2ra-1860/13 — Încasarea prejudiciului moral

Instanţa de fond: A. Gafton Dosarul nr. 2ra-1860/13 Instanţa de apel: N. Budăi, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 03 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Novac, Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Ipate Nichita, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ipate Nichita împotriva Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale şi Ministerului Finanţelor, privind constatarea violării art. 3 CEDO, sub aspect material şi procedural, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 12 aprilie 2012, de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă : La 26 iunie 2007, Ipate Nichita a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale şi Ministerului Finanţelor, privind constatarea violării art. 3 CEDO, sub aspect material şi procedural, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

Cerinţele cererii de chemare în judecată din 26 iunie 2007, au fost modificate prin cererile de concretizare depuse de Ipate Nichita la 04 februarie 2009 şi 09 noiembrie 2011. Conform cererii finale din 09 noiembrie 2011, Ipate Nichita a înaintat pretenţii către Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală şi Ministerul Finanţelor cu privire la constatarea violării art. 3 CEDO, sub aspect material, prin maltratarea sa la 21 iunie 2006, în Penitenciarul-13 Chişinău, de către colaboratorii penitenciarului, în perioada aflării sale în detenţie şi constatarea violării art. 3 CEDO sub aspect procedural, prin omisiunea procuraturii de a efectua o investigaţie promptă şi efectivă pe faptul maltratării lui, capabilă să identifice şi să pedepsească persoanele responsabile şi acordarea unei compensaţii echitabile pentru prejudiciile cauzate.

Încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 250.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale şi 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 21 iunie 2006, a fost maltratat în Penitenciarul 13 Chişinău, în celula nr. 121, de către colaboratorii penitenciarului. La 22 iunie 2006, a fost etapat la Izolatorul de Detenţie Preventivă al Comisariatului de Poliţie Raionul Criuleni (IDCPCR Criuleni) pentru a participa în 1 şedinţa de judecată din 23 iunie 2006, în Judecătoria Criuleni, în care se judeca cauza penală de acuzare a sa, în care a fost deţinut pînă la 26 iunie 2006. La cerinţele sale insistente şi ale altor deţinuţi, a fost vizitat şi examinat de către medicii de la Asistenţa Medicală a r-lui Criuleni la 25 iunie 2006, care i-au acordat ajutorul medical urgent, stabilind diagnosticul: contuzia coastelor V-VI pe linia scapulară medie.

La 26 iunie 2006, la insistenţa sa, felcerul IDPCPR Criuleni A. Ceban, a fixat leziunile corporale depistate la el, precum şi explicaţiile sale despre circumstanţele în care au apărut acele leziuni corporale. Tot în aceiaşi zi, la 26 iunie 2006, a fost etapat la Penitenciarul 13 Chişinău, unde îndată a adresat o reclamaţie la Procurorul General, cu referire la maltratarea sa de către colaboratorii penitenciarului la 21 iunie 2006, care a fost expediată spre examinare procurorului mun. Chişinău. Prin Răspunsul din 27 iunie 2006 nr. 12-5761, al procurorului adjunct al Procurorului mun. Chişinău V. Adam, i s-a comunicat că nu s-au adeverit faptele expuse. Ulterior, a adresat repetate plîngeri pe faptul dat la Procurorul General şi tocmai la 23 august 2006, Procuratura mun.

Chişinău a emis o Rezoluţie de neînceperea a urmăririi penale, care a fost menţinută prin încheierea din 06 martie 2009, a Judecătoriei Rîşcani Chişinău. La 22 iunie 2007, a adresat în Judecătoria Buiucani o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei şi Procuraturii Generale, prin care a înaintat pretenţiile şi cerinţele formulate în cerere, fără a cere careva compensaţii băneşti. Însă la 04 februarie 2009, printr-o cerere concretizată a cerut şi despăgubiri băneşti de la pîrîţi, întru respectarea prevederilor art. 166 alin. (2) lit. g) CPC, la propunerea instanţei de apel. Pe marginea cererii sale din 22 iunie 2007, au fost emise repetat încheieri (la 24 iulie 2007 şi la 30 noiembrie 2007), prin care cererea a fost restituită, încheieri care au fost anulate de către Curtea de Apel Chişinău la 30 octombrie 2007 şi la 24 iunie 2008, fiind restituită pricina spre rejudecare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani Chişinău din 11 septembrie 2008, a fost respinsă cererea sa. Hotărîrea a fost menţinută de Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 04 februarie 2009. Hotărîrea din 11 septembrie 2008 şi decizia din 04 februarie 2009, au fost casate prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2009, iar pricina a fost restituită spre rejudecare. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 10 decembrie 2009, a fost încetat procesul pe cazul dat, aceasta însă a fost anulată de către Curtea de Apel Chişinău la 28 septembrie 2011, iar pricina a fost restituită spre rejudecare. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 12 aprilie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, s-a constatat faptul violării art. 3 CEDO, sub aspect procedural, prin omisiunea procuraturii de a efectua o investigaţie promptă şi eficientă referitor la pretinsa maltratare a lui Ipate Nichita în Penitenciarul 13la 21 iunie 2006. S-a dispus încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Ipate Nichita a sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale. A fost respins ca neîntemeiată cererea lui Ipate Nichita cu privire la constatarea faptului violării art. 3 CEDO, sub aspect material, prin maltratarea sa în Penitenciarul 13 la 21 iunie 2006 şi cererea cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

2 Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 31 mai 2012, Ipate Nichita a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea parţială a acesteia, în partea cu privire la respingerea cererii de constatatare a violării materiale a art. 3 CEDO şi mărimea compensaţiei acordate şi pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acestei cerinţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012, cererea de apel declarată de către Ipate Nichita a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. La 15 martie 2013, Ipate Nichita a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea parţială a acestora, în partea cu privire la respingerea cererii de constatatare a violării materiale a art. 3 CEDO şi mărimea compensaţiei acordate şi pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acestei cerinţe.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţele de judecată ierarhic inferioare, nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 22 noiembrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 15 ianuarie 2013 (f.d. 234). Cererea de recurs a fost depusă la 15 martie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen.

Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Ipate Nichita nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, Ipate Nichita, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursului înaintat de Ipate Nichita împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b) CPC, art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Ipate Nichita se consideră inadmisibilă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Ion Vîlcov 4