chișinău pretinde în mod ilegal achitarea energiei termice livrate de către

Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79, care nu utilizează resurse energetice.

Susține că, clauzele contractului de livrare-utilizare a energiei termice în apă

caldă nr. 79 din 1 februarie 2009, în special capitolul 4 „Condițiile și modul de

efectuare a plăților” este lovit de nulitate absolută prin prisma prevederilor art. 220

alin. (1) din Codul civil, deoarece contravine prevederilor art. 1 din Legea cu privire

la energetică, ale pct. 10) din Regulamentul cu privire furnizarea și utilizarea energiei

termice și pct. pct. 17 și 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și

achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

sistemele de încălzire și alimentare cu apă.

Solicită Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79 declararea nulității

absolute a capitolului 4 „Condițiile și modul de efectuare a plăților” din contractul de

livrare – utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 79 din 1 februarie 2009 și

încasarea cheltuielilor de judecată.

La 6 mai 2015, Societatea pe Acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2”

din Chișinău a depus cerere privind renunțarea la acțiune și încetarea procesului,

deoarece Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79 a achitat integral datoria

pentru energia termică.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 6 mai

2015 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Întreprinderea

municipală „Infocom” (f.d.114, verso).

Prin decizia Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea modificărilor

din 16 iunie 2015, s-a decis admiterea cererii de înregistrare a modificărilor, iar

cuvintele Societatea pe Acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din

Chișinău au fost înlocuite cu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” (f.d. 86, vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 martie 2016, acțiunea

inițială s-a respins și s-a încasat din contul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 8446,68 lei. S-a admis acțiunea

reconvențională depusă de Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79, s-a anulat

capitolul 4 „Condițiile și modul de efectuare a plăților” din contractul de livrare-

utilizare a energiei termice nr. 79 din 1 februarie 2009, încheiat între Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” și Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79 și s-a

încasat din contul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” în beneficiul Asociației de

coproprietari în condominiu nr. 79 cheltuielile de judecată în sumă de 100 lei.

4

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 1 noiembrie 2016, s-a respins apelul

declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 martie 2016.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 aprilie 2017 s-a admis recursul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, s-a casat decizia Curții de Apel

Chișinău din 1 noiembrie 2016 și s-a remis cauza la rejudecare în instanța de apel,

deoarece prima instanță, contrar prevederilor legale nu a supus examinării cererea

cu privire la renunțare la acțiune, iar instanța de apel examinînd cauza nu a corectat

acestă eroare (f.d. 213-221, vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 4 iulie 2017, s-a respins apelul declarat

de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 30 martie 2016.

La 27 iulie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei adoptate (f.d. 240 vol. I).

La 24 octombrie 2017, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 4 iulie 2017, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu remiterea

cauzei spre rejudecare.

Recurentul, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, în motivarea recursului a

indicat că instanțele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate, au aplicat și

interpretat eronat normele dreptului material aplicabile raportului juridic litigios.

Recurentul menționează că la examinarea cauzei în prima instanță, a depus cerere

privind renunțarea la acțiune, însă instanța contrar prevederilor legale nu s-a expus

asupra demersului.

Astfel renunțarea reclamantului la pretențiile ce formau fondul acțiunii a fost

condiționată în limitarea ariei de expunere a instanței judecătorești la pretențiile

rămase. La fel nu a fost stabilit că renunțul la acțiune dedus judecății ar putea afecta

interesele societății sau ale statului.

Totodată recurentul indică că instanțele inferioare nu au indicat care drepturi ar

fi fost încălcate prin admiterea cererii cu privire la renunțare la acțiune.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 29 noiembrie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Întreprinderii

municipalăe „Infocom” și Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79

5

informându-i că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii.

În mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Pînă la examinarea cauzei, Întreprinderea municipală „Infocom” și Asociația

de coproprietari în condominiu nr. 79 nu au depus referință la cererea de recurs, prin

care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” la 24 octombrie 2017 în termen din

următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a instanței

de apel din 4 iulie 2017 a fost expediată în adresa părților la 28 iulie 2017 (f. d. 240,

vol. I), iar conform scrisorii de însoțire se confirmă faptul că recurentul a recepționat

copia deciziei instanței de apel la 25 august 2017 (f.d. 9, vol. II).

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost

plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză

pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În esență, recurentul și intimatul au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și

să răspundă la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și

alții v. Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie 2012,

parag. 66, 72, Pönkä v. Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Suplimentar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel

sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană.

Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

6

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” este întemeiat și urmează a fi

admis, cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 4 iulie 2017 și hotărârii

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 martie 2016 cu dispunerea admiterii

cererii de renunțare la acțiune și încetarea procesului în partea ce vizează acțiunea

inițială și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii reconvențională,

pentru motivele ce succed.

Referitor la acțiunea inițială depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, dispunînd încetarea procesului ori

scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art.265 și 267.

După cum rezultă din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii, la 26

august 2014, Societatea pe Acțiuni „Termocom” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79 cu privire la

încasarea datoriei pentru energia termică.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 25

februarie 2015, s-a dispus înlocuirea Societății pe Acțiuni „Termocom” cu succesorul

său în drepturi Societatea pe Acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din

Chișinău (f.d. 112 verso vol. I).

La 25 februarie 2015, Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79 a depus

cerere reconvențională împotriva Societății pe Acțiuni „Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 2” din Chișinău cu privire la declararea nulității clauzelor

contractuale (f.d. 62-64 vol. I).

La 6 mai 2015, Societatea pe Acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2”

din Chișinău a depus cerere privind renunțarea la acțiune și încetarea procesului,

întrucît Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79 a achitat integral datoria

pentru energia termică. Cererea menționată a fost semnată de către directorul general

al societății Anatolie Lichii (f.d. 73, vol. I).

Prin decizia Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea modificărilor

din 16 iunie 2015, s-a decis admiterea cererii de înregistrare a modificărilor, iar

cuvintele Societatea pe Acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din

Chișinău au fost înlocuite cu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” (f.d. 86, vol. I).

Fiind investită cu examinarea prezentei cauzei, prima instanță prin hotărârea din

30 martie 2016, a respins cererea privind renunțarea la acțiune și a respins ca fiind

neîntemeiată acțiunea depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”.

7

Instanța de apel prin decizia din 4 iulie 2017 a respins apelul depus de Societatea

pe Acțiuni „Termoelectrica” și a menținut hotărârea primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră concluziile instanțelor de judecată neîntemeiate, rezultate din

aprecierea necorespunzătoare a circumstanțelor pricinii și aplicarea incorectă a

normelor de drept material.

În conformitate cu art. 265 lit. c) din Codul de Procedură Civilă, instanța

judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care reclamantul a renunțat la

acțiune, renunțul fiind admis de instanță.

Sub acest aspect în speță se remarcă că, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

depunînd cerere privind renunțarea la acțiune a indicat că în urma verificării

creanțelor Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79 a constatat achitarea

integrală a datoriei, care constituie obiectul acțiuni (f.d. 73, vol. I).

Suplimentar este de menționat că prin cererea depusă, Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” a indicat și despre cunoașterea efectelor de renunțare la acțiune.

În conformitate cu art. 60 alin. (5) din Codul de Procedură Civilă, instanța nu va

admite renunțarea reclamantului la acțiune, nici recunoașterea acțiunii de către pîrît,

nu va confirma tranzacția dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile,

libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului.

Având în vedere faptul că renunțul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” la

acțiune, nu contravine legii și nu încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime

ale persoanei, interesele societății sau ale statului, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite acest renunț de la acțiune.

Totodată, în conformitate cu art. 212 alin.( 4) CPC, instanța de recurs consideră

necesar de a explica părților în proces efectele admiterii renunțului la acțiune și

încetării procesului stipulate în art. 266 alin. (2) CPC și anume că nu se admite o nouă

adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.

În acest context, Colegiul conchide că instanțele de judecată neîntemeiat și cu

încălcarea prevederilor legale au respins cererea privind renunțarea la acțiune, cu

invocarea faptului că la data examinării cauzei au fost schimbați administratorii, iar

actualul director Eni Veaceslav nu a confirmat renunțarea, inclusiv nu a acordat

dreptul special reprezentantului pentru a susține cererea privind renunțarea la acțiune

și încetarea procesului.

Subsidiar la acest aspect, Colegiul notează că cererea cu privire la renunțarea la

acțiune din 5 mai 2015 a fost semnată de către directorul Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica”, Anatolie Lichii (f.d. 73, vol. I).

Sub acest aspect în speță se constată că cererea privind renunțarea la acțiune a

fost prezentată instanței de către reprezentantul Evgheni Danu, care conform procurii

8

nr. 20j/77 din 20 ianuarie 2015 avea dreptul de a depune cerere în instanța de judecată

(f.d. 78, vol. I).

Prin urmare, argumentele instanței că reprezentantul nu a avut împuterniciri de

a solicita renunțare la acțiune nu pot fi reținute, deoarece cererea de renunțare la

acțiune nu a fost semnată de către reprezentant, ci personal de directorul Societății pe

Acțiuni „Termoelectrica”, Anatolie Lichii, reprezentantul prezentînd doar cererea în

instanța de judecată, împuternicire pe care o avea în baza procurii anexate la

materialele cauzei.

Astfel, avînd în vedere împrejurările de fapt derulate cu prilejul examinării

cauzei, instanța urma să se expună asupra cererii privind renunțare la acțiune și să

pronunțe o încheiere motivată la data depunerii și examinării acesteia, or conform

art. 212 alin. (5), (6) din codul de procedură civilă în cazul admiterii renunțării

reclamantului la acțiune sau confirmării tranzacției, instanța judecătorească pronunță

o încheiere prin care dispune încetarea procesului. Dacă respinge renunțarea

reclamantului la acțiune ori recunoașterea acțiunii de către pîrît sau dacă nu confirmă

tranzacția părților, instanța judecătorească pronunță în acest sens o încheiere motivată

și examinează pricina în fond.

Suplimentar, în ceea ce privește schimbul de administratorii, instanța de recurs

menționează că conform extrasului de Registru de stat al persoanelor juridice, nr.

317273 din 6 august 2015, în funcția de director general al Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” a fost înregistrat Eni Veaceslav (f.d. 87, vol. I).

Potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de judecată din 23 noiembrie

2015, reprezentantul Danu Evgheni a explicat instanței că, actualul director al

Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” Eni Veaceslav susține cererea de renunțare la

acțiune depusă de fostul director Anatolie Lichii, întrucît datoria a fost achitată

integral de către Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79.

În acest sens, este de menționat că actualul director la Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” Eni Veaceslav nu a depus un demers prin care ar solicita anularea

cererii depuse de fostul director al Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” Anatolie

Lichii.

Dimpotrivă cu cele enunțate, actualul director al Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” Eni Veaceslav a eliberat procură, prin care împuternicește pe

Anatolie Golban să reprezinte interesele societății în toate instanțele de judecată,

inclusiv cu dreptul de a renunța total sau parțial la pretențiile din acțiune.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că renunțul Societății

pe Acțiuni „Termoelectrica” la acțiune, nu contravine legii și nu încalcă drepturile,

libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite acest renunț de la acțiune.

9

Referitor la acțiunea reconvențională depusă de Asociația de coproprietari în

condominiu nr. 79.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă

hotărîre.

Astfel din analiza deciziei contestate sub aspectul legalității sale în raport cu

limitele invocate în recurs rezultă că, la 1 februarie 2009, între Societatea pe Acțiuni

„Termocom” în calitate de furnizor și Asociația de coproprietari în condominiu nr.

79 în calitate de consumator, a fost încheiat contractul de livrare-utilizare a energiei

termice în apă caldă nr. 79, obiectul căruia fiind livrarea energiei termice în apă caldă

de către furnizor, consumatorului pînă la hotarul de delimitare a apartenenței de

balanță (f.d. 13).

În cadrul examinării acțiunii inițiale, la 25 februarie 2015, Asociația de

coproprietari în condominiu nr. 79 a depus cerere reconvențională împotriva

Societății pe Acțiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chișinău cu privire

la declararea nulității clauzelor contractuale (f.d. 62-64 vol. I).

În susținerea pretențiilor înaintate, Asociația de coproprietari în condominiu nr.

79 a invocat că clauzele contractului de livrare-utilizare a energiei termice în apă

caldă nr. 79 din 1 februarie 2009, în special capitolul 4 „Condițiile și modul de

efectuare a plăților” este lovit de nulitate absolută prin prisma prevederilor art. 220

alin. (1) din Codul civil, deoarece contravine prevederilor art. 1 din Legea cu privire

la energetică, al pct. 10) din Regulamentul cu privire furnizarea și utilizarea energiei

termice și pct. pct. 17 și 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și

achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

sistemele de încălzire și alimentare cu apă.

Fiind investită cu examinarea cauzei, prima instanță prin hotărârea din 30 martie

2016 a admis acțiunea reconvențională depusă de Asociația de coproprietari în

condominiu nr. 79 și a anulat capitolul 4 „Condițiile și modul de efectuare a plăților”

al contractului de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 79 din 1 februarie

2009.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 4 iulie 2017 a respins apelul depus de

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și a menținut hotărârea primei instanței.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră concluziile instanțelor de judecată neîntemeiate, rezultate din

aprecierea necorespunzătoare a circumstanțelor pricinii și aplicarea incorectă a

normelor de drept material.

10

La caz, instanța de recurs reiterează că potrivit probelor anexate la materialele

cauzei se confirmă faptul că, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a eliberat lunar

în adresa Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79, contra semnătură și

ștampilă facturi fiscale pentru energia termică livrată (f.d. 16-31, vol. I).

Astfel Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a recepționat facturile fiscale,

fără a înainta careva obiecții.

La acest capitol, colegiul reiterează că eliberarea facturilor fiscale pentru energia

termică livrată și recepționarea acestora denotă prezența raportului juridic între

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și Asociația de coproprietari în condominiu

nr. 79.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție specifică că contractul de livrare-utilizare a energiei

termice în apă caldă nr. 79 din 1 februarie 2009 semnat prin manifestare a acordului

de voință liber exprimat și neviciat de către Asociația de coproprietari în condominiu

nr. 79 a instituit în beneficiul ultimei dreptul de a primi energie termică de la

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” pînă la hotarul de delimitare a apartenenței

de balanță a rețelelor termice.

Respectiv, instanța de recurs consideră eronată concluzia instanțelor de judecată

cu privire la anularea capitolului 4 „Condițiile și modul de efectuare a plăților” al

contractului de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 79 din 1 februarie

2009, or acest fapt ar genera menținerea obligațiilor Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” privind furnizarea de energie termică, fără dreptul de a solicita

plata pentru energie termică livrată.

Suplimentar este de enunțat că conform art. 25 alin. (1) din Legea nr.

1402 din 24 octombrie 2002 privind serviciilor publice de gospodărie comunală,

persoanele fizice și juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie

comunală sînt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform

facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator și

consumator.

Totodată, în conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 92 din 29 mai 2014

privind energia termică și promovarea cogenerării, sectorul rezidențial,

reprezentantul autorizat al consumatorilor din blocurile de locuit cu sisteme colective

de alimentare cu energie termică, inclusiv din căminele și blocurile de locuit

departamentale, este administratorul fondului locativ respectiv, care încheie un

contract de furnizare a energiei termice cu furnizorul și repartizează lunar cantitatea

de energie termică consumată între deținătorii de apartamente sau chiriași. Dacă în

cadrul blocului de locuit sînt amplasate spații nelocuibile în

proprietatea/folosința/gestiunea terților, furnizorul încheie contracte de furnizare a

11

energiei termice în mod separat cu fiecare proprietar/chiriaș/ gestionar al spațiilor

nelocuibile, cu condiția instalării obligatorii a echipamentului de măsurare.

În concluzie, ansamblul acestor norme de drept urmăresc scopul de a concretiza

că dreptul pretins în judecată de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” nu este

opozabil decît subiectului cu care are încheiat contract, la caz Asociația de

coproprietari în condominiu nr. 79. Prin urmare, în cazul în care contractul există

acesta nu poate fi ocolit sau ignorat cu rea-credință.

Mai mult decît atît, în realitate Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” are

încheiat contract de livrare-utilizare a energiei termice cu Asociația de coproprietari

în condominiu nr. 79, în volumul stabilit de ambele părți, pînă la hotarul de delimitare

a apartenenței de balanță. Conturile personale pe numele consumatorilor nemijlociți

de energie termică sunt deschise la Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79.

În astfel de circumstanțe, instanța decelează că Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” nu are încheiate contracte cu proprietarii, chiriasii și locatarii

caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și încăperilor

nelocuibile din bloc. În concluzie între acesti subiecți lipseste legătura juridică și ca

rezultat raportul material litigios.

În acest context, se denotă a fi eronată concluzia instanțelor de judecată, potrivit

căreia, gestionarul fondului de locuințe Asociația de coproprietari în condominiu nr.

79, care de fapt, este investit cu drepturi și împuterniciri pentru executarea obligațiilor

ce țin de administrarea, întreținerea și exploatarea fondului de locuințe, poate fi în

relații contractuale cu operatorul doar ce ține de prestare a serviciilor comunale ale

imobilului și răspunde civil doar pentru volumul serviciului facturat în baza

contractului și nedistribuit spre plată consumatorilor, dar nu și pentru cel distribuit și

neachitat de către consumator.

Or, reieșind din prevederile art. 2 din Legea nr. 1402 din 24 octombrie 2002,

privind serviciilor publice de gospodărie comunală, însăși Asociația de coproprietari

în condominiu nr. 79 este operatorul, care dispune, dirijează, exploatează și întreține

un sistem public de gospodărie comunală și furnizează consumatorilor servicii

publice de gospodărie comunală în baza unui contract.

Calitatea Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79 de operator în sensul

prevăzut de art. 2 din Legea nr. 1402 din 24 octombrie 2002 pentru serviciile

comunale de alimentare cu energie termică pentru proprietarii, locatarii și chiriașii

apartamentelor reiese și din prevederile Legii cu privire la locuințe nr. 75 din 30

aprilie 2015.

Astfel în conformitate cu art. 51 alin. (1) din Legea enunțată, prestarea și

achitarea serviciilor comunale și necomunale pentru proprietari sau locatari se

efectuează în baza contractelor încheiate direct între prestatorii de servicii și

proprietari sau locatari. În cazul în care contractul, din motive tehnice, nu poate fi

12

încheiat direct cu proprietarii/locatarii, acesta se încheie între prestatorii de servicii și

administrator (asociația de proprietari în condominiu), care, la rîndul său, încheie

contracte cu fiecare proprietar/locatar.

Pentru a răspunde exigențelor articolului enunțat, colegiul conchide că,

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” avînd încheiat contract de livrare-utilizare a

energiei termice în apă caldă nr. 79 din 1 februarie 2009 cu Asociația de coproprietari

în condominiu nr. 79, ultima distribuie energia termică prin prestare de serviciu de

alimentare cu agent termic către proprietarii/posesorii de locuințe și încăperi izolate

din blocurile locative.

Obligația respectivă a Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79 reiese și

din captorul 2 pct. 2.3 al contractului de livrare-utilizare a energiei termice în apă

caldă nr. 79 din 1 februarie 2009, conform căruia consumatorul asigură livrarea

energiei termice tuturor subconsumatorilor, amplasați în blocurile locative și

încăperile nelocuibile din blocurile aflate la balanța sa, cu care încheie contracte

corespunzătoarea în modul și în condițiile stabilite de legislația în vigoare.

În subsidiar, în temeiul pct. 17, 18 din Regulamentul cu privire la modul de

prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, se menține obligația proprietarilor,

chiriașilor și posesorilor de locuințe de a achita plata pentru serviciile de alimentare

cu energie termică către Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79, care la

rîndul său urmează să efectueze plata pentru energia termică în baza contractului de

livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 79 din 1 februarie 2009 încheiat

cu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”.

Acest fapt rezultă și din pct. 5.1.12 a contractului enunțat, potrivit căruia

Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79 este obligată să asigure la timp de

către subconsumatori și să aplice față de aceștia măsuri de influență pentru plata

neîntîrziată a facturilor, în conformitate cu legislația în vigoare.

Colegiul civil și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră neîntemeiată concluzia instanțelor de judecată în ceea ce privește

redicționarea obligației de plată a energiei termice în sarcina consumatorului și nu a

gestionarului de locuințe. Or, subiectul responsabil de încheierea contractelor de

livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă cu furnizorul de energie termică este

anume administratorul/gestionarul fondului locativ, la caz Asociația de coproprietari

în condominiu nr. 79.

Pe cale de consecință, colegiul decelează că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 220 Cod civil în vederea declarării nulității capitolului 4 al

13

contractului de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 79 din 1 februarie

2009 .

În conformitate cu art. 82 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată

se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a pricinii.

Potrivit art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere părții care a avut cîștig de

cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

În conformitate cu art. 97 alin. (2) din Codul de procedură civilă dacă

reclamantul nu-și susține pretențiile din cauza faptului că au fost satisfăcute benevol

de către pîrît după intentarea acțiunii, instanța, la cererea reclamantului, îl obligă pe

pîrît să compenseze acestuia toate cheltuielile de judecată suportate în legătură cu

intentarea procesului, inclusiv suma cuvenită pentru asistență juridică.

Art. 98 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că cheltuielile aferente

judecării pricinii, suportate de instanța judecătorească, precum și taxa de stat, de a

căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrît proporțional părții

admise din acțiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit pretențiilor înaintate, reclamantul Societatea pe Acțiuni „Termocom” a

solicitat încasarea din contul Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79 în

beneficiul său a datoriei pentru energia termică în sumă de 281 556,32 lei și a

cheltuielilor de judecată. Prin urmare, litigiul supus judecății este unul patrimonial.

După cum rezultă din actele cauzei, achitarea taxei de stat la depunerea cererii

de chemare în judecată în sumă de 8446,68 lei a fost amînată, deoarece reclamantul

se afla în procedura falimentului.

Ulterior la depunerea cererii de apel și recurs, Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” a achitat taxa de stat în mărime de 6460 lei și 4273,34 lei, fapt

confirmat prin ordinul de plată nr. M1IP-2100 din 7 iulie 2016 și ordinul nr. 4822 din

29 decembrie 2016, anexate în original la materialele cauzei (f.d. 152, 190, vol. I).

Avînd în vedere faptul că instanța de recurs a admis recursul declarat de

Societatea pe Acțiuni „Termocom”, a casat decizia instanței de apel și hotărîrea

primei instanțe, în conformitate cu prevederile legale enunțate, urmează a fi încasat

din contul Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79 în beneficiul statului taxa

de stat în sumă de 8446,68 lei. Totodată urmează a fi încasat din contul Asociației

de coproprietari în condominiu nr. 79 în beneficiul Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel și recurs în sumă

de 10 733,34 lei.

Pentru considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

14

recursul declarat, de a casa decizia Curții de Apel Chișinău din 4 iulie 2017 și

hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 martie 2016, de a admite

renunțul la acțiune a Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” și de a dispune încetarea

procesului în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79

cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică și de a respinge ca fiind

neîntemeiată acțiunea reconvențională depusă de Asociația de coproprietari în

condominiu nr. 79 împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, intervenient

accesoriu Întreprinderea municipală „Infocom” cu privire la declararea nulității

clauzelor contractuale cu încasarea din contul Asociației de coproprietari în

condominiu nr. 79 în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 8446,68 lei și din

contul Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79 în beneficiul Societății pe

Acțiuni „Termocom” taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel și recurs în

sumă de 10 733,34 lei.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. d), b), 97 alin.(2) din Codul de Procedură

Civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 4 iulie 2017 și hotărârea

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 martie 2016, în partea respingerii cererii

de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva

Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79 cu privire la încasarea datoriei pentru

energia termică și se emite în această parte o nouă hotărâre sub formă de încheiere,

prin care:

Se admite renunțarea Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” de la acțiune.

Se dispune încetarea procesului în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Asociației de

coproprietari în condominiu nr. 79 cu privire la încasarea datoriei pentru energia

termică.

Se explică părților că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți

cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 4 iulie 2017 și hotărârea

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 martie 2016, în partea admiterii acțiunii

reconvenționale depusă de Asociația de coproprietari în condominiu nr. 79 împotriva

Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, intervenient accesoriu Întreprinderea

15

municipală „Infocom” cu privire la declararea nulității clauzelor contractuale și se

emite în această parte o nouă hotărâre prin care:

Se respinge ca fiind neîntemeiată acțiunea reconvențională depusă de Asociația

de coproprietari în condominiu nr. 79 împotriva Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica”, intervenient accesoriu Întreprinderea municipală „Infocom” cu

privire la declararea nulității clauzelor contractuale.

Se încasează din contul Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79 în

beneficiul Statului taxa de stat în sumă de 8446 (opt mii opt patru sute patruzeci și

șase), 68 lei.

Se încasează din contul Asociației de coproprietari în condominiu nr. 79 în

beneficiul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” taxa de stat achitată la depunerea

cererii de apel și recurs în mărime de 10 733 (zece mii șapte sute treizeci și trei ),34

lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecătorii: Dumitru Visternicean

Iuliana Oprea

Galina Stratulat

Nina Vascan

16