2ra-3523/13 — La constatarea deţinerii în condiţii inumane şi degradante, violarea dreptului la informare şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V.Ciuntu dosarul nr. 2ra-3523/13 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, I.Cotruţă ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ipate Nichita împotriva Comisariatului de Poliţie Criuleni, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea deţinerii în condiţii inumane şi degradante, violarea dreptului la informare şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 15 noiembrie 2012, c o n s t a t ă La 24 decembrie 2010, Ipate Nichita a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisariatului de Poliţie Criuleni, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea deţinerii în condiţii inumane şi degradante, violarea dreptului la informare şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 26 martie 2008; 3, 9, 21, 22 aprilie 2008; 16, 20 mai 2008; 4, 23 iunie 2008; 11, 14, 15, 19, 25 august 2008; 5, 9, 17, 30 septembrie 2008; 2, 8 şi 24 octombrie 2008 a fost escortat de către colaboratorii Comisariatului de Poliţie Criuleni la Judecătoria Criuleni pentru a participa la şedinţele de judecată la examinarea acţiunilor intentate. Susţine că, în aceste zile, timp de cîteva ore în zi a fost deţinut în camera de reţinere de lîngă unitatea de gardă a Comisariatului de Poliţie Criuleni, care nu era iluminată natural şi artificial, era murdărie, cu miros insuportabil şi toxic, scaunul era murdar, fiind nevoit să stea în picioare. În luna martie 2008 era frig, însă camera de reţinere nu era încălzită, fiind nevoit să suporte frigul.

1 Indică că, aceste condiţii îi trezea sentimentul de teamă, îngrijorare, infioritate, umilinţă. Menţionează că s-a adresat repetat comisarului şi ofiţerilor de serviciu a Comisariatului de Poliţie raionul Criuleni pentru a ilumina, încălzi, a pune geam la fereastră la camera de reţinere şi a face curat, însă solicitările sale au fost respinse comunicîndu-i-se că totul este corect conform ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.5. La 27 octombrie 2008 s-a adresat comisarului Comisariatului de Poliţie Criuleni cu cerere, prin care a solicitat recunoaşterea pretenţiilor înaintate, înlăturarea încălcărilor şi repararea prejudiciului moral, însă prin răspunsul nr.I-167/08 din 13 decembrie 2008 a primit refuz.

Consideră că, informaţia furnizată este incorectă, iar circumstanţele descrise constituie un tratament degradant. Solicită reclamantul, a constata că a avut loc încălcarea art.3 şi 10 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale de către Comisariatul de poliţie raionul Criuleni prin deţinerea temporară în camera de reţinere de pe lîngă unitatea de gardă în perioada de la 26 martie 2008 pînă la 24 octombrie 2008 în decursul a 21 zile timp de cîteva ore pe zi în condiţii inumane şi degradante, furnizarea informaţiei necorespunzătoare prin răspunsul nr.I-167/08 din 13 decembrie 2008 şi încasarea de la Comisariatului de Poliţie Criuleni prin intermediul Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Ministerului Finanţelor al RM prejudiciul moral în mărime de 52 000 lei.

La 29 iunie 2009 Ipate Nichita a depus cerere de concretizare a cerinţelor invocînd că în perioada de la 10 martie 2008 pînă la 25 iunie 2009 condiţiile din camera de reţinere de lîngă unitatea de gardă a Comisariatului de Poliţie Criuleni erau antisanitare şi antiigienice (f.d.89 Vol.I). Prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 03 mai 2010 acţiunea a fost admisă parţial. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 septembrie 2011 a fost respins apelul declarat de către Ipate Nichita şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 martie 2012 a fost admis recursul declarat de către Ipate Nichita, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 septembrie 2011 şi hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 03 mai 2010, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

La 20 septembrie 2012 reclamantul Ipate Nichita a depus cerere de concretizare a cerinţelor solicitînd constatarea că în perioada 26 martie 2008 - 22 mai 2012 a fost deţinut în camera de reţinere de pe lîngă unitatea de gardă a Comisariatului de Poliţie Criuleni timp de 73 zile cîte 3-6 ore pe zi împreună cu 2-4-5 persoane în condiţii de detenţie contrare art.3 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi anume: camera era lipsită de iluminare electrică şi naturală, lumina 2 electrică pătrundea din coridor printre 40 de găurele ca degetul mic instalate asupra uşii la lumina cărora nu se poate scrie sau citi fără a supune unui pericol real vederea, în camera era gunoi pe jos, colb pe scaune, sticle cu urină pline, urină pe jos; camera era lipsită de sistem de ventilare şi încălzire, pe timp de căldură aerul era sufocabil, iarna este frig şi lipsea aerisirea adecvată; constatarea că în perioada 26 martie 2008 - 22 mai 2012 în aceste 73 de zile a fost escortat în IDP CPR Criuleni unde la viceu condiţiile de satisfacere a necesităţilor fiziologice erau necurate şi indecente şi anume: pe jos pe podea şi asupra găurii veceului excremente şi urinat, că nu era unde să calci, nu numai să-ţi satisfaci necesităţile fiziologice şi să te urinezi tot acolo pe jos şi se făceau movile de excremente pe jos;

constatarea că condiţiile de detenţie în camera de reţinere de pe lîngă unitatea de gardă a CPR Criuleni în aceste 73 zile în perioada 26 martie 2008 - 22 mai 2012 şi condiţiile de satisfacere a necesităţilor fiziologice în veceul din IDP CPR Criuleni au fost contrare art.3 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale supunîndu-l unui anumit stres şi frustrare (f.d.42 Vol.II).

Prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 15 noiembrie 2012 acţiune a fost admisă, fiind constatat faptul că în perioada de la 26 martie 2008 pînă la 22 mai 2012 Ipate Nichita a fost deţinut în camera de reţinere de pe lîngă unitatea de gardă a Comisariatului de Poliţie Criuleni timp de 73 zile cîte 3-6 ore pe zi împreună cu 2-4-5 persoane în condiţii inumane, degradante şi anume camera era lipsită de iluminare electrică şi naturală, lumina electrică pătrundea din coridor prin găuri instalate asupra uşei, la lumina cărora nu se putea nici scrie şi nici citi fără a supune unui pericol real vederea, în această camera pe jos era gunoi, colb pe scaune, sticle de urină pline, urină pe jos, camera era lipsită de sistem de ventilare şi încălzire, pe timp de căldură aerul era sufocabil, iar iarna era frig, însă în orice timp aerisirea adecvată lipsea, la veceu a fost escortat în IDP CPR Criuleni în care condiţiile de satisfacere a necesităţilor fiziologice erau necurate şi indecente, pe podea şi asupra găurii veceului erau excremente şi urinat, nu era unde să calci, nu numai să-ţi satisfaci necesităţile fiziologice şi să te urinezi, tot acolo pe jos şi se făceau movile de excremente.

S-a constatat şi faptul precum că prin scrisoarea sa cu nr.I-167/08 din 13 decembrie 2008 comisarul de poliţie a raionului Criuleni Gorincioi I. i-a furnizat lui Ipate Nichita date care nu erau veridice şi prin conţinutul său conţineau un fals. S-a încasat în beneficiul lui Ipate Nichita din contul bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, ca gestionar al bugetului de stat, prejudiciul moral în mărime de 52 000 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ministerul Finanţelor al RM a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

3 La 21 august 2013 Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că, instanţele judecătoreşti nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru examinarea pricinii, fiind aplicate greşit normele de drept material. Invocă că pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existenţa unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanţei identificarea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, iar sarcina probei îi revine victimei prejudiciului. Ministerul Finanţelor este în imposibilitate de a proba lipsa suportării de către reclamant a prejudiciului moral, atîta timp cît existenţa acestuia nu a fost probată de intimat.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul 4 în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Valentina Clevadî 5