2ra-1540/13 — Constatarea încălcării dreptului la detenţie în Penitenciarul 2 Lipcani în condiţii inumane şi degradante şi repararea prejudiciului moral

dosarul 2ra-1540/13 prima instanţă: V. Micu, instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, A. Panov, DECIZIE 05 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu, Judecătorii Tatiana Răducanu, Sveatoslav Moldovan Valeriu Doagă, Nicolae Clima examinând recursurile declarate de către Ipate Nichita şi Ministerul Finanţelor al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ipate Nichita împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne cu privire la constatarea încălcării dreptului la detenţie în Penitenciarul 2 Lipcani în condiţii inumane şi degradante şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012, prin care apelurile declarate de Ipate Nichita şi Ministerul Finanţelor au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 23 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 01 septembrie 2011, Ipate Nichita s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la detenţie în Penitenciarul 2 Lipcani în condiţii inumane şi degradante şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul Ipate Nichita, a invocat că în perioadele de timp 05.02.2008-15.02.2008, 15.09.2009-25.09.2009, 25.12.2009-05.02.2010; 15.04.2010-05.07.2010; 05.08.2010-15.09.2010, a fost deţinut în Penitenciarul nr. 2 în condiţii de detenţie inumane şi degradante. Indică reclamantul că la 15.09.2010 a fost escortat la IP-13 Chişinău, pentru executarea pedepsei penale, unde se deţine până în prezent.

Motivul escortării participarea la şedinţele de judecată pe cauza penală, civilă şi la judecătorul de instrucţiune. Susţine reclamantul că în Penitenciarul nr. 2, la solicitarea sa de a-i acorda ajutorul medical cuvenit, i s-a refuzat pe motiv că nu există medici specialişti în Penitenciar şi i s-a cerut achitarea plăţii pentru ajutorul medical calificat. A adresat un şir de plângeri către şeful Penitenciarului nr. 2 şi şefii de secţii, prin care a cerut respectarea drepturilor sale, cu referire la regimul de deţinere, condiţiile de deţinere, alimentare, asistenţă medicală, însă nu au fost întreprinse măsurile necesare de înlăturare a încălcărilor drepturilor sale, dimpotrivă, a început a fi înjurat, umilit şi persecutat de către colaboratorii Penitenciarului.

A adresat plângeri la judecătorul de instrucţie al Judecătoriei Briceni, care prin încheierile din 29.12.2010, au fost expediate la DIP pentru examinare, însă DIP a refuzat să execute încheierile date. Solicită Ipate Nichita constatarea faptului încălcării dreptului său prevăzut de art.3 CEDO şi anume deţinerea în Penitenciarul nr. 2 Lipcani, în condiţii inumane şi degradante şi încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Ipate Nichita suma de 100 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 23 iulie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatat faptul încălcării dreptului prevăzut de art.3 CEDO şi anume deţinerea în Penitenciarul nr. 2 Lipcani în condiţii inumane şi degradante şi s-a dispus încasarea din Bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Ipate Nichita suma de 15 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012, apelurile declarate de Ipate Nichita şi Ministerul Finanţelor au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 23 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial. La 12 martie 2013, Ipate Nichita a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea respingerii acţiunii, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri prin care să fie încasat de la Ministerul Finanţelor în beneficiul lui Ipate Nichita prejudiciul moral în mărime de 50000 lei. În motivarea recursului recurentul a indicat că sumele acordate recurentului cu titlu de reparare a prejudiciului moral sunt mai mici decât prevederile CEDO.

La 14 martie 2013, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîrî noi de respingere a acţiunii. Recurentul - intimat, Ministerul Finanţelor, în motivarea recursului a indicat că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, precum şi au interpretat eronat normele de drept material şi moral. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile lui Ipate Nichita şi Ministerului Finanţelor al RM ca neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele dosarului s-a stabilit că Ipate Nichita s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la detenţie în Penitenciarul 2 Lipcani în condiţii inumane şi degradante şi repararea prejudiciului moral. Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus indicate de admitere parţială a acţiunii. Instanţa de recurs analizînd materialele cauzei în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că soluţia instanţelor de judecată de admitere parţială a acţiunii este una legală şi întemeiată.

Actele cauzei denotă că Ipate Nichita prin sentinţa Judecătoriei Criuleni din 29.03.2007, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 15-88 pct.4, arrt.89 CP (în redacţia anului 1961), art.290 alin.(l), art.348 alin.(l) (în redacţia anului 1961) şi condamnat la 18 ani privaţiune de liberate. S-a constatat că Ipate Nichita în perioadele de timp 05.02.2008-15.02.2008, 15.09.2009 - 25.09.2009, 25.12.2009 - 05.02.2010; 15.04.2010 - 05.07.2010; 05.08.2010 - 15.09.2010, a fost escortat din Penitenciarul nr.13 or. Chişinău în Penitenciarul nr.2 Lipcani pentru a participa la şedinţele de judecată.

Reieşind din actele anexate la materialele cauzei, rezultă cu certitudine că în perioada aflării acestuia în Penitenciarul nr. 2, în conformitate cu Ordinul şefului interimar a Penitenciarului nr. 2, s-a dispus economisirea energiei electrice, cu întrerupere a energiei electrice în legătură cu posibilele schimbări şi condiţii ale vremii, în carantină unde a fost deţinut Ipate Nichita, zilnic între orele 12:00 - 19:30 şi 22:00 - 06:00. Din considerentele menţionate instanţele de judecată corect au stabilit că prin deconectarea energiei electrice sunt considerate condiţii de detenţie inumane şi degradate.

Instanţa de recurs notează că potrivit răspunsurilor acordate lui Ipate Nichita de către administraţia Penitenciarului nr. 2, s-a constatat că în perioada aflării lui Ipate Nichita în Penitenciarul nr. 2, acesta a fost deţinut în condiţii anti-sanitare, limitat de lumină-din lipsa posibilităţilor de îmbunătăţire a condiţiilor de trai, nu a primit asistenţă medicală necesară - din lipsa medicilor în această instituţie, nu a primit hrana necesară - din cauza lipsei produselor necesare, deţinerii în încăpere de carantină - din motivul lipsei în Penitenciarul nr. 2 a unui sector de tip închis cu secţii corespunzătoare regimului iniţial. Conform art.4 al Constituţiei RM, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile interne, prioritate au reglementările internaţionale. Prevederile menţionate sunt confirmate şi prin Hotărârea Curţii Constituţionale din 14.10.1999 privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova, conform căreia Convenţia constituie o parte integrantă a sistemului legal intern, şi respectiv urmează a fi aplicată direct ca oricare altă lege a Republicii Moldova cu deosebirea că, Convenţia prin prisma prevederilor art.4 alin.(2) din Constituţia Republicii Moldova, are prioritate faţă de restul legilor interne care î-i contravin.

Conform art.3 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Derivând persoana de libertate, statul trebuie să asigure deţinerea acestei persoane în condiţii compatibile cu respectul faţă de demnitatea umană ca modul şi metoda executării măsurii impuse să nu-1 supună suferinţei sau unei poveri de o intensitate ce depăşeşte nivelul admisibil al suferinţei cauzate în detenţie şi că, dat fiind cerinţele practice de încarcerare, sănătatea şi existenţa sa să-i fie asigurate în mod adecvat şi prin acordarea asistenţei medicale necesare (cazul Ostrovar contra Moldovei).

Potrivit jurisprudenţei CEDO, care este obligatorie pentru instanţele naţionale, tratamentul inuman în sensul art.3 CEDO pentru a fi calificat, respectiv, urmează să conţină un nivel minim de severitate, ceea ce depinde de circumstanţele cazului, natura şi contextul tratamentului, efectele fizice sau mintale, sexul, vârsta şi starea sănătăţii victimei (cazul Kudla contra Poloniei).

În această ordine de idei şi reieşind din faptul că condiţiile de detenţie în Penitenciarul nr.2, unde Ipate Nichita s-a aflat în perioada 15.02.2008, 15.09.- 25.09.2009, 25.12.2009-05.02.2010, 15.04-05.07.2010, 05.08-15.09.2010, în special, cantitatea şi calitatea insuficientă a hrănii, accesul limitat la lumină, precum şi condiţiile sanitare insuficiente din celulă, deţinerii în încăpere de carantină contrar regimului iniţial au constituit tratament inuman şi degradant în sensul articolului 3 al Convenţiei, Colegiu ajunge la concluzia că instanţele corect au concluzionat că, deţinerea lui Ipate Nichita în condiţiile de detenţie incompatibile cu respectul faţă de demnitatea umană şi durata în care apelantul a fost deţinut în astfel de condiţii i-au provocat suferinţe grave atât fizice, cât şi morale.

Astfel, prin prisma art.41 CEDO, dacă a avut loc o violare a Convenţiei sau protocoalelor sale şi, dacă dreptul intern nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, se acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă. Raportate cele invocate mai sus, în coraport cu prevederile art. 1422 şi art. 1423 Cod civil, şi cu condiţiile în care se afla Statul, fiind în imposibilitate de a asigura condiţii necesare de detenţie, Colegiului consideră că instanţele just au ajuns la concluzia de a încasa în beneficiul lui Ipate Nichita prejudiciul moral în mărime de 15000 lei, dat fiind faptul că suma menţionată constituie o satisfacţie echitabilă şi suficientă pentru prejudiciu moral suferit de către Ipate Nichita.

În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că prima instanţă şi instanţa de apel la examinarea pricinii corect au stabilit circumstanţele raportului juridic litigios şi au dat o apreciere cuvenită tuturor argumentelor invocate de către Ipate Nichita şi Ministerul Finanţelor, iar alte argumente justificative în susţinerea poziţiei sale nu au fost invocate. În consecinţă, se constată că instanţa de apel a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, a apreciat probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art.130 CPC, totodată în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii egale şi obiective participanţilor la proces întru realizarea drepturilor sale procedurale.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate şi similare argumentelor invocate în instanţa de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de către Ipate Nichita şi Ministerul Finanţelor şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se resping recursurile declarate de către Ipate Nichita şi Ministerul Finanţelor.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 iulie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ipate Nichita împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne cu privire la constatarea încălcării dreptului la detenţie în Penitenciarul 2 Lipcani în condiţii inumane şi degradante şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Ala Cobăneanu Judecătorul Judecători Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Valeriu Doagă Nicolae Clima