2ra-3536/13 — Recunoaşterea aprlicării tratanentului inuman şi degradant, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă – A. Andronic dosarul nr. 2ra-3536/13 instanţa de apel – E. Clim, M. Anton, I. Secrieru DECIZIE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macisnkaia Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ipate Nichita împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Comisariatului General de Poliţie al municipiului Chişinău, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la recunoaşterea aplicării tratamentului inuman şi degradant, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat drept urmare a tratamentului inuman şi degradant, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ipate Nichita, admise apelurile declarate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoria Centru mun.

Chişinău din 11 aprilie 2012 în partea încasării prejudiciului moral şi emisă în partea dată hotărâre nouă, prin care acţiunea a fost admisă parţial, în rest hotărârea fiind menţinută, constată: La 23 august 2007 Nichita Ipate a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, Ministerului Finanţelor al RM şi Procuraturii Generale a RM cu privire la privire la repararea prejudiciului moral pentru violarea drepturilor garantate de art. 3, 6, 8, 10, 13, 41 ale Convenţiei şi art. 1 al Primului Protocol la Convenţie. În motivarea acţiunii a indicat că la 12 noiembrie 2005, fiind extrădat din Olanda în Republica Moldova, a fost plasat în izolatorul de detenţie preventivă al 1 Comisariatului General de Poliţie al MAI din mun.

Chişinău (IDPCGP mun. Chişinău), în care a fost deţinut până la 14 decembrie 2005. Menţionează că pe tot parcursul detenţiei în izolator a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante şi anume, fără dreptul la plimbare la aer curat măcar 5 minute pe zi, aflându-se în celulă în fiecare zi timp de 24 ore, împreună cu 7-8 persoane, dintre care unele erau contaminate cu maladia SIDA şi tuberculoză pulmonară, celula având suprafaţa doar de 8 m.p. Indică că celulă în care a fost plasat nu era amenajată cu pat, saltea, pătură, pernă şi lenjerie intimă, încăperea nefiind suficient luminată natural şi artificial şi aerisită, deşi era deţinut cu persoane care fumează. La fel susţine că a fost privat de posibilitatea a-şi asigura igiena personală minimă, de a-şi satisface necesităţile fiziologice în condiţii curate şi decente, nefiind asigurat nici cu hârtie igienică şi nici cu hrana minimă recomandată de CEDO, hrana fiindu-i distribuită în veselă murdară.

Mai indică că a fost deţinut în condiţii antisanitare, epidemice, încăperile în care se afla erau inundate cu furnici, gândaci, păduchi, căpuşe şi tot felul de paraziţi. De asemenea, menţionează că nu a fost asigurat cu literatură juridică, artistică, cu difuzor sau un alt mijloc de informaţie, fiind chiar privat de posibilitatea de a coresponda cu vre-o autoritate publică, organizaţie de drept, avocat, familie, rude etc. Susţine că în fiecare zi era insultat, ameninţat, înjosit şi lovit de către colaboratorii izolatorului, chiar şi pentru un stilou sau creion găsit în celulă, pentru că după ora 22.00 se şoptea cu deţinuţii din celulă şi nu dormeau. Afirmă că la 12 noiembrie 2005, la intrarea lui în izolatorul nr. 13 i-a fost luată geanta la preţ de 50 euro în care se afla o scurtă de piele la preţ de 250 euro şi un costum sportiv la preţ de 150 euro, bunurile date nefiindu-i restituite.

La 28 noiembrie 2005 a fost scos din celula nr. 21 şi torturat în coridor cu pumnii şi picioarele, iar după aceasta aruncat înapoi în celulă. Consideră că aceste torturări i-au fost aplicate pentru faptul că la 25 noiembrie 2005 li s-a plâns reprezentanţilor Comitetului European pentru prevenirea torturii, deşi cu 10 minute înainte a fost avertizat de către şeful izolatorului să nu să se plângă acestora. Mai invocă că la 03 decembrie 2005 a fost scos din celula nr. 21, percheziţionat şi lovit cu pumnii şi picioarele deoarece a scris pe o foaie numele deţinuţilor pe care intenţiona să-i cheme ca martori în judecată, precum şi pentru faptul că a ţinut apărarea unui deţinut maltratat de către poliţişti.

La 14 decembrie 2005 a fost transferat la penitenciarul nr. 13 din mun. Chişinău, la primirea în penitenciar medicii fixându-i leziunile corporale depistate, însă nu a fost supus expertizei medico-legale pentru stabilirea gradului de gravitate a leziunilor corporale, în vederea fixării acestora într-un act medical. Susţine că a depus mai multe plângeri organelor de resort în vederea apărării drepturilor sale în timpul reţinerii sale în izolator, însă organele procuraturii n-au examinat plângerile lui în ordinea art. 274 CPP, neefectuând nici o acţiune procesuală. 2 Consideră că i-au fost violate drepturile lui garantate de art. 3 al CEDO, art. 24 alin. (1) şi (2) din Constituţia RM, precum şi dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 al CEDO şi dreptul la un recurs efectiv garantat de art. 13 CEDO.

Menţionează că pe faptul maltratării lui şi a însuşirii obiectelor lui personale de către colaboratorii IDPCGP mun. Chişinău, Procuratura mun. Chişinău prin scrisoarea nr. 31-172 ac/07-2218 din 14 martie 2007 1-a informat că prin Ordonanţa din 13 martie 2007 s-a refuzat pornirea urmăririi penale în conformitate cu art. 275 pct. 3 CPP. Prin încheierea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 08 iunie 2007 ordonanţa din 13 martie 2007 a fost anulată ca ilegală şi plângerea lui admisă, însă până în prezent încheierea dată nu a fost executată de către Procuratura mun. Chişinău. Solicită repararea prejudiciului moral în sumă de 600000 lei pentru violarea drepturilor sale garantate de art. art. 3, 6, 8, 10, 13, 41 CEDO şi art. 1 Protocolul 1CEDO.

La 28 iulie 2008 Nichita Ipate a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând a reţine că a avut loc o încălcare a art. 3 CEDO cu privire la condiţiile de detenţie în perioada 12 noiembrie 2005-14 decembrie 2005, în IDPCGP mun. Chişinău de către MAI RM; a reţine că a avut loc o încălcare a art. 3 CEDO în ceea ce priveşte aplicarea torturii fizice faţă de el de colaboratorii IDPCGP mun. Chişinău la 28 noiembrie 2005 şi 03 decembrie 2005 în timpul detenţiei lui în IDPCGP mun. Chişinău; a reţine că a avut loc o încălcare a art. 3 CEDO prin detenţia lui în celula nr. 21 al IDPCGP mun. Chişinău în perioada 23 noiembrie 2005-03 decembrie 2005, împreună cu Andrei Şalamov - bolnav de tuberculoză pulmonară, formă activă; prin detenţia lui în celula nr. 10 al IDPCGP mun.

Chişinău în perioada 03 decembrie-04 decembrie 2005, împreună cu Iurii Carpovici - bolnav de SIDA, precum şi prin transportarea lui de la IDPCGP mun. Chişinău la P-13 mun. Chişinău, la 14 decembrie 2005, într-un camion, într-o încăpere împreună cu Andrei Şalamov, Ion Graur, Alexandru Cazimov - bolnavi de tuberculoză pulmonară, formă activă; a reţine violarea art. 3 CEDO de către MAI RM prin refuzul medicului din IDPCGP mun. Chişinău de a înregistra leziunile corporale depistate la el, cauzate prin actele de tortură menţionate şi prin refuzul medicului respectiv de a sesiza procurorul în legătură cu leziunile corporale depistate la el.

Tot prin aceeaşi aceiaşi cerere a mai solicitat să fie reţinut faptul că a avut loc încălcarea art. 3 CEDO de către Ministerului Afacerilor Interne RM prin neasigurarea intenţionată a securităţii lui personale şi anume deţinerea intenţionată a lui împreună cu majoritatea deţinuţilor, dar nu separat în conformitate cu art. 329 alin. (1) lit. g) Cod de executare, în IDPCGP mun. Chişinău în perioada 12 noiembrie 2005 - 14 decembrie 2005, precum şi transportarea sa în Penitenciarul nr.-13 mun. Chişinău, la 14 decembrie 2005 fără asigurarea securităţii personale; a reţine că a avut loc o încălcare a art. 8 paragraful 1 CEDO de către MAI RM prin interzicerea lui de a adresa plângeri şi cereri diferitor organe publice, naţionale, organizaţii internaţionale, precum şi a coresponda cu familia, rudele apropiate şi alte persoane prin scrisori, în IDP CGPP mun.

Chişinău, în perioada 12 noiembrie 2005-14 decembrie 2005; a reţine că a avut loc încălcarea art. 3 CEDO de către MAI RM prin interzicerea lui de a adresa plângere procurorului privitor la relele tratamente aplicate faţă de el de către colaboratorii IDPCGP mun. Chişinău în 3 perioada 12 noiembrie 2011-14 decembrie 2005; a reţine că a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul 1 al CEDO de către MAI RM prin însuşirea ilegală de către colaboratorii IDPCGP mun. Chişinău a bunurilor lui (geanta sportivă, costumul sportiv şi scurta de piele) în IDPCGP mun. Chişinău în perioada 12 noiembrie-14 decembrie 2005. A mai solicitat reclamantul şi încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne RM, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM cu titlu de prejudiciu material a sumei de 450 euro, cu titlu de prejudiciu moral - 500000 lei şi cheltuieli în sumă de 3000; a reţine că a avut loc o încălcare a art. 3 CEDO de către Procuratura Generală a RM prin refuzul Procuraturii mun.

Chişinău de a iniţia urmărirea penală promtă şi imparţială, tragerea la răspundere a făptuitorului şi dacă este găsit vinovat, aplicarea unei pedepse, din momentul sesizării Procuraturii mun. Chişinău de către Penitenciarul nr.13 mun. Chişinău, la 14 decembrie 2005, în legătură cu depistarea leziunilor corporale la el la primirea sa în Penitenciar nr.13 mun. Chişinău, imediat după transferarea lui de la Comisariatul General de Poliţie mun. Chişinău, prin refuzul Procuraturii mun. Chişinău de a dispune efectuarea expertizei medico-legale şi a-l supune examinării medico-legale pentru constatarea gradului de gravitate a leziunilor corporale depistate la el la primirea sa în Penitenciarul nr.13 mun.

Chişinău la 14 decembrie 2005, prin refuzul Procuraturii mun. Chişinău a dispune iniţierea urmăririi penale în legătură cu faptele sus invocate timp de 21 luni, prin refuzul Procuraturii mun. Chişinău de a dispune efectuarea expertizei medico-legale în baza actului medical întocmit la 14 decembrie 2005 la primirea sa în Penitenciarul nr.13 mun. Chişinău imediat după transferarea lui de la IDPCGP mun. Chişinău, în care au fost înregistrate leziunile corporale depistate la el, pentru constatarea gradului de gravitate a leziunilor corporale, termen de 21 luni, de la 14 decembrie 2005-12 septembrie 2007, prin refuzul Procuraturii RM de a dispune examinarea în ordinea art. 274 CPP, de către organele de urmărire penală în cadrul Procuraturii, conform competenţei teritoriale, a faptelor privind aplicarea torturii fizice faţă de el în IDPCGP mun.

Chişinău în perioada 12 noiembrie-14 decembrie 2005 de către colaboratorii IDPCGP mun. Chişinău şi însuşirii ilegale a bunurilor lui de către aceştia indicate în plângerile lui (înregistrate în Procuratura Generală a RM: din 19 decembrie 2005, sub nr. 7-23/03 la 28 decembrie 2005, din 12 ianuarie 2006 - nr. 7- 23/03 la 17 ianuarie 2006, din 19 ianuarie 2006 - nr. 11-831/01, la 27 ianuarie 2006, din 04 mai 2006 - nr. l 1-la 30 mai 2006, din 15 iunie 2006 - nr. 27-/41/06 la 04 iulie 2006, din 28 iulie 2006 - nr. 27 la 01 august 2006, din 30 august 2006), şi refuzul Procuraturii mun.

Chişinău de a primi plângerile menţionate conform art. 265 CPP şi a le examina în ordinea art. 274 CPP şi a-1 informa prin Ordonanţă întru respectarea dreptului lui de acces la justiţie, pentru a fi în drept să o conteste conform art. 313 CPP, pe o perioadă de 15 luni, din decembrie 2005 până la 13 martie 2007, data dispunerii neînceperii urmăririi penale prin Ordonanţa, ulterior atacată şi prin încheierea judecătorului de instrucţie din 08 iunie 2007 - anulată şi obligarea Procuraturii Generale a RM să-i achite prin intermediul Ministerului Finanţelor RM timp de 3 luni, suma de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru violarea dreptului lui ocrotit de art. 3 CEDO, încasarea cu titlu de costuri şi cheltuieli a sumei de 3000 lei, plus orice taxă necesară şi dispunerea că din momentul expirării termenului de trei luni până la achitarea efectivă a sumei, Procuratura Generală să achite o penalitate de întârziere egală cu rata minimă a dobânzii de împrumut a Băncii Naţionale a RM plus 3%.

În susţinerea pretenţiilor a indicat că în perioada 12 noiembrie 2005-14 decembrie 2005, termen de 32 de zile, a fost deţinut în IDPCGP mun. Chişinău în condiţii inumane şi degradante, în celula nr. 24 fiind instalate 7 deţinuţi, pe când dimensiunea acesteia era 4 de doar 2,50 m x 3 m, veceul cu suprafaţa de 1 m.p., fereastra 60 cm x 40 cm şi era cu trei rânduri de gratii şi plate de metal care împiedicau pătrunderea aerului şi a luminii în celulă. Afirmă că fereastra era de sticlă organică cu multe găuri în diametru de mărimea ţigărilor, pereţii fiind de beton, iar lampa electrică mică cu iluminare mediocră, care făcea imposibil cititul fără a supune privirea pericolului. Ventilaţia lucra doar 2-3 ori pe zi câte 10 minute.

Susţine că i-a fost interzis de a avea pernă, saltea şi pătură în celulă, fiind lipsit de posibilitatea de a-şi păstra igiena personală, având în vedere că nu era asigurat cu săpun, pastă de dinţi, hârtie de veceu. Indică că celulă nu era amenajată cu masă, scaune, prize, strachină, cană, lingură, fiind absolut interzis prezenţa în celulă chiar şi a stiloului ori a creionului. La fel, afirmă că atunci când menţiona că va depune plângere la Procuratură împotriva gardienilor pentru comportamentul lor inadecvat, era insultat, ameninţat, dar dacă insista, era lovit şi cu piciorul. Menţionează că îi era interzis de a se întrevedea cu rudele şi alte persoane, nefiindu-i permise nici măcar plimbările la aer, în celulă fiind permanent un miros neplăcut insuportabil.

Mai indică că între orele 23.00-06.00 erau obligaţi toţi să doarmă, neavând dreptul chiar să se vorbească în şoaptă. Notează că în celulă, toţi deţinuţii, cu excepţia sa, erau fumători, ceea ce pe cale de consecinţă îi afecta ochii, respiraţia, solicitările sale de a fi transferat în celulă cu deţinuţii nefumători fiind rămase fără satisfacere. Afirmă că la apelul de dimineaţă erau obligaţi să stea drepţi cu mâinile la spate, în caz contrar erau loviţi, având dreptul de a se adresa medicului doar în cazurile stabilite de gardă şi doar în prezenţa acestora. Susţine că la duş nu a fost niciodată deoarece nu avea prosop, iar când a cerut să i se dea un vas pentru a-şi spăla ciorapii şi picioarele i s-a comunicat că izolatorul nu este dotat cu acestea, nefiindu-i oferite nici măcar foarfece pentru a-şi îngriji pedichiura.

A fost refuzat de a fi scos la plimbare măcar odată pe săptămână, i s-a refuzat şi atunci când a cerut un pix şi foaie pentru a scrie familiei o scrisoare, la toate solicitările fiind avertizat şi înjurat. Afirmă că în toate celulele în care a fost deţinut pe toată perioadă condiţiile erau la fel ca cele descrise mai sus, hrana acordată deţinuţilor constând dintr-o felie de pâine, 10 grame de zahăr şi o cană de apă dimineaţa, o felie de pâine, o farfurie cu terci în ea şi o chiftea din crupe la amiază şi seara la fel ca şi dimineaţa doar că fără zahăr. Reclamantul menţionează că, colaboratorii IDPCGP mun. Chişinău la 28 noiembrie 2005 l-au scos în coridor şi au început să-1 lovească cu pumnii şi picioarele, fiindu-i comunicat că aceasta reprezintă o pedeapsă pentru neîndeplinirea ordinelor şefului izolatorului.

De asemenea, susţine că la 02 decembrie 2005, pe la orele 23.00 vorbea cu deţinuţii în şoaptă, însă un gardian le-a comunicat că dacă vorbesc în şoaptă dimineaţa vor fi bătuţi. La 03 decembrie 2005 gardienii au intrat în celulă şi au lovit un deţinut, iar pe el l-au scos afară şi l-au percheziţionat cu pielea goală, şi găsind la el o foaie în care era scris cu stiloul datele deţinuţilor din celula 21, l-au întrebat unde e stiloul, după care l-au înjurat, ameninţat, lovit puternic cu pumnii şi picioarele în cap, piept, picioare şi spate. 5 Insistă că a fost transferat dintr-o celulă în alta, în care condiţiile de detenţie erau la fel ca în cea descrisă. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 noiembrie 2008 a fost încetat procesul în partea pretenţiilor cu privire la constatarea sustragerii din avutul personal, din motiv că nu urmează a fi examinate în procedură civilă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 noiembrie 2008 a fost admisă parţial acţiunea, constatat faptul deţinerii lui Nichita Ipate în condiţii inumane şi degradante în izolatorul de detenţie preventivă al Comisariatului General de Poliţie mun. Chişinău în perioada 12 noiembrie 2005 până la 14 decembrie 2005 şi încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Nichita Ipate echivalentul bănesc al prejudiciului moral pentru deţinerea în condiţii inumane şi degradante în mărime de 500 lei, în rest acţiunea fiind respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2009 a fost admis apelul declarat de către Nichita Ipate, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă. În cadrul examinării cauzei Nichita Ipate a depus cerere cu privire la concretizarea şi extinderea pretenţiilor, prin care a solicitat a recunoaşte că a avut loc o încălcare a art. 3 CEDO de către Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Procuratura Generală a RM faţă de el prin următoarele acţiuni ilegale şi inacţiuni: deţinerea lui în IDPCGP mun. Chişinău în condiţii inumane şi degradante în perioada 12 noiembrie 2005-14 decembrie 2005, termen de 32 zile, maltratarea fizică a lui de către colaboratorii IDPCGP mun.

Chişinău la 28 noiembrie 2005 şi 03 decembrie 2005, refuzul medicului din cadrul IDPCGP mun. Chişinău de a înregistra leziunile corporale depistate la el, de a lua o declaraţie scrisă privitor la apariţia leziunilor corporale la el şi a informa Procuratura teritorială referitor la leziunile corporale depistate la el, examinarea medicală a lui în prezenţa colaboratorilor IDPCGP mun. Chişinău, transportarea lui de la IDPCGP mun. Chişinău la Penitenciarul nr.13 mun. Chişinău la 14 decembrie 2005 într-un transport în condiţii inumane şi degradante, şi încă transportul lipsit complet de iluminare artificială şi naturală, ventilaţie, încălzire, interzicerea categorică tuturor deţinuţilor, inclusiv şi de a adresa plângeri procurorului şi altor organe abilitate referitor la maltratarea lui şi tratamente inadecvate de către colaboratorii IDPCGP mun.

Chişinău, neasigurarea intenţionată de către administraţia IDPCGP mun. Chişinău a securităţii personale a lui pe toată perioada deţinerii lui în IDPCGP mun. Chişinău şi la 14 decembrie 2005 în timpul transportării lui la Penitenciarul nr.13 mun.

Chişinău prin deţinerea în conformitate cu art. 329 alin. (1) lit. g) Cod de executare; a mai solicitat a recunoaşte că Procuratura Generală a RM a încălcat dreptul lui garantat de art. 3 CEDO prin acţiunile invocate; a recunoaşte că Procuratura Generală a RM a încălcat dreptul lui garantat de art. 13 şi art. 3 CEDO prin refuzul de a efectua investigaţii profunde şi efective, capabile să ducă la identificarea şi pedepsirea persoanelor responsabile, a recunoaşte că Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Procuratura Generală a RM i-au încălcat dreptul la respectul vieţii de familie şi corespondenţă prevăzut de art. 8 CEDO prin aceea că i s- a interzis categoric de a coresponda prin scrisori cu familia sa precum şi cu organele indicate la art. 229 alin. (2) din Codul de executare, adică interzicerea de a expedia şi recepţiona scrisori în perioada 12 noiembrie-14 decembrie 2005, interzicerea categorică de a se vedea cu rudele sale apropiate, mama, sora, soţia, fiica; a recunoaşte că Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Procuratura Generală a RM i-au lezat dreptul la 6 respectul bunurilor lui, drept garantat de art. 1 Protocolul 1 al Convenţiei Europene prin însuşirea ilegală de către colaboratorii IDPCGP mun.

Chişinău a genţii sportive, costumului de sport şi scurtei de piele în perioada plasării şi deţinerii lui în IDPCGP şi prin nerestituirea acestor bunuri de către colaboratorii poliţiei; a recunoaşte că Procuratura Generală RM a încălcat art. 10 CEDO prin dezinformarea autorităţilor Olandeze privitor la plasarea şi deţinerea lui într-un loc de detenţie care corespunde cerinţelor prevăzute de Convenţia Europeană, după extradarea lui Republicii Moldova de către autorităţile Olandeze, prin scrisoarea Procurorului, şef al secţiei cooperare internaţională şi integrare europeană în Procuratura Generală a RM nr. 7/2741 din 08 august 2005, adresată Ministerului Justiţiei din Olanda; a obliga Procuratura Generală a RM să comunice Ministerului Justiţiei al Olandei faptul că informaţia din scrisoarea menţionată este incorectă şi nu corespunde realităţii, să dezmintă informaţia şi public să-şi ceară scuze de la el; a încasa din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor a RM, în folosul lui suma de 300000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral, pentru încălcarea drepturilor lui garantate de art. 3, art. 13 corelativ cu art. 3, art. 8, art. 10 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO; a încasa de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor a RM,

în folosul lui suma de 450 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat lui prin sustragerea bunurilor lui; în legătură cu faptul că legislaţia naţională nu conţine prevederi care ar reglementa repararea prejudiciului moral şi material în rezultatul încălcării drepturilor de a nu fi tratat inuman şi degradant în detenţie, dreptul la o investigaţie efectivă şi la un recurs efectiv, dreptul la respectarea vieţii de familie şi corespondenţă, dreptul la respectarea bunurilor, solicită de a aplica prevederile Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale direct, prin prisma art. 4 alin. (2) din Constituţia RM, şi de a aplica prevederile art. 41 al Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Menţionează că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 aprilie 2007 în cauza lui Ciorap împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi alţii au fost constatate inumane şi degradante condiţiile de transportare a deţinuţilor. Susţine că în urma deţinerii lui în condiţii inumane şi degradante în IDPCGP mun. Chişinău el suferă de bronşită cronică care se acutizează de la fum de ţigară, umezeală etc., provocându-i tuse convulsive, fapt confirmat prin extrasul medical din 14 aprilie 2009 care se află în cartela medicală şi este semnat de şeful serviciului medical al Penitenciarului nr. 13 E.I. Gheorghiţă. Indică că din motivul că n-a avut posibilitate în termen de 32 de zile să-şi spele picioarele în IDPCGP mun.

Chişinău, s-a îmbolnăvit de onicomicoză, boală care o tratează până în prezent, dar care nu poate fi tratată definitiv, fapt confirmat prin extrasul medical nr. 9/2793 din 30 aprilie 2009 din cartela medicală. La 16 ianuarie 2010 Nichita Ipate a mai depus o cerere de chemare în judecată prin care a concretizat pretenţiile şi pârâţii împotriva cărora sunt înaintate acestea, solicitând a recunoaşte că prin condiţiile de detenţie în IDPCGP mun. Chişinău în perioada 12 noiembrie-14 decembrie 2005 şi condiţiile în care a fost transportat la 14 decembrie 2005 de la IDPCGP mun. Chişinău la penitenciarul nr. 13 mun. Chişinău de către Comisariatul General de Poliţie mun. Chişinău, prin acţiunile şi inacţiunile medicului din Comisariatul General de Poliţie mun.

Chişinău, în privinţa lui a fost 7 aplicat tratament inuman şi a fost încălcat art. 3 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale; a recunoaşte că prin necomunicarea familiei reclamantului despre locul detenţiei lui îndată după ce a fost extrădat Moldovei de către Olanda şi plasarea lui în perioada de 12 noiembrie-14 decembrie 2005 în IDPCGP mun. Chişinău, precum şi interzicerea de a avea întrevederi cu rudele şi alte persoane, inclusiv şi cu autorităţile publice, prin scrisori, convorbiri telefonice şi alte mijloace de comunicare, Comisariatul General de Poliţie mun. Chişinău a încălcat art. 8 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale; a recunoaşte că prin însuşirea ilegală de către colaboratorii IDPCGP mun.

Chişinău a genţii sportive, costumului de sport şi scurtei de piele în perioada plasării şi deţinerii lui în IDPCGP şi prin nerestituirea acestor bunuri de către colaboratorii poliţiei Comisariatul General de Poliţie mun.

Chişinău a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a recunoaşte că prin scrisoarea nr. 19- 23/03-1244din 11 aprilie 2005, expediată de procurorul Larisa Miculeţ, şef al Secţiei Cooperare Internaţională, aliniatul 5 al scrisorii (versiunea engleză) sau aliniatul 4 (versiunea română), prin care directorului General pentru Afaceri Internaţionale ai Ministerului Justiţiei al Olandei i s-a comunicat şi a fost dezinformat că reclamantul a comis infracţiunile pentru care este învinuit numai la 3 luni după eliberarea din locurile de detenţie; a recunoaşte că Procuratura Generală a RM prin faptul că în aliniatul 4 al scrisorii (versiunea română) a declarat că reclamantul este o persoană acuzată de infracţiune şi a recunoscut vina, înainte ca vinovăţia să-i fie dovedită în mod legal, a încălcat art. 6 § 2 din Convenţia Europeană.

Tot prin aceeaşi cerere reclamantul a mai solicitat a recunoaşte că organul de urmărire penală din cadrul Procuraturii mun. Chişinău a violat art. 3 al Convenţiei Europene prin omisiunea de a efectua urmărire penală efectivă privitor la plângerile lui referitor la perioada de detenţie, a recunoaşte că prin omisiunea de a efectua urmărire penală efectivă privitor la privarea lui de bunurile personale şi pedepsirea persoanelor vinovate organul de urmărire penală din cadrul Procuraturii mun.

Chişinău a încălcat art. 6 § 1 îmbinat cu art. 13 din Convenţie; a obliga Procuratura Generală a RM să informeze oficial Directorul General pentru Afaceri Internaţionale al Ministerului Justiţiei Olandei că informaţiile conţinute în scrisoarea din 08 august 2005 nr.7/2741, expediată de către procurorul Larisa Miculeţ privitor la plasarea lui şi deţinerea în locuri de detenţie după extrădarea în Republica Moldova în condiţii cerute de CEDO nu corespund realităţii, că conţinutul scrisorii din 01 aprilie 2005 nr. 19-23/03-1244, expediată de acelaşi procuror către aceleaşi autorităţi olandeze, privitor la condamnarea lui la 7 ani privaţiune de libertate pentru atac tâlhăresc şi că infracţiunile de care era învinuit la moment au fost comise numai la 3 luni după eliberarea din detenţie, nu corespund adevărului şi a încasa de la Comisariatul General de Poliţie mun.

Chişinău a sumei de 450 euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material ce constituie preţul bunurilor însuşite, 300000 lei cu titlu de prejudiciu moral, de la Procuratura Generală a RM a sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciul moral şi încasarea de la Republica Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor suma de 200000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Nichita Ipate a mai depus o cerere cu privire la concretizarea pretenţiilor, solicitând a recunoaşte că statul Republicii Moldova reprezentat la nivel naţional de 8 către Ministerul Finanţelor al RM, prin deţinerea sa în IDPCGP mun. Chişinău în perioada 12 noiembrie 2005-14 decembrie 2005 în condiţii de detenţii ce constituie un tratament inuman şi degradant, precum şi transportarea sa la 14 decembrie 2005 la Comisariatul General de Poliţie mun.

Chişinău la Penitenciarul nr.13 mun. Chişinău într-un transport împreună cu persoane bolnave de tuberculoză în formă activă, în condiţii de transportare, ce constituie un tratament inuman şi degradant, precum şi prin deţinerea lui în celula nr. 21, din IDPCG mun.

Chişinău în perioada 23 noiembrie-03 decembrie 2005 în termen de 10 zile împreună cu persoanele bolnave de tuberculoză în formă activă (Andrei Şalamov), a încălcat art. 3 din Convenţie (CEDO); a recunoaşte că Statul RM, reprezentat la nivel naţional de către Ministerul Finanţelor al RM prin maltratarea fizică a lui de către colaboratorii de poliţie la 28 noiembrie 2005 şi la 03 decembrie 2005 în IDPCGP Chişinău, în perioada aflării lui sub arest în IDPCGP Chişinău, a violat art. 3 CEDO, (sub aspect material); a recunoaşte că statul Republicii Moldova reprezentat la nivel naţional de către Ministerul Finanţelor a RM prin însuşirea ilegală de către colaboratorii de poliţie a bunurilor personale (scurta de piele în sumă de 250 euro, costumul sportiv în sumă de 150 euro şi geanta sportivă la preţ de 50 euro) în perioada aflării lui sub arest în IDPCGP Chişinău: 12 noiembrie-14 decembrie 2005, a violat art. 1 al Protocolului nr. 1 CEDO; a recunoaşte că statul Republicii Moldova reprezentat la nivel naţional de către Ministerul Finanţelor a RM prin omisiunea organului de Procuratură (în special Procuratura mun.

Chişinău) a efectuat o investigaţie promptă şi efectivă în cadru însuşirii bunurilor personale de către colaboratorii de poliţie în IDPCGP Chişinău în perioada aflării lui sub arest: 12 noiembrie-14 decembrie 2005, a stabili persoanele vinovate, şi a le atrage la răspundere penală, a violat art. 13 din Convenţia în ceea ce priveşte intenţiile sale formulate în temeiul art. 1 al Protocolului nr. 1 din Convenţie; a recunoaşte că statul Republicii Moldova reprezentat la nivel naţional de către Ministerul Finanţelor a RM prin interzicerea lui a coresponda cu rudele şi prietenii de familie, precum şi cu autorităţile statului RM şi alte organizaţii neguvernamentale prin scrisori sau telefon precum şi prin interzicerea de a avea întrevederi cu rudele apropiate şi prietenii de familie în perioada aflării sale sub arest în IDPCG mun.

Chişinău: 12 noiembrie-14 decembrie 2005 a violat art. 3 al Convenţiei Europene; a obliga Procuratura Generală a RM să comunice Ministerului Justiţiei al Olandei că informaţia din scrisoarea nr. 712741 din 08 august 2005 a procurorului şef al secţiei cooperare internaţională şi integrare Europeană în Procuratura Generală a RM, adresată Ministerului Justiţiei al Olandei privitor la plasarea şi deţinerea sa într-un loc de detenţie pentru a satisface cerinţele CEDO în Moldova, o dată cu extrădarea lui Moldovei, este incorectă şi nu corespunde realităţii; a obliga statul Republicii Moldova să achite prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM suma de 250000 lei cu titlu de despăgubiri morale şi 500 lei - cheltuieli de judecată şi obligarea Republicii Moldova să-i achite lui prin intermediul Ministerului Finanţelor RM suma de 450 euro cu titlu de despăgubiri materiale, costul bunurilor însuşite.

Prin aceeaşi cerere a renunţat la pretenţiile formulate în cererea iniţială şi cererile concretizate anterior. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 aprilie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, constatată violarea de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, Comisariatul General de Poliţie, Ministerul Afacerilor Interne a RM a art. 3 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, încasat în mod solidar în beneficiul lui Nichita Ipate, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, de la 9 Procuratura Generală a Republicii Moldova, Comisariatului General de Poliţie şi Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova prejudiciul moral în sumă de 40000 lei şi dobânda de întârziere determinată conform art. 619 Cod civil, pe care urmează să o achite debitorul, chiar şi în lipsa vinovăţiei, dacă nu execută hotărârea în termen de 90 zile de la data când aceasta va devenit definitivă, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de Nichita Ipate, admise apelurile declarate de către Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor a RM, casată hotărârea primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral şi emisă în partea dată o nouă hotărîre de admiterea parţială a acţiunii şi încasat din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul lui Nichita Ipate cu titlu de compensare a prejudiciului moral cauzat în urma tratamentului degradant şi inuman în mărime de 20000 lei, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

La 19 martie 2013 Ipate Nichita a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a hotărârilor judecătoreşti în partea încasării prejudiciului moral cu emiterea în partea dată a unei hotărâri noi de admitere integrală a pretenţiilor formulate în cererea concretizată din 14 noiembrie 2011. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 05 iunie 2013 recursul declarat de către Ipate Nichita a fost considerat inadmisibil. La 10 iulie 2013 Ministerul Finanţelor al RM, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

Indică că în contextul reglementărilor actuale, referitoare la răspunderea civil delictuală a statului pentru acţiunile ilicite ale organelor de drept, repararea prejudiciilor morale şi materiale urmează a fi efectuată doar în temeiurile prevăzute la art. 11 a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Susţine că prin încasarea unei sume din contul bugetului de stat fără a se justifica condiţiile, criteriile şi situaţiile de fapt şi de drept care au impus o asemenea soluţie, se prezumă o interpretare eronată a legii materiale şi procedurale.

Consideră că la materialele cauzei nu au fost administrate suficiente probe prin care s-ar putea aprecia că prejudiciu moral urmează a fi evaluat la suma de 20000 lei, iar în condiţiile în care legislaţia în vigoare dispune prin texte exprese că prejudiciu moral este lăsat la discreţia instanţelor de judecată, acestea nu pot fi interpretate în sensul că actele de dispoziţie ale acestora trebuie să fie lipsite de raţionamente transparente la justificarea sumelor dispuse cu acest titlu. Notează că raţionamentele instanţei s-au bazat exclusiv pe susţinerile intimatului şi pe aprecieri subiective imposibil de controlat judiciar, şi nu pe silogisme, argumente şi probe examinate în cadrul procedurilor derulate în faţa instanţei.

Menţionează că instanţa de apel întru argumentarea poziţiei, nu a pornit de la fapte cunoscute prin care s-ar putea justifica prejudiciul moral, ci a pornit de la presupuneri, afirmaţii neprobate a intimatului, care induc pe cale de consecinţă la ilegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţate în ordine de apel.

10 La 16 august 2013 Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs suplimentar, prin care a invocat că instanţa de apel, nejustificat a aplicat la caz prevederile art. 243 CPC, potrivit căruia instanţa judecătorească, pronunţând hotărârea de încasare a unei sume de bani, consemnează în dispozitiv, cu cifre şi litere, suma şi moneda în care se percepe şi dobânda de întârziere determinată conform art. 619 Cod civil, pe care urmează să o achite debitorul, chiar şi în lipsa vinovăţiei, dacă nu execută hotărârea în termen de 90 zile de la data când aceasta a devenit definitivă, în acest sens indicînd că potrivit art. 15 alin. (5) Cod de executare, documentele executorii privind dezafectarea incontestabilă a mijloacelor băneşti din contul bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi din contul autorităţilor/ instituţiilor publice, se execută în conformitate cu procedura şi termenele stabilite prin Legea nr. 847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul şi procesul bugetar.

Mai invocă întru susţinerea poziţiei sale prevederile art. 361 din Legea nr. 847 din 24 mai 1996, potrivit căruia termenul de executare benevolă a tuturor hotărârilor judecătoreşti irevocabile constituie 6 luni. Afirmă că o autoritate publică nu poate fi obligată la achitarea unor dobânzi de întârziere, în condiţiile în care o hotărâre judecătorească va fi executată de către această autoritate în interiorul termenului de executare benevolă, care constituie 6 luni din momentul prezentării titlului executoriu spre executare. De altfel, mai reţine recurentul că potrivit jurisprudenţei CEDO, se consideră că o hotărâre judecătorească este executată într-un termen rezonabil de către o autoritate publică în cazul în care aceasta este executată în decurs de 1 an din momentul devenirii definitive.

Studiind materialele dosarului Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Articolul 434 CPC statuează că recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

La caz, din procesul-verbal al şedinţei instanţei de apel din 29 ianuarie 2013 (f. d. 50-51 vol.III), data emiterii şi deciziei contestate, rezultă că la judecarea pricinii reprezentantul Ministerului Finanţelor al RM nu a participat, deşi a fost înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei instanţei de apel, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie a citaţiei anexat la materialele cauzei (f.d. 48 vol. III).

Tot actele cauzei atestă că copia deciziei redactate din 29 ianuarie 2013, a fost expediată de către Curtea de Apel Chişinău în adresa tuturor participanţilor la proces, inclusiv şi Ministerul Finanţelor al RM la 18 martie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 1448 din 04 martie 2013 (f. d. 49), iar recurentul insistă că a aflat despre decizia recurată la data de 11 aprilie 2013. Cu toate acestea, însă, cererea de recurs a fost depusă de către Ministerul Finanţelor al RM doar la 10 iulie 2013, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 CPC, care este un termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

11 De altfel, instanţa de recurs consideră necesar de remarcat şi faptul că având la cunoştinţă despre data emiterii deciziei instanţei de apel, Ministerul Finanţelor al RM urma să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a contesta în termen decizia hotărârea judecătorească. Or, potrivit şi jurisprudenţei CEDO, cu valoare de principiu (cauza Ghirea contra Moldovei (Hotărârea CEDO din 26 iunie 2012)), fiind înştiinţat legal despre şedinţa de judecată din 29 ianuarie 2013, recurentul aveau obligaţia de a urmări desfăşurarea procesului în care este implicat ca parte.

Instanţa de recurs apreciază critic afirmaţia recurentului precum că la data de 18 aprilie 2013 Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 29 ianuarie 2013, confirmînd susţinerile invocate în acest sens prin chitanţa oficiului poştal de expediere a scrisorii recomandate nr. 2005023277/1 şi copia recursului nr. 19-09/1125 din 18 aprilie 2013, deoarece, în urma verificării afirmaţiilor invocate, s-a constatat că, întradevăr, la data de 17 aprilie 2013, Oficiul Poştal MD- 2005 a recepţionată de la expeditor scrisoarea recomandată nr. 2005023277, care la data de 18 aprilie 2013 a fost recepţionată de Curtea Supreme de Justiţie (f.d. 85-86 vol.III).

Iar, conform Registrului de intrare a corespondenţei în Curţii Supreme de Justiţie, rezultă cp la data de 18 aprilie 2013, a fost recepţionată doar referinţa Ministerului Finanţelor al RM cu numărul de ieşire 19-09/1093 din 17 aprilie 2013, iar alte acte expediate de Ministerul Finanţelor al RM, la data de 18 aprilie 2013, nu au fost înregistrate în Registrul de intrare a corespondenţei a Curţii Supreme de Justiţie, prin urmare afirmaţia recurentului precum că a depus, prin intermediul oficiului poştal, recurs împotriva deciziei instanţei de apel la data de 18 aprilie 2013 este una declarativă, în confirmarea acestor susţineri nefiind prezentate probe justificative.

Mai mult că din chitanţa poştală de expediere a scrisorii recomandate, invocată de recurent drept dovada a depunerii recursului la 18 aprilie 2013, nu rezultă cu certitudine că prin scrisoarea menţionată a fost expediat anume recursul împotriva deciziei instanţei de apel din 29 ianuarie 2013. În această ordine de idei este cert că, depunând cererea de recurs împotriva deciziei instanţei de apel peste termenul legal, recurentul Ministerul Finanţelor al RM a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională. Drept urmare, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

Reieşind din faptul că art. 409 CPC, care prevedea restituirea recursului depus în afara termenului legal, a fost exclus prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, iar art. II pct. (6) a Legii menţionate direct indică că recursurile depuse împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel vor fi examinate de Curtea Supremă de Justiţie conform prevederilor prezentei legi, Completul consideră că recursul Ministerului Finanţelor al RM, în conformitate cu dispoziţiile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, urmează a fi respins ca tardiv. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM ca tardiv cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

12 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova ca tardiv. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ipate Nichita împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Comisariatului General de Poliţie al municipiului Chişinău, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la recunoaşterea aplicării tratamentului inuman şi degradant, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat drept urmare a tratamentului inuman şi degradant.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 13