2ra-1824/13 — Anularea deciziei, declararea nulităţii titlului de proprietate.

Dosar nr. 2ra-1898/13 Prima instanţă: Judecătoria Teleneşti Judecător: Lazări Steliana Instanţa de apel:Curtea de Apel Bălţi Judecători: Alexandru Gheorghieş Natalia Chircu Valeriu Harmaniuc Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie ÎNCHEIERE 26 iunie 2013 mun.

Chişinău Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana împotriva Primăriei s. Budăi, r-1 Teleneşti, intervenient accesoriu Zgardan Raisa, privind anularea deciziei, declararea nulităţii titlului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2013, prin care apelul declarat de Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 14 aprilie 2011, ACONSTATAT: La 20 iulie 2010 reclamanţii, Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, au înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Primăriei s. Budăi, r-1 Teleneşti, intervenient accesoriu Zgardan Raisa, privind anularea deciziei, declararea nulităţii titlului de proprietate.

În motivarea cererii s-a invocat următoarele, soţii Fiodor şi Liubovi Cazacu au fost părinţii reclamanţilor, care au locuit în s. Budăi, r-1 Teleneşti. După decesul părinţilor copii au hotărât partajarea averii succesorale în cote-părţi egale, dar nu s-au adresat la notar pentru eliberarea certificatelor de moştenitor legal. în anul 1988, fără nici un act, averea succesorală a fost trecută pe numele fratelui Cazacu Victor. în anul 1988 fratele a decedat, iar ei în continuare deţineau în comun casa părintească. La data de 22 ianuarie 2010 fratele mai mic Cazacu Ion a decedat şi abia atunci au aflat că primăria s. Budăi la data de 21 aprilie 1993 a emis o decizie prin care decedatului Cazacu Ion i-a fost atribuit casa părintească cu terenul aferent.

Decizia dată e neîntemeiată, bazată pe fapte ce nu corespund realităţii, deoarece fratele decedat nu a locuit în casa părintească pe parcursul a 20 ani. După decesul fratelui între reclamanţi 1 şi concubina acestuia au apărut conflicte, deoarece ultima pretinde că este moştenitoarea fratelui decedat. Consideră că primăria nu a avut dreptul să-1 înscrie pe fratele decedat Ion ca proprietar deoarece ultimul nu a prezentat nici un act. În cadrul examinării pricinii reclamanţii au depus cerere suplimentară prin care solicită declararea nulităţii titlului deţinătorului de teren. În motivarea acţiunii a invocat că, titlul deţinătorului de teren nr. 353 din 19 iulie 2010 este ilegal şi lovit de nulitate.

Acest titlu este emis în temeiul deciziei Primăriei s. Budăi, nr. 03/21 aprilie 1993, prin care lui Cazacu Ion i-a fost repartizat terenul aferent casei în mărime de 0,25 ha. Consideră că, primăria nu a fost în drept să emită titlul în cauză pe numele fratelui decedat Cazacu Ion, deoarece el nu dispunea de certificatul de moştenitor care să dovedească dreptul său de proprietate asupra terenului. Consiliului local Budăi putea să emită decizia de atribuire a terenului numai în baza deciziei Comisiei Funciare. Solicită reclamanţii Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, anularea deciziei nr. 3 a primăriei s. Budăi, r-1 Teleneşti, din 21 aprilie 1993 şi declararea nulităţii titlului deţinătorului de teren nr.353, din 19 iulie 2010, emis de primăria s. Budăi pe numele lui Cazacu Ion Tudor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 14 aprilie 201, acţiunea înaintată de Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 decembrie 2011, cererea de apel declarată de Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, a fost respinsă, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 20 decembrie 2011. Prin decizia Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 11 iulie 2012, recursul declarat de Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, a fost admis, pricina fiind restituită la rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, apelul declarat de Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 14 aprilie 2011. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 04 aprilie 2013, Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a indicat că, atît hotărîrea primei instanţe, cît şi decizia instanţei de apel, au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. 2 Copia motivată a deciziei instanţei de apel a fost recepţionată de către recurenţi la 04 februarie 2013, iar recursul a fost declarat la 04 aprilie 2013, astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursurilor declarate nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. Instanţa de recurs menţionează că, din actele cauzei rezultă cu certitudine că, La 20 iulie 2010 reclamanţii, Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, au înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Primăriei s. Budăi, r-1 Teleneşti, intervenient accesoriu Zgardan Raisa, prin care au solicitat, anularea deciziei nr. 3 a primăriei s. Budăi, r-1 Teleneşti, din 21 aprilie 1993 şi declararea nulităţii titlului deţinătorului de teren nr.353, din 19 iulie 2010, emis de primăria s. Budăi pe numele lui Cazacu Ion Tudor.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, concluzia instanţei de fond, menţinută prin decizia instanţei de apel, privind respingerea acţiunii înaintate de Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, este întemeiată şi legală. Astfel, instanţa de recurs menţionează că, pe parcursul judecării pricinii, instanţele de judecată, analizînd toate probele administrate în sensul soluţionării corecte a pricinii respective, în coraborare cu normele de drept material relevante speţei date, au concluzionat corect că, decedatul Cazacu Ion, dobîndise dreptul de proprietate asupra casei de locuit prin folosinţă, fapt confirmat prin extrasul din registrul de evidenţă a gospodăriilor din s. Budăi, folosirea casei de locuit o confirmă şi martorul Duca Damian.

Totodată, prima instanţă corect a stabilit că, la momentul emiterii deciziei nr. 3 din 24.04.1993, de către primăria s. Budăi, au fost respectate cerinţele legale în vigoare la acel moment. Astfel, instanţa de recurs mai menţionează că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele 3 administrate în sensul soluţionării corecte a pricinii date, iar argumentele invocate în recursul declarat de Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare şi apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Cîrhană Vera, Cazacu Petru, Veşca Zinaida, Veşca Minadora, Burciu Ana, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecători /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 4