2ra-2935/13 — Constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-2935/13 prima instanţă: E. Cojocari instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu DECIZIE 02 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Nicolae Clima examinînd recursul declarat de Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Ion Bilibov împotriva Ministerul Justiţiei cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 12.02.2013, de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 31.10.2012, Ion Bilibov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Justiţiei cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că activează în organele Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova din 26.08.1991 pînă în prezent. Conform cererii depuse la 04.04.2006 a fost înregistrat în lista colaboratorilor ce solicită îmbunătăţirea condiţiilor de trai sub nr.43, însă pînă în prezent nu a fost asigurat cu spaţiu locativ.

Menţionează reclamantul, că la 14.05.2008, s-a adresat instanţei de judecată de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecată privind recunoaşterea netemeiniciei răspunsului Consiliului Municipal Chişinău şi obligarea acestuia de a-l asigura cu spaţiu locativ conform legislaţiei în vigoare. Astfel, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23.06.2008, acţiunea a fost admisă integral, fiind obligat Consiliul Municipal Chişinău de a-l asigura cu spaţiu locativ în conformitate cu normele stabilite de legislaţia în vigoare. Precizează reclamantul, că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău a fost menţinută prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10.12.2008. Prin urmare, la 04.02.2009 a înaintat Oficiului de Executare Centru al Departamentului de Executare al RM, documentul executoriu nr.3r-1993/08 din 10.12.2008.

Prin încheierea Oficiului de Executare Centru a fost intentată procedura de executare a documentului executoriu nr.12- 595/09. Prin încheierea Oficiului de Executare Centru din 09.02.2009, debitorul, Consiliul Municipal Chişinău a fost obligat să execute documentul executoriu în termen de 15 zile. Menţionează reclamantul, că prin scrisoarea nr.08-772 din 02.03.2009, Consiliul Municipal Chişinău a informat executorul judecătoresc despre imposibilitatea executării hotărîrii judecătoreşti irevocabile, iar în răspunsurile sale debitorul motivează lipsa spaţiilor locative şi lipsa mijloacelor financiare pentru construcţia lor. Prin încheierea Oficiului de executare Centru din 09.02.2009 debitorilor Consiliul Municipal Chişinău, Primăria Municipiului Chişinău şi subdiviziunilor acestora li s-a interzis să perfecteze acte de repartiţie, repartizare sau înstrăinare a unui apartament cu o odaie din blocul locativ din str. Liviu Deleanu 9/2, mun.

Chişinău, cu excepţia cazului în care actele nominalizate vor fi întocmite în favoarea creditorului urmăritor. Prin răspunsul nr.08-773 din 20.02.2009, debitorul a informat despre declararea recursului asupra încheierii executorului judecătoresc. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17.03.2009 a fost respins recursul Consiliului Municipal Chişinău privind anularea încheierii Oficiului de Executare Centru din 09.02.2009 în partea aplicării sechestrului pe un apartament cu o odaie din blocul locativ din str. Liviu Deleanu 9/2 mun. Chişinău, ca neîntemeiat. Prin decizia Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău din 16.06.2009 a fost admis recursul Consiliului Municipal Chişinău, casată ca fiind ilegală hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17.03.2009 şi s-a admis cererea de recurs declarată de către Consiliul mun. Chişinău împotriva încheierii Oficiului de Executare Centru din 09.02.2009, fiind anulată încheierea privind aplicarea sechestrului pe un apartament cu o odaie din blocul locativ din str. Liviu Deleanu 9/2 mun. Chişinău. Prin urmare, pînă în prezent hotărîrea definitivă şi irevocabilă a instanţei naţionale de judecată nu a fost executată, iar executorul judecătoresc şi creditorul urmăritor au epuizat toate instrumentele legale oferite acestora, în vederea executării hotărîrii judecătoreşti. Susţine reclamantul că drept consecinţă a neexecutării hotărîrii judecătoreşti irevocabile, la data de 10.12.2008 acestuia îi sînt create o serie de incomodităţi privind domiciliul, fiind nevoit să închirieze spaţiu locativ, astfel suportînd cheltuieli suplimentare din veniturile personale.

Cere Ion Bilibov, constatarea faptului violării drepturilor prevăzute la art.6 şi 13 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi art. l al Protocolului Adiţional la Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale de către statul Republica Moldova, obligarea Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova de a repara prejudiciul moral cauzat pentru neexecutarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie a R. Moldova din 10.12.2008 în mărime de 10000 Euro, echivalentul în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii, recuperarea prejudiciului material în mărime de 3 600 dolari SUA, obligarea executării deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10.12.2008, încasarea cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 5000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12.02.2013, acţiunea reclamantului a fost admisă parţial. S-a constatat încălcarea dreptului lui Bilibov Ion la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 23.06.2008, devenită irevocabilă şi executorie la 10.12.2008; precum şi s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Bilibov Ion cu titlul de prejudicial moral suma de 50 000(cincizeci mii) lei şi cheltuielile de judecată pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 5000(cinci mii) lei, iar în total suma de 55 000 (cincizeci şi cinci mii) lei. În rest acţiunea s-a respins, ca neîntemeiată. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 12.02.2013, a fost corectată greşeală admisă în prezenta încheiere şi anume: s-a înlocuit Bilibov Ion cu Bilibov Ion. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013, apelul declarat de Ministerul Justiţiei a fost respins, şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 21 iunie 2013, Ministerul Justiţiei a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii, modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013 şi a hotărîrii primei instanţe, privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, în sensul diminuării sumei acordate. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este netemeinică, bazată pe concluzii ce derivă din aprecierea greşită a dovezilor administrate şi ca urmare a aplicării normelor de drept material ce reglementează încasarea prejudiciului moral.

În special, s-a invocat ca incorectă opinia Colegiul civil precum că la judecarea apelului nu s-a constatat temeiurilor prevăzute de art. 388 alin. (1) lit. b) CPC al RM pentru casarea hotărîrii judecătoreşti şi remiterea pricinii la o nouă examinare după cum se solicită în apel, apreciind ca fiind netemeinice argumentele apelanţilor cu referire la faptul că pricina a fost judecată în lipsa pîrîţilor, care nu au fost înştiinţaţi legal despre data, ora şi locul examinării pricinii deoarece actele cauzei demonstrează că apelanţii au fost înştiinţaţi despre şedinţa de judecată stabilită.

La fel, menţionează recurentul că Bilibov Ion nu poate pretinde în continuare neexecutarea hotărîrii judecătoreşti din 23 iunie 2008, care a devenit irevocabilă la 10 decembrie 2008 şi care constituie obiectul litigiului, avînd în vedere că potrivit scrisorii Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 10/883 din 15 mai 2013 (anexată la dosar) se atestă că intimatul nu mai este angajat în cadrul Ministerul Afacerilor Interne al RM. De asemenea, consideră recurentul, că suma prejudiciului moral încasată în beneficiul intimatului este nejustificată. Mai mult, această sumă este vădit disproporţionată în raport cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare versus Moldova reprezentînd o pretenţie excesivă şi vădit exagerată.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene versus Moldova suma acordată a fost între 1000 EURO (în mediu pentru 4 ani de neexecutare) şi 3000 EURO (pentru în mediu de 11 ani de neexecutare). În cauza Botnari vs Republica Moldova, cererea nr. 19981/02, suma a constituit de aproximativ 2000, 00 €. Potrivit jurisprudenţei naţionale însă, pentru neexecutarea hotărîrii de acordare a spaţiului locativ în mediu 4 ani de neexecutare a fost acordată suma de 10 000,00 MDL. În altă ordine de idei, susţine recurentul că în conformitate cu art. 5 alin. (2) al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

În aceiaşi ordine de idei, se prezintă şi argumentele de încasare a cheltuielilor de asistenţă juridică. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ministerul Justiţiei întemeiat şi care urmează a fi admis în sensul modificării deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. e) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. Astfel, s-a constatat că la data de 14.05.2008, Bilibov Ion, în calitate de colaborator de poliţie s-a adresat în judecată cu o cerere privind recunoaşterea netemeiniciei răspunsului Consiliului Municipal Chişinău şi obligarea acestuia de a-l asigura cu spaţiu locativ conform legislaţiei în vigoare.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23.06.2008, acţiunea a fost admisă integral, Consiliul Municipal Chişinău fiind obligat să-l asigure cu spaţiu locativ în conformitate cu normele stabilite de legislaţia în vigoare. Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău a fost menţinută prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10.12.2008. La 04.02.2009, intimatul/reclamant a înaintat Oficiului de Executare Centru al Departamentului de Executare al RM, documentul executoriu nr.3r-1993/08 din 10.12.2008. Conform încheierii Oficiului de Executare Centru a fost intentată procedura de executare a documentului executoriu nr. 12-595/09. Prin încheierea Oficiului de Executare Centru din 09.02.2009, debitorul, Consiliul Municipal Chişinău a fost obligat să execute documentul executoriu în termen de 15 zile.

În baza scrisorii nr.08-772 din 02.03.2009, Consiliul Municipal Chişinău a informat executorul judecătoresc despre imposibilitatea executării hotărîrii judecătoreşti irevocabile, iar în răspunsurile sale debitorul motivează cu lipsa spaţiilor locative şi lipsa mijloacelor financiare pentru construcţia lor. Conform încheierii Oficiului de executare Centru din 09.02.2009 debitorii, Consiliul Municipal Chişinău, Primăria Municipiului Chişinău şi subdiviziunilor acestora li s-a interzis să perfecteze acte de repartiţie, repartizare sau înstrăinare a unui apartament cu o odaie din blocul locativ din str. Liviu Deleanu 9/2, mun. Chişinău, cu excepţia cazului în care actele nominalizate vor fi întocmite în favoarea creditorului urmăritor.

La fel, debitorul a informat despre declararea recursului asupra încheierii executorului judecătoresc. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17.03.2009 a fost respins recursul Consiliului Municipal Chişinău privind anularea încheierii Oficiului de Executare Centru din 09.02.2009 în partea aplicării sechestrului pe un apartament cu o odaie din blocul locativ din str. Liviu Deleanu 9/2 mun. Chişinău, ca neîntemeiat. Conform deciziei Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău din 16.06.2009 a fost admis recursul Consiliului Municipal Chişinău, casată ca fiind ilegală hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17.03.2009 şi s-a admis cererea de recurs declarată de către Consiliul mun.

Chişinău împotriva încheierii Oficiului de Executare Centru din 09.02.2009, fiind anulată încheierea privind aplicarea sechestrului pe un apartament cu o odaie din blocul locativ din str. Liviu Deleanu 9/2 mun. Chişinău. Din raportul primăriei mun. Chişinău nr.03-116/7237 din 07.12.2012 rezultă că la momentul actual executarea hotărîrii judecătoreşti nu poate fi posibilă din cauza lipsei spaţiului locativ liber în mun. Chişinău şi în prezent Consiliul Municipal Chişinău nu dispune de mijloace financiare necesare pentru construcţia spaţiului locativ, în vederea executării hotărîrilor instanţelor de judecată pentru asigurarea cu spaţiu locativ a creditorilor urmăritori.

În temeiul celor expuse supra, se învederează că în pofida măsurilor întreprinse de către executorul judecătoresc, pînă în prezent documentul executoriu nominalizat mai sus, nu a fost executat din motivul lipsei surselor financiare necesare din partea statului pentru îndeplinirea obligaţiilor sale de executare a titlului executoriu. Subsecvent, este necesar de menţionat că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2008, prin care se obligă Consiliul municipal Chişinău să-i acorde lui Ion Bilibov spaţiu locativ sub forma unui apartament sau casă separată în conformitate cu normele stabilite de legislaţie, a devenit irevocabilă şi executorie la 10.12.2008, termenul de neexecutare a documentului executoriu constituind 50 luni.

Prin urmare, este necesar a preciza unele aspecte cu referire la speţa examinată, şi anume că aceasta se referă la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 23.06.2008 şi nicidecum la acordarea însăşi a spaţiului locativ, aşa cum invocă recurentul în cererea de recurs, dreptul la spaţiu locativ fiind recunoscut printr-o hotărîre anterioară, devenită irevocabilă şi executorie la 10.12.2008.

Cu referire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 23.06.2008, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, menţionează că potrivit, art. 2 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, nr. 87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Conform art. 2 alin. (6) al Legii menţionate, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. Ca urmare, din contextul normei citate rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Convenţia Europeană al Drepturilor Omului garantează, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”. Este necesar de precizat că în conformitate cu practica CEDO în semnificaţia termenului de „proces” se include şi însăşi executarea hotărîrii judecătoreşti care a rămas definitivă şi irevocabilă. Cerinţa Convenţiei trebuie raportată la fiecare caz în parte, luînd în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac.

În aceeaşi ordine de idei, în conformitate cu art.255 CPC, hotărîrea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părţile prin restabilirea, cît mai curînd posibil, a drepturilor încălcate şi prin reinstaurarea legalităţii, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanţie a unui proces echitabil.

Conform art. (5) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

Reglementări similare se regăsesc şi în art. 41 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, la aprecierea prejudiciului moral se ţine cont de caracterul individual al fiecărei cauze, iar aceasta se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este complexitatea cauzei, durata neexaminării, comportamentul părţilor, precum şi miza pentru reclamant. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Reieşind din jurisprudenţa CEDO în cazurile de neexecutare, putem constata că mărimea acesteia este în medie 600 euro pentru 12 luni de întîrziere şi cîte 300 euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întîrziere.

Trebuie de menţionat că chiar dacă perioadele mai scurte de un an, în mod normal, nu conduc la constatarea unei violări, la calcularea daunei morale se ia în consideraţie întreaga perioadă, inclusiv şi acel prim an de neexecutare. În concluzie, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie recunoaşte încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, însă ţinînd cont de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, de conduita autorităţilor relevante, precum şi de prevederile art. 5 al Legii nr. 87 din 21.04.2011, consideră exagerată suma de 50000 (cincizeci de mii) lei, acordată cu titlul de prejudiciu moral, apreciindu-l în sună de 15000 lei.

Cu referire la cheltuielile pentru asistenţă juridică, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie indică asupra prevederilor art. 96 alin. (1) şi (11) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. Totodată, potrivit art. 138 alin. (4) CPC, înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului.

Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului. Prin urmare, din materialele dosarului se constată că recurentul a făcut dovada cheltuielilor pentru asistenţă juridică (f.d. 33), ce constituie suma de 5000 (cinci mii) lei. Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră parţial corectă decizia instanţei de apel prin care a fost respinsă cererea de apel înaintată de Ministerul Justiţiei, în legătură cu ce, recursul urmează a fi admis şi modificată decizia instanţei de apel prin micşorarea sumei prejudiciului moral de la 50000 (cincizeci de mii) lei pînă la 15000 (cincisprezece mii) lei.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Ion Bilibov împotriva Ministerul Justiţiei cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral, prin micşorarea sumei prejudiciului moral de la 50000 (cincizeci de mii) lei pînă la 15000 (cincisprezece mii) lei, cu precizarea că sumele respective se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Svetlana Novac Judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Galina Stratulat Nicolae Clima