2ra-937/13 — Încasarea plăţilor salariale pentru orele de muncă suplimentare, a penalităţilor de întârziere, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: E. Cobzac dosarul nr. 2ra-937/13 instanţa de apel: A. Minciuna, A. Nogai, V. Pruteanu DECIZIE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Valeriu Doagă examinând recursul declarat de către Fiodor Conic în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Fiodor Conic împotriva Centrului Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la încasarea plăţilor salariale pentru orele de muncă suplimentare, a penalităţilor de întârziere, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Centrul Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 31 ianuarie 2012 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 31 martie 2011, Fiodor Conic a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM cu privire la încasarea plăţilor salariale pentru orele de muncă suplimentare, a penalităţilor de întârziere,

repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în perioada 25 decembrie 2008-15 noiembrie 2010, a activat în cadrul Centrului Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM în calitate de inspector inferior. Menţionează că pe perioada desfăşurării serviciului în instituţia menţionată, el era ţinut să lucreze suplimentar în ture a cîte 24 ore la intervale mici de timp între acestea. Astfel, limita de ore admisibile pe săptămână depăşea limita legală de 40 ore stabilită în art. 85 alin. (2) din Codul muncii şi art. 19 (183) alin. (2) din Legea cu privire la sistemul penitenciar.

Or, nici Regulamentul Centrului Instructiv al Departamentul Instituţiilor Penitenciare, aprobat prin ordinul Ministerului Justiţiei nr. 486 din 09 decembrie 2005 şi nici Contractul colectiv de muncă din al Centrului Instructiv pe perioada de 3 ani din anul 2010 nu prevăd careva norme ce ar obliga angajaţii acestei instituţii să presteze ore de muncă suplimentare peste limita admisibilă de 40 ore pe săptămână. Susţine că el a prestat muncă suplimentară pe tot parcursul anilor 2009-2010 în număr total de 482,5 ore de muncă, care nu au fost retribuite la salariul său lunar. Afirmă că nici la eliberarea sa din serviciu, aceste restanţe nu au fost achitate. La fel, a indicat că la 22 februarie 2011, el a expediat în adresa pârâtului o cerere de reparare a prejudiciului material şi moral, însă la 12 martie 2011, prin răspunsul nr. 1/c-1, pârâtul a refuzat admiterea solicitărilor sale.

Solicită încasarea de la pârât în beneficiul său a salariului pentru orele de muncă suplimentare prestate şi a penalităţii de întârziere în sumă de 6607,47 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2500 lei. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 23 mai 2011 pricina civilă a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău. Ulterior, Fiodor Conic a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea de la pârât în beneficiul său a salariului pentru orele suplimentare prestate în sumă de 15256,80 lei, a penalităţii de întârziere în sumă de 5566,25 lei, a sumei de 5000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei (f. d. 170). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 31 ianuarie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la Centrul Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM în beneficiul lui Fiodor Conic salariul neachitat pentru munca suplimentară prestată în perioada ianuarie 2009- august 2010 în mărime de 14113 lei, cu reţinerea plăţilor obligatorii în buget, penalitatea de întârziere în sumă de 5586,17 lei şi suma de 2700 lei, în vederea reparării prejudiciului moral, conform art. art. 329 şi 330 din Codul muncii. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2012 a fost admis apelul declarat de către Centrul Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la Centrul Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare suma de 4475,46 lei pentru orele de muncă suplimentare. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 27 decembrie 2012, în termenul prevăzut de lege, Fiodor Conic a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată. Menţionează conform art. 104 alin. (1) din Codul muncii, se consideră muncă suplimentară munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă. În speţă, conform graficului de serviciu, el a fost supus la muncă suplimentară de circa 8-10 ture lunare, ce deja constituie muncă suplimentară, fiind încălcat dreptul la odihnă. Susţine că el depăşea durata normală a muncii, care conform art. 95 alin. (2) din Codul muncii, constituie 40 de ore pe săptămână. Afirmă că conform art. 106 din Codul muncii, angajatorul este obligat să ţină, în modul stabilit, evidenţa timpului de muncă prestat efectiv de fiecare salariat, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus şi în zilele de sărbătoare nelucrătoare.

În speţă, el era supus la muncă suplimentară şi urma să-i achite o indemnizaţie în valoare bănească în conformitate cu munca suplimentară prestată. Invocă că conform extraselor din graficele de serviciu, eliberate de către intimat, pentru perioada ianuarie 2009-septembrie 2010, Fiodor Conic a prestat angajatorului muncă suplimentară, în afara duratei normale a timpului de muncă, după cum urmează: în lunile ianuarie 2009 – 47 ore, aprilie 2009 – 47 ore, iunie 2009 – 23 ore, iulie 2009 – 23 ore, septembrie 2009 – 71 ore, octombrie 2009 – 71 ore, noiembrie 2009 – 47 ore, decembrie 2009 – 71 ore, ianuarie 2010 – 23 ore, iulie 2010 – 47 ore şi august 2010 – 23 ore, ce nu au fost remunerate.

Mai invocă că conform art. 330 din Codul muncii, intimatul urmează să achite penalitatea de întârziere, deoarece acesta cunoştea că el este supus la muncă suplimentară, dar în mod intenţionat nu-şi onora obligaţiile în conformitate cu legislaţia muncii în vigoare, stabilindu-se în mod direct vina angajatorului. Insistă că pentru apărarea intereselor sale, a fost necesar ca el să apeleze la serviciile unui avocat, pentru care urma să achite onorariul, însă din lipsă de surse financiare nu poate achita pentru serviciile acordate de avocat întru apărarea intereselor sale şi de aceea consideră că aceste cheltuieli urmează să fie achitate de către intimat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 27 noiembrie 2012, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f. d. 221). Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 27 decembrie 2012 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Fiodor Conic a solicitat încasarea de la Centrul Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM în beneficiul său a salariului pentru orele suplimentare prestate în sumă de 15256,80 lei, a penalităţii de întârziere în sumă de 5566,25 lei, a sumei de 5000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, încasând de la Centrul Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM în beneficiul lui Fiodor Conic salariul neachitat pentru munca suplimentară prestată în perioada ianuarie 2009- august 2010 în mărime de 14113 lei, cu reţinerea plăţilor obligatorii în buget, penalitatea de întârziere în sumă de 5586,17 lei şi suma de 2700 lei, în vederea reparării prejudiciului moral, conform art. art. 329 şi 330 din Codul muncii, în rest respingând acţiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Centrul Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care a admis acţiunea parţial şi a încasat de la Centrul Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare suma de 4475,46 lei pentru orele de muncă suplimentare, în rest respingând acţiunea ca neîntemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia instanţei de apel este una legală şi întemeiată. Astfel, conform art. 95 din Codul muncii, timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul, în conformitate cu regulamentul intern al unităţii, cu contractul individual şi cu cel colectiv de muncă, îl foloseşte pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă.

Durata normală a timpului de muncă al salariaţilor din unităţi nu poate depăşi 40 de ore pe săptămână. Conform art. 104 alin. (1), (5) şi (7) din Codul muncii, se consideră muncă suplimentară munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă prevăzute la art.95 alin.(2), la art.96 alin.(2)-(4), la art.98 alin.(3) şi la art.99 alin.(1). La solicitarea angajatorului, salariaţii pot presta munca în afara orelor de program în limita a 120 de ore într-un an calendaristic. În cazuri excepţionale, această limită, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor, poate fi extinsă pînă la 240 de ore. Atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) motivat al angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariaţilor respectivi sub semnătură.

Articolul 19 (183) alin. (2)-(4) din Legea nr. 1036-XIII din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar, pentru colaboratorii sistemului penitenciar se stabileşte ziua de muncă nenormată, durata totală a săptămânii de lucru fiind de 40 de ore. Munca peste durata normală a timpului de muncă poate fi prestată numai în cazul dacă ea a fost dispusă în scris de şeful unităţii sistemului penitenciar. Totodată durata acesteia nu poate depăşi 360 de ore pe an. Ordinea interioară de exercitare a serviciului în sistemul penitenciar se stabileşte în corespundere cu legea, pornindu-se de la particularităţile activităţii sistemului şi în modul stabilit de directorul general.

Conform pct. 7 din Hotărârea Guvernului RM nr. 426 din 26 aprilie 2004 privind aprobarea modului de calculare a salariului mediu, la determinarea salariului mediu se aplică următoarele normative de timp: 169 ore - numărul mediu de ore lucrătoare pe lună cu durata săptămânală normală a timpului de muncă de 40 ore. La terminarea serviciului de 24 ore sau de noapte, persoanelor efectivului de trupă şi corpului de comandă li se acordă timp pentru odihnă, cu o durată respectivă de 72 şi 24 ore.

Din materialele dosarului rezultă că prin ordinal Centrului Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare nr. 97 ef din 23 decembrie 2008 Fiodor Conic a fost angajat la Centrul Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare în funcţia de inspector inferior de serviciu al Serviciului combatant, începând cu 25 decembrie 2008 (f. d. 47). Tot materialul probator atestă faptul că prin ordinul Centrului Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare nr. 83 ef din 30 septembrie 2010 Fiodor Conic a fost demisionat din funcţia de inspector inferior de serviciu al Serviciului combatant, începând cu 01 octombrie 2010, cu trecerea în rezervă, conform art. 20 pct. 14) al Legii cu privire la sistemul penitenciar (f. d. 153). Conform pct. pct. 3.1 şi 3.2 din Contractul colectiv de muncă, încheiat între salariaţi şi administraţia Centrului Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă la 25 iunie 2010, durata normală a timpului de muncă al salariaţilor instituţiei este de 40 ore pe săptămână, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

Timpul de muncă în cadrul săptămânii este de 8 ore pe zi, în primele 5 zile lucrătoare cu repaos 2 zile (sâmbătă şi duminică). Durata zilnică normală a timpului de muncă constituie 8 ore cu programul de lucru 08.30-17.30.

Conform fişei de post al inspectorului inferior al Centrului instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare, aprobată de şeful Centrului la 29 decembrie 2008, adusă la cunoştinţă recurentului Fiodor Conic, regimul de muncă a ultimului era de 24/24 cu acordarea zilelor de muncă conform legislaţiei în vigoare (f. d. 125, 126). Conform extraselor din graficele de serviciu al recurentului Fiodor Conic, eliberate de către Centrul Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare, pentru perioada ianuarie 2009 - septembrie 2010, Fiodor Conic a activat: în ianuarie 2009 - 9 ture cîte 24 ore, în total pe lună 216 ore; în luna aprilie 2009 - 9 ture cîte 24 ore, în total pe luna 216 ore; iunie 2009 - 8 ture cîte 24 ore, în total pe luna 192 ore; luna iulie -8 ture cîte 24 ore, în total pe lună 192 ore; luna septembrie 2009 - 10 ture cîte 24 ore, în total pe luna 240 ore, luna octombrie 2009 -10 ture cîte 24 ore, în total pe lună 240 ore; luna noiembrie 2009 - 9 ture cîte 24 ore, în total pe lună 47 ore; luna decembrie 2009 - 10 ture cîte 24 ore, în total pe lună 240 ore; luna ianuarie 2010-8 ture cîte 24 ore, în total pe lună 192 ore; luna iulie 2010-9 ture cîte 24 ore, în total pe luna 216 ore; luna august 2010-8 ture cîte 24 ore, în total pe lună 192 ore (f. 22-43).

Astfel, la caz, se reţine că recurentul Fiodor Conic a prestat angajatorului muncă suplimentară, în afara duratei normale a timpului de muncă, după cum urmează: în ianuarie 2009 - 47 ore, aprilie 2009 - 47 ore, iunie 2009 - 23 ore, iulie - 23 ore, septembrie 2009 - 71 ore, octombrie 2009 - 71 ore, noiembrie 2009 - 47 ore, decembrie 2009 - 71 ore; ianuarie 2010 -23 ore, iulie 2010-47 ore şi august 2010 - 23 ore, care nu au fost remunerate. Conform art. 157 alin. (1) din Codul muncii, în cazul retribuirii muncii pe unitate de timp, munca suplimentară (art. 104), pentru primele două ore, se retribuie în mărime de cel puţin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp, iar pentru orele următoare - cel puţin în mărime dublă.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002, în sistemul tarifar şi sistemele netarifare salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare. Din prevederile legale enunţate rezultă că plata pentru orele de muncă suplimentare prestate urmează a fi calculată reieşind din salariul de funcţie a salariatului. Conform fişelor de achitare a salariului lui Fiodor Conic pentru anii 2008-2010, salariul de funcţie al acestuia constituie 700-800 lei (f. d. 19-21).

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a încasat de la Centrul Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare în beneficiul lui Fiodor Conic suma de 4475,46 lei pentru orele de muncă suplimentare, după cum urmează: pentru ianuarie 2009 - suma de 385.02 lei (47 ore suplimentare neremunerate, salariul tarifar 700 lei, costul unei ore suplimentare 4.14 lei (4,14 x 2ore x 1,5)+(4,14 lei x 45 ore x 2); pentru aprilie 2009 - suma de 385.02 lei (47 ore suplimentare neremunerate, salariul tarifar 700 lei, costul unei ore suplimentare 4.14 lei (4,14 x 2ore x 1,5)+(4,14 lei x 45 ore x 2); pentru iunie 2009 - suma de 186.30 lei (23 ore suplimentare neremunerate, salariul tarifar 700 lei, costul unei ore suplimentare 4.14 lei (4,14 x 2ore x 1,5)+(4,14 lei x 21 ore x 2); pentru iulie 2009 - suma de 212.85 lei (23 ore suplimentare neremunerate, salariul tarifar 800 lei, costul unei ore suplimentare 4.73 (4,73 x 2ore x l,5)+(4,73 x 21 ore x 2); pentru septembrie 2009 - suma de 666.93 lei (71 ore suplimentare neremunerate, salariul tarifar 800 lei, costul unei ore suplimentare 4.73 (4,73 lei x 2ore x l,5)+(4,73 lei x 69 ore x 2); pentru octombrie 2009 - suma de 666.93 lei (71 ore suplimentare neremunerate, salariul tarifar 800 lei,

costul unei ore suplimentare 4.73 (4,73 lei x 2ore x l,5)+(4,73 lei x 69 ore x 2); pentru noiembrie 2009 - suma de 439.89 lei (47 ore suplimentare neremunerate, salariul tarifar 800 lei, costul unei ore suplimentare 4.73 (4,73 lei x 2ore x l,5)+(4,73 lei x 45 ore x 2); pentru decembrie 2009 - suma de 666.93 lei (71 ore suplimentare neremunerate, salariul tarifar 800 lei, costul unei ore suplimentare 4.73 (4,73 lei x 2ore x l,5)+(4,73 lei x 69 ore x 2); pentru ianuarie 2010 - suma de 212.85 lei (23 ore suplimentare neremunerate, salariul tarifar 800 lei, costul unei ore suplimentare 4.73 (4,73 lei x 2ore x l,5)+(4,73 lei x 21 ore x 2); pentru iulie 2010 - suma de 439.89 lei (47 ore suplimentare neremunerate, salariul tarifar 800 lei, costul unei ore suplimentare 4.73 (4,73 lei x 2ore x l,5)+(4,73 lei x 45 ore x 2); pentru august 2010 - suma de 212.85 lei (23 ore suplimentare neremunerate, salariul tarifar 800 lei, costul unei ore suplimentare 4.73 (4,73 lei x 2ore x l,5)+(4,73 lei x 21 ore x 2). De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel, cu referire la art. 329 alin. (1) şi 330 din Codul muncii, întemeiat a respins pretenţiile recurentului cu privire la încasarea penalităţii de întârziere.

Or, pe lângă faptul că în prezenta pricină nu s-a constatat vina angajatorului, în sensul art. 330 alin. (1) din Codul muncii este de înţeles că compensaţia de întârziere se va calcula pentru fiecare sumă neachitată, începând cu termenul de la care suma dată a devenit certă, exigibilă şi scadentă. În speţă, însă, suma salariului solicitată de către recurent este una litigioasă, care nu a fost calculată, prin urmare nu este una certă şi exigibilă. Şi cererea cu privire la repararea prejudiciului moral, întemeiat a fost respinsă de către instanţele de judecată, justificat fiind reţinut, în acest sens, că în prezenta pricină lipsesc condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare pentru repararea prejudiciului moral cauzat salariatului.

Totodată, instanţa de apel temeinic a respins şi pretenţia recurentului cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, deoarece nu au fost prezentate probe pertinente şi veridice, ce ar confirma suportarea reală de către recurent a unor astfel de cheltuieli. Prin urmare, argumentele invocate de către recurent în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece acestea se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către instanţa de apel, având la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material.

Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Fiodor Conic.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Fiodor Conic împotriva Centrului Instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la încasarea plăţilor salariale pentru orele de muncă suplimentare, a penalităţilor de întârziere, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Valeriu Doagă