2ra-3672/13 — Recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: Gh. Gorun dosarul nr. 2ra-3672/13 instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, Sv. Caitaz DECIZIE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Postoronco Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Postoronco Victor împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2013, prin care au fost admise apelurile declarate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Postoronco Victor, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 martie 2013 şi emisă o nouă hotărâre de admitere parţială a acţiunii, constată: La 15 iunie 2012 Postoronco Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la sfârşitul anului 2005 în mod neîntemeiat a fost pus sub învinuire de către procurorul în procuratura sectorului Rîşcani, mun. Chişinău, O. Gherman pe art. art. 290 alin. (1), 165 alin. (2) lit. a), b) CP al RM.

Menţionează că conform rechizitoriului din 09 decembrie 2005 a fost învinuit prin faptul că în perioada lunilor ianuarie - august 2005, prin înşelăciune, sub pretextul angajării la lucru în calitate de dansatoare peste hotarele Republicii Moldova, le-a recrutat în Austria pe cetăţencele Vicol M. şi Dimitriu V., unde acestea din urmă au fost puse să practice prostituţia. Mai indică că a mai fost pus sub învinuire şi pentru faptul că la 21 octombrie 2005, în cadrul percheziţiei la domiciliu, pe str. Ialoveni 23, mun. Chişinău, au fost depistate şi ridicate 200 cartuşe cu calibrul 5,6 mm, 120 cartuşe cu calibrul 9 mm, 12 cartuşe cu gloanţe de cauciuc cu calibrul 9 mm, 16 cartuşe cu calibrul 9 mm, 358 1 cartuşe cu calibrul 12 mm, care, potrivit Raportului de expertiză balistică nr. 418 din 03 noiembrie 2005, sunt valabile pentru împuşcat şi pe care dînsul le-ar fi păstrat nelegitim.

Reclamantul mai indică, că la 21 octombrie 2005, ora 14.19, a fost reţinut de către ofiţerul de urmărire penală al CPS Rîşcani, mun. Chişinău. Susţine că la 24 octombrie 2005 Judecătoria sectorului Rîşcani, mun. Chişinău, examinând demersul procurorului privind aplicarea măsurii preventive arestul, prin încheiere a admis demersul şi a eliberat mandatul de arestare pe numele său pe un termen de 10 zile, dânsul aflându-se până la 03 martie 2010 în stare de arest preventiv. Indică că prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 mai 2006 a fost condamnat pentru comiterea infracţiunilor prevăzute la art. 290 alin. (1) CP, numindu-i-se pedeapsă 2 ani şi 6 luni închisoare, şi la art. 165 alin. (2) lit. a), b) CP, numindu-i-se pedeapsa 15 ani închisoare, iar în temeiul art. 84 CP, prin cumul parţial al pedepselor, i-a fost numită pedeapsa definitivă 15 ani şi 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a calculat executarea pedepsei de la 15 mai 2006, cu includerea arestului de la 21 octombrie 2005 pînă la 15mai 2006. La fel invocă că telefoanele mobile „Nokia” şi „Samsung”, ridicate în cadrul procesului penal de la el, au fost confiscate în folosul statului şi nici cartuşele nu i-au fost restituite. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2006 a fost respins apelul său şi menţinută sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 mai 2006. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2007 a fost respins recursul declarat de el şi menţinută decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Mai reţine că prim hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 05 octombrie 2009 a fost admis recursul în anulare declarat de avocatul Dorin Popescu în interesele sale, casată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2007 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2006 şi a dispusă rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2010 a fost admis apelul său, casată sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 mai 2006, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care dânsul a fost achitat. Măsura de reprimare arestul a fost abrogată, cu eliberarea sa de sub strajă din sala de judecată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 decembrie 2010 recursul ordinar declarat de procuror a fost respins ca inadmisibil, cu menţinerea hotărîrii atacate, decizia fiind irevocabilă de la data pronunţării. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 aprilie 2011 a fost considerat inadmisibil recursul declarat de către Procurorul General adjunct al Republicii Moldova împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2010 şi deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 21 decembrie 2010. Afirmă că în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, i-au cauzat prejudicii materiale şi morale considerabile, motiv pentru care a depus prezenta cerere de chemare în judecată.

Solicită încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, prejudiciul material în mărime de 137088,69 lei, compus din 5683,19 lei, care constituie 450 dolari SUA la data ridicării, conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei din 14 noiembrie 2005, pentru confiscarea telefonului de model „ Nokia 6230 2 i”; 3700 lei, pentru confiscarea telefonului de model „Samsung X 600”; 3535 lei compensaţie pentru confiscarea a 707 cartuşe (200 cartuşe cu calibrul 5,6 mm., 120 cartuşe cu calibrul 9 mm., 12 cartuşe cu gloanţe de cauciuc cu calibrul 9 mm., 16 cartuşe cu calibrul 5,75 mm., 359 cartuşe cu calibrul 12 mm., (a cîte 5 lei pentru 1 buc); 124 170,5 lei salariul nerealizat şi prejudiciul moral în mărime de 7000000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 martie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Postoronco Victor a sumei de 124170,50 lei prejudiciul material sub forma compensaţiei pentru salariul nerealizat şi prejudiciu moral în mărime de 54 000 lei. În rest pretenţiile lui Postoronco Victor au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2013 au fost admise apelurile declarate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Postoronco Victor, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre de admitere parţială a acţiunii, fiind încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Postoronco Victor suma de 100000 lei cu titlu de daune morale, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 02 septembrie 2013 Procuratura Generală a RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea încasării prejudiciului moral şi integral hotărârea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată. Susţine că conform legislaţiei procesual-penale, organul de urmărire penală este în drept să efectueze acţiuni de urmărire penală necesare pentru stabilirea adevărului şi apărarea intereselor altor persoane inclusiv şi interesele statului, iar efectuarea măsurilor operative de investigaţii este obligaţia organului de urmărire penală care are scop de a descoperi circumstanţele şi persoanele care au comis crima.

Aceasta, însă, nu denotă faptul că organul de urmărire penală a admis careva acţiuni ilicite. Indică că s-a constatat cu certitudine că pe parcursul desfăşurării urmăririi penale, intimatul nu a fost maltratat, nu i-au fost aplicate alte măsuri de influenţă care ar putea fi considerate ilegale şi care ar cădea sub incidenţa art. 3 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998. Menţionează că numai instanţa de judecată este în drept să estimeze cuantumul prejudiciului material şi moral, conducându-se de noţiunea reparării rezonabile, de circumstanţele cazului concret, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, să aprecieze intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora.

Notează că potrivit jurisprudenţei CEDO, achitarea de către instanţele naţionale a persoanei învinuite de autorităţile judiciare competente în comiterea unei infracţiuni, constituie prin sine însuşi un act de satisfacţie morală şi totodată denotă o atitudine obiectivă faţă de circumstanţele faptei, iar cuantificarea în echivalent bănesc a sumelor pretinse de către reclamant cu titlu de prejudiciu moral trebuie privită ca o modalitate acordată persoanei de a-şi compensa cheltuielile suportate în cadrul procesului penal şi nicidecum aceste sume nu trebuie privite ca o modalitate de prejudiciere a interesului public şi nu depăşeşte limitele rezonabile, astfel încât să nu poate fi privită ca un mijloc 3 de îmbogăţire fără justă cauză, mai ales că nu a fost adusă nici o probă privind motivarea şi probarea cuantumului prejudiciului moral.

La 23 septembrie 2013 Ministerul Finanţelor, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea decizie instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral în sensul diminuării acestuia în limite rezonabile. În motivarea recursului invocă parţial dezacordul cu decizia instanţei de apel, invocând în acest sens că deşi intimatul a devenit victima unei erori de investigaţie în procesul penal şi căruia urmează a-i fi achitată o compensaţie bănească, în sensul legislaţiei naţionale nu este prevăzut cuantumul prejudiciului moral, nefiind prevăzut în Legea nr. 1545 un echivalent între gravitatea suferinţelor psihice şi unitatea bănească, mărimea prejudiciului moral fiind determinată de către instanţa judecătorească reieşind din circumstanţele cauzei.

Atenţionează că intimatul a beneficiat de prezumţia nevinovăţiei, garantată la art. 21 a Constituţiei, conform căruia Victor Postoronco a fost prezumat nevinovat de la începutul procesului penal şi până la sfârşitul acestuia, iar datorită acestei prezumţii statutul juridic al acestuia nu a suferit careva schimbări, imaginea nefiindu-i afectată. Consideră că instanţele inferioare urmau să respecte criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciu moral trebuie să fie juste, raţionale, echitabile şi să ia în consideraţie că compensaţia urmează a fi achitată din banii publici, adică din taxele şi impozitele plătite de cetăţeni pentru necesităţile statului, emiterea unei sentinţe de achitare reprezentând o satisfacţie echitabilă pentru intimat.

La 21 octombrie 2013 şi Postoronco Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii în cauză, în partea respingerii pretenţiilor şi anume în partea respingerii pretenţiilor de încasare a compensaţiei băneşti pentru telefoanele mobile şi cartuşele confiscate, precum şi în partea determinării prejudiciului moral de către instanţele inferioare, fiind exagerat de mic în opinia sa. Apreciază drept nejustificate concluziile instanţelor inferioare în partea respingerii pretenţiilor de reparare a câştigului mediu lunar şi compensarea costului averii confiscate, concluziile date fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Întru susţinerea acestei teze invocă că conform procesului verbal de percheziţie şi ridicare au fost ridicate 200 cartuşe cu calibrul 5,6 mm, 120 cartuşe cu calibrul 9 mm, , 12 cartuşe cu gloanţe de cauciuc cu calibrul de 9 mm, 16 cartuşe cu calibrul de 5,75 mm, 359 cartuşe cu calibru 12 mm, acestea fiind anexate la materialele cauzei penale, ca corpuri delicte. Mai invocă că drept dovadă că bunurile date sunt anexate la materialele cauzei serveşte decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2010 prin care a fost achitat pe toate capetele de învinuire, fiind totodată menţionat că corpurile delicte se păstrează la dosar. Notează că preţul unui cartuş este de 5 lei, motiv din care urmează a-i fi recuperată suma totală a cartuşelor în mărime de 3535 lei.

Precizează că prin ordonanţa de ridicare şi examinare a telefoanelor Nokia 6230 i şi Samsung X 600 din 21 octombrie 2010, precum şi prin ordonanţa de recunoaştere şi anexare la materialele cauzei a telefoanelor mobile Nokia 6230 i şi Samsung X 600 se 4 confirmă faptul că bunurile date au fost ridicate din posesia sa, iar prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 mai 2006 aceste bunuri au fost confiscate în folosul statului, valoarea bunurilor în opinia recurentului constituind suma de 9383,15 lei.

Întru susţinerea poziţiei sale invocă şi prevederile art. 8 alin. (1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, potrivit căruia cuantumul sumelor de compensare a prejudiciului se calculează pornindu-se de la câştigul lunar al persoanei fizice la momentul cauzării prejudiciului, cu aplicarea coeficientului de inflaţie şi mai invocă şi prevederile art. 8 alin. (3) lit.c ) ale aceleiaşi Legi, care indică că pentru cuantificarea prejudiciului reparabil, persoanelor care nu au lucrat din motive întemeiate, câştigul mediu lunar se calculează pornindu-se de la salariu mediu pe ţară în anul respectiv.

Apreciază drept nejustificată concluzia instanţei de apel, precum că dânsul nu ar fi demonstrat că la momentul reţinerii nu lucra din motive întemeiate şi respectiv ar putea beneficia de repararea câştigului mediu lunar, pornindu-se de la salariu mediu lunar pe ţară pe anul respectiv, or indică recurentul din sensul legislaţiei se înţelege că repararea câştigului mediu lunar se repară datorită reţinerii ilegale sau condamnării pentru perioada reţinerii şi/sau condamnării în care a fost în imposibilitate de a munci. Astfel, că pretinde recurentul, cu referire la informaţia eliberată de către Biroul Naţional de Statistică, la compensaţia pentru salariu nerealizat în urma acţiunilor ilegale în mărime de 124170,19 lei.

Susţine că deşi instanţele inferioare au stabilit circumstanţele cauzării prejudiciului moral, constatând toate suferinţele psihice şi fizice ce i-au fost pricinuite, totuşi nu le-a dat apreciere în deplină măsură. Afirmă că i-au fost pricinuite suferinţe psihice grave, prin faptul că ilegal a fost tras la răspundere penală pentru o infracţiune deosebit de gravă, dânsul aflându-se în închisoare 4 ani, 4 luni, 24 de zile. De altfel, mai indică recurentul că i-au fost cauzate enorme suferinţe psihice, prin faptul că a fost învinuit de comiterea unei infracţiuni contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei, precum şi de comiterea unei infracţiuni contra securităţii publice şi a ordinii publice.

Mai indică că a fost încălcat şi termenul rezonabil de examinare a cauzei penale, prevăzut la art. 20 CPP, examinarea cauzei penale începând cu 20 octombrie 2005 până la 21 decembrie 2010, dintre care 4 ani, 4 luni şi 24 zile dânsul s-a aflat în detenţie. Concomitent, indică că în urma acţiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală familia sa a fost destrămată, căsătoria sa cu Postoronco (Doarş) Maria fiind desfăcută prin hotărârea Judecătoriei Centru din 28 martie 2007. Concluzionează că în urma acţiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală, i-a fost încălcat dreptul la libertate şi siguranţă,dreptul la libera circulaţie, dreptul la viaţa intimă şi familială, dreptul la muncă, dreptul la proprietatea privată şi dreptul la un proces echitabil.

Consideră recurentul că în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală a procuraturii şi a instanţelor judecătoreşti, aflîndu-se ilegal în detenţie timp de 4 ani, 4 luni 24 zile, precum şi confiscarea averii (telefoanele mobile şi cartuşele), i-au fost încălcate grav drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Constituţie precum şi 5 de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 16 iulie 2013 a fost expediată în adresa părţilor la data de 14 august 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 151). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 05 septembrie 2013, 25 septembrie 2013 şi la 21 octombrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursurile declarate de Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor a RM şi de a admite recursul declarat de către Postoronco Victor, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii parţial din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Conform art. 6 lit. a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, dreptul la repararea prejudiciului apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare. După cum rezultă din actele cauzei, Victor Postoronco a fost pus sub învinuire de către Procuratura Rîşcani mun. Chişinău, fiind învinuit de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 290 al.

(1) şi art. 165 al. (2) lit. a) Cod penal, fiind învinuit de faptul că, în perioada lunilor ianuarie-august 2005, prin înşelăciune sub pretextul angajării persoanelor la lucru în calitate de dansatoare peste hotarele Republicii Moldova, le-a recrutat în Austria pe cet. Vicol M. şi Dimitriu V., unde au fost puse să practice prostituţia. În baza procesului-verbal privind pornirea urmăririi penale din 20 octombrie 2005, s-a dispus începerea urmăririi penale conform semnelor infracţiunii prevăzute de art. 165 al. (2) lit. a) Cod penal.

De asemenea, actele cauzei atestă că la 21 octombrie 2005 fiindu-i petrecută percheziţia la domiciliul lui Victor Postoronco, au fost depistate şi ridicate 200 cartuşe cu calibrul 5,6 mm, 120 cartuşe cu calibrul de 9 mm, 12 cartuşe cu gloanţe de cauciuc cu calibrul de 9 mm, 16 cartuşe cu calibrul de 9 mm, 358 cartuşe cu calibrul de 12 mm, care conform raportului de expertiză balistică din 31 noiembrie 2005 erau valabile pentru împuşcat şi pe care Victor Postoronco le păstra nelegitim. În baza procesului-verbal privind pornirea urmăririi penale din 09 noiembrie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale conform semnelor infracţiunii prevăzute de art. 290 al. (2) Cod penal. Prin ordonanţa de recunoaştere şi de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 14 noiembrie 2005, de la Victor Postoronco au fost ridicate la percheziţie în calitate de mijloace de probă telefoanele mobile de model „Nokia” şi „Samsung”.

6 Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 octombrie 2005 în privinţa bănuitului Victor Postoronco i-a fost aplicată măsura preventivă arestul pe un termen de 10 zile. Prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 iunie 2006, Victor Postoronco a fost recunoscut culpabil de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 165 al. (2) lit. a) şi art. 290 al. (1), fiindu-i stabilită pedeapsa de 15 ani 6 luni închisoare. Telefoanele mobile de model „Nokia” şi „Samsung” au fost confiscate în folosul statului. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2006 a fost respins apelul inculpatului Victor Postoronco şi menţinută sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 mai 2006. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2007 a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de condamnatul Victor Postoronco. Prin hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 05 octombrie 2009 a fost admis recursul în anulare declarat de avocatul Dorin Popescu în interesele condamnatului Victor Postoronco, casată decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2007 şi decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2006, cu dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2010 a fost admis apelul inculpatului Victor Postoronco, casată sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 iunie 2006, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărîre, prin care Victor Postoronco a fost achitat pe art. 165 al. (2) lit. a) şi b) Cod penal conform art. 390 (1) 1) CPP, pe motiv că nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii şi pe art. 290 al. (1) Cod penal, conform art. 390 (1( 3) CPP, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, pentru păstrarea muniţiilor pentru arma de vînătoare cu ţeavă lisă şi cartuşele cu proiectil de cauciuc, conform art. 390 (1) 4) CPP, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală. Telefoanele mobile de model „Nokia” şi „Samsung” urmau a fi restituite proprietarului.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 21 decembrie 2010 a fost respins ca inadmisibil recursul ordinal declarat de procurorul serviciului reprezentare a învinuirii în Curtea de Apel Chişinău împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2010, cu menţinerea hotărîrii atacate.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 21 aprilie 2011 s-a decis inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de procurorul serviciului reprezentare a învinuirii în Curtea de Apel Chişinău împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2010 şi deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 21 decembrie 2010. Reieşind din cele expuse, se constată temeinicia motivelor ce-i acordă lui Postoronco Victor posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil.

Astfel, conform art.3 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material şi 7 moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Conform art. 1405 al.

(1) Cod civil, prejudiciul cauzal persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că, prin emiterea sentinţei de achitare în privinţa lui Victor Postoronco din motiv că nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii imputate ultimului şi din motivul că fapt nu întruneşte elementele infracţiunii, se constată încălcarea drepturilor constituţionale ale lui Victor Postoronco privind dreptul la libertate şi siguranţa persoanei, dreptul la viaţa intimă şi familială, dreptul la proprietatea privată şi ale prevederilor art. 5 şi 8 ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Or, în sensul prevederilor art. 3 lit. a) şi b) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, tragerii ilegale la răspundere penală, condamnării ilegale cît şi confiscării ilegale a averii, Prin urmare, instanţa de recurs constată că, deşi, instanţele judecătoreşti corect au constatat faptul încălcării drepturilor recurentului-reclamant la libertatea individuală şi siguranţa personală, cît şi la respectarea vieţii intime, familiale şi private şi au aplicat corect prevederile normelor de drept material şi anume a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, însă eronat au stabilit cuantumul prejudiciului material şi moral care urma a fi încasat.

Aici instanţa ca remarca că, prejudiciul moral constituie o formă distinctă a prejudiciului civil care declanşează răspunderea delictuală. Conform art. 1422 al. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. 8 Art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate, reieşind din specificul acţiunii şi în virtutea competenţei sale de a determina mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral în funcţie de cele constatate, instanţa de recurs relevă că mărimea compensaţiei solicitate spre încasare de către Victor Postoronco cu titlu de prejudiciu moral pentru încălcarea art.5 alin.5 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale în mărime de 7000000 lei este exagerată, iar cea încasată de către instanţele judecătoreşti în mărime de 100000 lei, nu este echitabilă şi suficientă pentru prejudiciul suferit, fapt ce impune necesitatea casării hotărîrilor judecătoreşti în acest sens.

În susţinerea concluziei date instanţa de recurs reţine că materialul probator anexat la actele cauzei denotă incontestabil faptul că, lui Postoronco Victor i-au fost cauzate suferinţele psihice grave, prin faptul că a fost tras la răspundere penală şi condamnat de prima instanţă pentru infracţiunea, care prin prisma art. 16 alin.(5) Cod penal se consideră o infracţiune deosebit de gravă, cu aplicarea pedepsei maxime, şi anume 15 ani închisoare. De altfel, suferinţe psihice suportate de Postoronco Victor se manifestă şi prin faptul că a fost tras la răspundere penală, pentru acţiuni în care nu s-a constat existenţa faptei infracţiunii, la fel şi pentru fapta care în general nu este prevăzută de Legislaţia penală.

La caz, este cert şi faptul că examinarea cauzei penale privind învinuirea lui Postoronco Victor a durat 5 ani, 2 luni şi 1 zi, dintre care 4 ani, 4 luni şi 24 de zile ultimul s-a aflat în detenţie, termen care, în opinia instanţei de recurs este exagerat de mare.

În asemenea împrejurări şi ţinînd cont de faptul că lui Victor Postoronco i-au încălcate drepturile lui constituţionale, ce au dus atingere demnităţii umane, fiind supus şi unor acţiuni ilicite ale organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti, manifestate prin atragerea ilegală la răspunderea penală şi imixtiunea nejustificată în viaţa intimă, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că suma de 120000 lei este reală şi rezonabilă în măsură de a atenua suferinţele psihice şi fizice cauzate lui Victor Postoronco, care a avut de suferit unele frustrări, incertitudini şi nelinişti, şi care nu poate fi compensată doar numai prin simpla constatare a încălcării drepturilor acestuia.

Drept consecinţă, nu au relevanţă argumentele Procuraturii Generale a RM şi Ministerului Finanţelor al RM, precum că Postoronco Victor nu întruneşte condiţiile din 9 normele de drept aplicabile la caz, respectiv nu este temei de a genera obligaţiunea statului de a repara prejudiciu moral intimatului, deoarece vin în contradicţie constatărilor expuse. Or, potrivit art. 10 al. (1) Cod civil, apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară, iar conform art. 53 al. (2) din Constituţia Republicii Moldova, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti. Totodată instanţa de recurs consideră drept neîntemeiate concluziile instanţelor judecătoreşti în partea respingerii cerinţelor lui Victor Postoronco cu privire la restituirii prejudiciului material.

Astfel, după cum denotă actele cauzei, recurentul-reclamant a solicitat compensarea prejudiciului material în mărime de 137.088,69 lei, exprimat prin costul a 707 cartuşe confiscate în suma de 3535 lei, pentru telefoanele de model „Nokia 6230i” şi „Samsung X600” în suma de 5863,19 lei şi 3700 lei respectiv şi 124170,5 lei compensaţia pentru salariul nerealizat.

Prin urmare, Colegiul reţine că, luînd în consideraţie că de la Victor Postoronco au fost confiscate în total 707 cartuşe, pe care recurentul-reclamant le apreciază fiecare la suma de 5 le pentru o bucată, precum şi telefoanele mobile de model Nokia” şi „Samsung”, pe care recurentul-reclamant le apreciază la suma de 5863,19 lei şi respectiv 3700 lei şi care nu i-au fost restituite Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a încasa din bugetul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Victor Postoronco costul bunurilor confiscate, şi anume pentru cartuşele suma de 3535 lei şi pentru telefoanele mobile de model „Nokia” şi „Samsung” suma totală de 9383 lei.

Totodată, instanţa de recurs consideră neîntemeiată cerinţa privind încasarea compensaţiei pentru salariul nerealizat, or, instanţei nu au fost prezentate probe admisibile şi pertinente care ar demonstra că la momentul reţinerii Postoronco Victor nu lucra din motive întemeiate şi, respectiv, ar beneficia de repararea cîştigului mediu lunar, ţinînd cont de salariu mediu pe ţară în anul respectiv. Mai mult că, potrivit art. 7 a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, în cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie, salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite.

În consecinţă, însă la caz nu au fost prezentate probe că Postoronco Victor a fost încadrat în cîmpul muncii, iar aceasta fiind sursa lui principal de existent, cît şi probe că la momentul reţinerii nu a lucrat întemeiate, care ar justificat pretenţiile invocate în acest sens. În asemenea împrejurări, se constată că lipsită de suport legal afirmaţia susţinută în recursul lui Postoronco Victor precum că normele legale nu cer ca persoana arestată sau condamnată ilegal să fie angajată în cîmpul muncii sau să nu lucreze din motive întemeiate anume la momentul reţinerii sale, fie să fi fost privată de salariu ca urmare a acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, deoarece sunt lipsite de suport legal şi se combat cu constatările relatate.

10 Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de către Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor al RM, a admite recursul declarat de către Victor Postoronco, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărîre, prin care a admite acţiunea parţial şi de a încasa de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Victor Postoronco pentru 707 cartuşe confiscate suma de 3535 lei şi pentru telefoanele de model „Nokia” şi „Samsung” suma de 9383 lei, în total 12918 lei cu titlu de prejudiciu material şi prejudiciul moral în mărime de 120000 lei.

În rest acţiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide Se resping recursurile declarate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se admite recursul declarat de către Victor Postoronco. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Postoronco Victor împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial acţiunea lui Postoronco Victor împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral.

Se încasează din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Victor Postoronco pentru 707 cartuşe confiscate suma de 3535 (trei mii cinci sute treizeci şi cinci) lei şi pentru telefoanele de model „Nokia” şi „Samsung” suma de 9383 (nouă mii trei sute optzeci şi trei) lei, iar în total suma de 12918 (doisprezece mii nouă sute optsprezece) lei cu titlu de prejudiciu material. Se încasează din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Victor Postoronco suma de 120000 (una sută douăzeci mii) lei cu titlu de prejudiciul moral. În rest acţiunea se respinge ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 11