2ra-1603/13 — Recunoaşterea aplicării tratamentului inuman şi degradant, art. 3 CEDO, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat drept urmare tratamentului inuman şi degradant

prima instanţă – A. Andronic dosarul nr. 2ra-1603/13 instanţa de apel – E. Clim, M. Anton, I. Secrieru ÎNCHEIERE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nichita Ipate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nichita Ipate împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Comisariatului General de Poliţie al municipiului Chişinău, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Finisterului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la recunoaşterea aplicării tratamentului inuman şi degradant (art. 3 CEDO), repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat drept urmare tratamentului inuman şi degradant împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ipate Nichita, admise apelurile declarate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, casată parţial hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 aprilie 2012 în partea încasării prejudiciului moral şi emisă în partea dată o nouă hotărâre, prin care a fost încasat din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul lui Nichita Ipate cu titlu de compensare a prejudiciului moral cauzat drept urmare a tratamentului degradant şi inuman suma de 20000 lei, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 23 august 2007, Nichita Ipate a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, Ministerului Finanţelor al RM şi Procuraturii Generale a RM cu privire la privire la repararea prejudiciului moral pentru violarea drepturilor garantate de art. 3, 6, 8, 10, 13, 41 ale Convenţiei şi art. 1 al Primului Protocol la Convenţie.

În motivarea acţiunii a indicat că la 12 noiembrie 2005, fiind extrădat din Olanda în Republica Moldova, îndată a fost plasat în izolatorul de detenţie preventivă al Comisariatului General de Poliţie al MAI din mun. Chişinău (IDPCGP mun. Chişinău), în care a fost deţinut până la 14 decembrie 2005. Menţionează că pe tot parcursul detenţiei în izolator a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante şi anume, fără dreptul la plimbare în aer curat măcar 5 minute pe zi, aflându-se în celulă în fiecare zi timp de 24 ore. Susţine că a fost deţinut în celule de 8 metri pătraţi împreună cu 7-8 persoane. Afirmă că în celulă a fost deţinut cu persoane bolnave de „SIDA” şi tuberculoză pulmonară. Indică că în celulă nu dispunea de pat, saltea, pătură, pernă şi lenjerie intimă, fiind deţinut cu persoane care fumează.

La fel, susţine că celula nu era suficient luminată natural şi artificial şi fără aerisire suficientă. N-a avut posibilitate să-şi spele măcar lenjeria de corp şi ciorapii, nefiind asigurat cu hârtie igienică, şi nici cu hrana minimă recomandată de CEDO. Hrana era distribuită în veselă murdară. Mai indică că a fost deţinut în condiţii antisanitare, epidemice, cu furnici, gândaci, păduchi, căpuşe şi tot felul de paraziţi. A fost lipsit de dreptul de a-şi satisface necesităţile fiziologice în condiţii curate şi decente. De asemenea, menţionează că n-a fost asigurat cu literatură juridică, artistică, cu difuzor sau un alt mijloc de informaţie.

Afirmă că a fost lipsit de dreptul de a coresponda cu vre-o autoritate publică, organizaţie de drept, avocat, familie, rude etc. Susţine că în fiecare zi era insultat, ameninţat, înjosit şi lovit de către colaboratorii izolatorului, chiar şi pentru un stilou sau creion găsit în celulă, pentru că după ora 22.00 se şoptea cu deţinuţii din celulă şi nu dormeau. Era lovit chiar şi pentru faptul că solicita să i se dea hârtie igienică. Indică că la 12 noiembrie 2005, la intrarea lui în izolatorul nr. 13 i-a fost luată geanta la preţ de 50 euro în care se afla o scurtă de piele la preţ de 250 euro şi un costum sportiv la preţ de 150 euro. Aceste lucruri nu i-au fost restituite. La 28 noiembrie 2005 a fost scos din celula nr. 21 şi torturat în coridor lângă celulă cu pumnii şi picioarele, iar după aceasta aruncat înapoi în celulă.

Aceste torturări i-au fost aplicate pentru faptul că la 25 noiembrie 2005 când în celula nr. 21 au intrat reprezentanţii Comitetului European pentru prevenirea torturii, el s-a plâns acestora deşi cu 10 minute înainte a fost avertizat de către şeful izolatorului să nu să se plângă acestora. Afirmă că la 03 decembrie 2005 a fost scos din celula nr. 21, a fost percheziţionat şi lovit cu pumnii şi picioarele deoarece a scris pe o foaie numele deţinuţilor pe care intenţiona să-i cheme ca martori în judecată, precum şi pentru faptul că a ţinut apărarea unui deţinut maltratat de către poliţişti. La 14 decembrie 2005 a fost transferat la penitenciarul nr. 13 din mun. Chişinău, iar la primirea în penitenciar medicii i-au fixat leziunile corporale depistate la el.

Susţine că a depus mai multe plângeri la procuratură şi ministere referitor la faptele relatate, însă procuratura n-a examinat plângerile lui în ordinea art. 274 CPP şi nu a efectuat nici o acţiune procesuală. Indică că nu a fost supus expertizei medico-legale pentru stabilirea gradului de graviditate a leziunilor corporale depistate la el la primirea lui în penitenciarul nr. 13 din 14 decembrie 2005 şi nu au fost fixate aceste leziuni într-un act medical. Consideră că i-au fost violate drepturile lui garantate de art. 3 al CEDO, art. 24 alin. (1) şi (2) din Constituţia RM, precum şi dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 al CEDO şi dreptul la un recurs efectiv garantat de art. 13 CEDO.

Menţionează că pe faptul maltratării lui şi a însuşirii obiectelor lui personale de către colaboratorii IDPCGP mun. Chişinău, Procuratura mun. Chişinău prin scrisoarea nr. 31-172 ac/07-2218 din 14 martie 2007 l-a informat că prin Ordonanţa din 13 martie 2007 s-a refuzat pornirea urmăririi penale în conformitate cu art. 275 pct. 3 CPP. Prin încheierea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 08 iunie 2007 Ordonanţa din 13 martie 2007 a fost anulată ca ilegală şi plângerea lui admisă, însă până în prezent încheierea dată nu a fost executată de către Procuratura mun. Chişinău. Solicită repararea prejudiciului moral în sumă de 600000 lei pentru violarea drepturilor sale garantate de art. art. 3, 6, 8, 10, 13, 41 CEDO şi art. 1 Protocolul 1 CEDO.

La 28 iulie 2008 Nichita Ipate a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând a reţine că a avut loc o încălcare a art. 3 CEDO (cu privire la condiţiile de detenţie a lui în perioada 12 noiembrie-14 decembrie 200, în IDPCGP mun. Chişinău) de către MAI RM; a reţine că a avut loc o încălcare a art. 3 CEDO (în ceea ce priveşte aplicarea torturii fizice faţă de el de colaboratorii IDPCGP mun. Chişinău la 28 noiembrie 2005 şi 03 decembrie 2005 în timpul detenţiei lui în IDPCGP mun. Chişinău), a reţine că a avut loc o încălcare a art. 3 CEDO prin: detenţia lui în celula nr. 21 al IDPCGP mun. Chişinău în perioada 23 noiembrie-03 decembrie 2005, împreună cu Andrei Şalamov– bolnav de tuberculoză pulmonară, formă activă; prin detenţia lui în celula nr. 10 al IDPCGP mun.

Chişinău în perioada 03 decembrie- 04 decembrie 2005, împreună cu Iurii Carpovici – bolnav de SIDA, precum şi prin transportarea lui de la IDPCGP mun. Chişinău la P-13 mun. Chişinău, la 14 decembrie 2005, într-un camion, într-o încăpere împreună cu Andrei Şalamov, Ion Graur, Alexandru Cazimov – bolnavi de tuberculoză pulmonară, formă activ; a reţine violarea art. 3 CEDO de către MAI RM prin: refuzul medicului din IDPCGP mun. Chişinău de a înregistra leziunile corporale depistate la el, cauzate prin actele de tortură menţionate şi prin refuzul medicului respectiv de a sesiza procurorul în legătură cu leziunile corporale depistate la el; a reţine că a avut loc încălcarea art. 3 CEDO de către MAI RM prin: neasigurarea intenţionată a securităţii lui personale, şi anume deţinerea intenţionată a lui împreună cu majoritatea deţinuţilor, dar nu separat în conformitate cu art. 329 alin. (1) lit. g) Cod de executare, în IDPCGP mun.

Chişinău în perioada 12 noiembrie -14 decembrie 2005, precum şi transportarea lui la P-13 mun. Chişinău, la 14 decembrie 2005 fără asigurarea securităţii personale; a reţine că a avut loc o încălcare a art. 8 paragraful 1 CEDO de către MAI RM prin interzicerea lui de a adresa plângeri şi cereri diferitor organe publice, naţionale, organizaţii internaţionale, precum şi a coresponda cu familia, rudele apropiate şi alte persoane prin scrisori, în IDP CGPP mun. Chişinău, în perioada 12 noiembrie- 14 decembrie 2005; a reţine că a avut loc încălcarea art. 3 CEDO de către MAI RM prin interzicerea lui de a adresa plângere procurorului privitor la relele tratamente aplicate faţă de el de către colaboratorii IDPCGP mun.

Chişinău în perioada 12 noiembrie 2011-14 decembrie 2005; a reţine că a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul 1 al CEDO de către MAI RM prin însuşirea ilegală de către colaboratorii IDPCGP mun. Chişinău a bunurilor lui (geanta sportivă, costumul sportiv şi scurta de piele) în IDPCGP mun. Chişinău în perioada 12 noiembrie-14 decembrie 2005; încasarea de la MAI RM, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM cu titlu de prejudiciu material a sumei de 450 Euro, cu titlu de prejudiciu moral – 500000 lei şi cheltuieli în sumă de 3000; a reţine că a avut loc o încălcare a art. 3 CEDO de către Procuratura Generală a RM prin: refuzul Procuraturii mun. Chişinău de a iniţia urmărirea penală proptă şi imparţială, tragerea la răspundere a făptuitorului şi dacă este găsit vinovat, aplicarea unei pedepse, din momentul sesizării Procuraturii mun.

Chişinău de către P-13 mun. Chişinău, la 14 decembrie 2005, în legătură cu depistarea leziunilor corporale la el la primirea lui în P-13 mun. Chişinău, imediat după transferarea lui de la CGP mun. Chişinău, prin refuzul Procuraturii mun. Chişinău de a dispune efectuarea expertizei medico-legale şi a-l supune examinării medico-legale pentru constatarea gradului de gravitate a leziunilor corporale depistate la el la primirea lui în P-13 mun. Chişinău la 14 decembrie 2005, prin refuzul Procuraturii mun. Chişinău a dispune iniţierea urmăririi penale în legătură cu faptele sus invocate timp de 21 luni, până la 12 septembrie 200, prin refuzul Procuraturii mun. Chişinău de a dispune efectuarea expertizei medico-legale în baza actului medical întocmit la 14 decembrie 2005 la primirea lui în P-13 mun.

Chişinău imediat după transferarea lui de la IDPCGP mun. Chişinău, în care au fost înregistrate leziunile corporale depistate la el, pentru constatarea gradului de gravitate a leziunilor corporale, termen de 21 luni, de la 14 decembrie 2005-12 septembrie 2007, prin refuzul Procuraturii RM de a dispune examinarea în ordinea art. 274 CPP, de către organele de urmărire penală în cadrul Procuraturii, conform competenţei teritoriale, a faptelor privind aplicarea torturii fizice faţă de el în IDPCGP mun. Chişinău în perioada 12 noiembrie-14 decembrie 2005 de către colaboratorii IDPCGP mun.

Chişinău şi însuşirii ilegale a bunurilor lui de către aceştia indicate în plângerile lui (înregistrate în Procuratura Generală a RM: din 19 decembrie 2005, sub nr. 7- 23/03 la 28 decembrie 2005, din 12 ianuarie 2006 – nr. 7-23/03 la 17 ianuarie 2006, din 19 ianuarie 2006 – nr. 11-831/01, la 27 ianuarie 2006, din 04 mai 2006 – nr. -11- la 30 mai 2006, din 15 iunie 2006 – nr. 27-/41/06 la 04 iulie 2006, din 28 iulie 2006 – nr. 27 la 01 august 2006, din 30 august 2006), şi refuzul Procuraturii mun.

Chişinău de a primi plângerile menţionate conform 265 CPP şi ale examina în ordinea art. 274 CPP şi a-l informa prin Ordonanţă întru respectarea dreptului lui de acces la justiţie, pentru a fi în drept să o conteste conform art. 313 CPP, pe o perioadă de 15 luni, din decembrie 2005 până la 13 martie 2007, data dispunerii neînceperii urmăririi penale prin Ordonanţă, ulterior atacată şi prin încheierea judecătorului de instrucţie din 08 iunie 2007 – anulată şi obligarea Procuraturii Generale a RM să-i achite prin intermediul Ministerului Finanţelor RM timp de 3 luni, suma de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru violarea dreptului lui ocrotit de art. 3 CEDO, încasarea cu titlu de costuri şi cheltuieli a sumei de 3000 lei, plus orice taxă necesară şi dispunerea că din momentul expirării termenului de trei luni până la achitarea efectivă a sumei, Procuratura Generală să achite o penalitate de întârziere egală cu rata minimă a dobânzii de împrumut a Băncii Naţionale a RM plus 3%.

În susţinerea pretenţiilor a indicat că în perioada 12 noiembrie 2005 – 14 decembrie 2005, termen de 32 de zile, a fost deţinut în IDPCGP mun. Chişinău în condiţii inumane şi degradante, în celula nr. 24 erau şapte deţinuţi, pe când dimensiunea acesteia era de doar 2,50 x 3 metri, veceul era de 1 metru pe un metru, fereastra 60 cm x 40 cm şi era cu trei rânduri de gratii şi plate de metal care împiedicau pătrunderea aerului şi a luminii în celulă. Afirmă că fereastra era de sticlă organică cu multe găuri în diametru de mărimea ţigărilor. Pereţii erau de beton. Lampa electrică era mică cu iluminare mediocră, care făcea imposibil cititul fără a supune privirea pericolului. Ventilaţia lucra doar 2-3 ori pe zi câte 10 minute.

Susţine că era interzis de a avea pernă, saltea şi pătură în celulă. Era lipsit de lucruri elementare necesare pentru igiena personală (săpun, pastă de dinţi, hârtie de veceu). Indică că în celulă nu aveau difuzoare şi nici ziare nu le dădeau. Nu aveau masă, scaune, prize, strachină, cană, lingură. Era absolut interzis prezenţa în celulă a stiloului ori creionului. La fel, afirmă că atunci când menţiona că va depune plângere la procuratură împotriva gardienilor pentru comportamentul lor inadecvat, era insultat, ameninţat, dar dacă insista, era lovit şi cu piciorul. Menţionează că era interzis de a se întrevedea cu rudele şi alte persoane. Nu erau scoşi la aer să se plimbe, în celulă fiind permanent un miros neplăcut insuportabil şi erau chiar şi paraziţi.

Între orele 23.00-06.00 erau obligaţi toţi să doarmă, nu aveau dreptul chiar să se şoşotească. Mai indică că în celulă toţi deţinuţii, în afară de el, fumau, iar aceasta îi afecta ochii, respiraţia, iar solicitările lui de a fi transferat în celulă cu deţinuţii care nu fumează erau ignorate. La apelul de dimineaţă erau obligaţi să stea drepţi cu mâinile la spate, iar în caz contrar erau loviţi. Aveau dreptul de a se adresa medicului doar în cazurile stabilite de gardă şi doar în prezenţa acestora. Susţine că la duş nu a fost niciodată deoarece nu avea ştergar, iar când a cerut să i se dea un vas pentru a-şi spăla ciorapii şi picioarele i s-a comunicat că izolatorul nu este dotat cu acestea. Nu i s-au dat foarfece pentru a tăia unghiile.

A fost refuzat de a fi scos la plimbare măcar odată pe săptămână, i s-a refuzat şi atunci când a cerut un pix şi foaie pentru a scrie familiei o scrisoare. La toate solicitările era avertizat şi înjurat. Afirmă că în toate celulele în care a fost deţinut pe toată această perioadă condiţiile erau la fel ca cele descrise mai sus. Hrana acordată deţinuţilor consta dintr- o felie de pâine, 10 grame de zahăr şi o cană de apă dimineaţa, o felie de pâine, o strachină cu apă cu terci în ea şi o chiftea din crupe la amiază şi seara la fel ca şi dimineaţa doar că fără zahăr. Reclamantul menţionează că, colaboratorii IDPCGP mun. Chişinău la 28 noiembrie 2005 l-au scos în coridor şi au început să-l lovească cu pumnii şi picioarele, l-au dat jos şi-l loveau unde nimereau, comunicându-i că aceasta se întâmplă pentru că nu a ascultat şeful izolatorului.

De asemenea, susţine că la 02 decembrie 2005, pe la orele 23.00 vorbea cu deţinuţii în şoaptă, iar un gardian le-a comunicat că dacă vorbesc în şoaptă dimineaţa vor fi bătuţi. Iar la 03 decembrie 2005 gardienii au intrat în celulă şi au lovit un deţinut, iar pe el l-au scos afară şi l-au percheziţionat cu pielea goală, şi găsind la el o foaie în care era scris cu stiloul datele deţinuţilor din celula 21, l-au întrebat unde e stiloul, după care l-au înjurat, ameninţat, lovit puternic cu pumnii şi picioarele în cap, piept, picioare şi spate. Afirmă că a fost transferat dintr-o celulă în alta, în care condiţiile de detenţie erau la fel ca în cea descrisă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 noiembrie 2008 a fost admisă parţial acţiunea, constatat faptul deţinerii lui Nichita Ipate în condiţii inumane şi degradante în izolatorul de detenţie preventivă al Comisariatului General de Poliţie mun. Chişinău în perioada 12 noiembrie 2005 până la 14 decembrie 2005 şi încasat din Bugetul de Stat, gestionat de Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul lui Nichita Ipate echivalentul bănesc al prejudiciului moral pentru deţinerea în condiţii inumane şi degradante în mărime de 500 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2009 a fost admis apelul declarat de către Nichita Ipate, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă.

În cadrul examinării cauzei Nichita Ipate a depus cerere cu privire la concretizarea şi extinderea pretenţiilor, prin care a solicitat a recunoaşte că a avut loc o încălcare a art. 3 CEDO de către MAI RM şi Procuratura Generală a RM faţă de el prin următoarele acţiuni ilegale şi inacţiuni: deţinerea lui în IDPCGP mun. Chişinău în condiţii inumane şi degradante în perioada 12 noiembrie 2005-14 decembrie 2005, termen de 32 zile, maltratarea fizică a lui de către colaboratorii IDPCGP mun. Chişinău la 28 noiembrie 2005 şi 03 decembrie 2005, refuzul medicului din cadrul IDPCGP mun. Chişinău de a înregistra leziunile corporale depistate la el, de a lua o declaraţie scrisă privitor la apariţia leziunilor corporale la el şi a informa Procuratura teritorială referitor la leziunile corporale depistate la el, examinarea medicală a lui în prezenţa colaboratorilor IDPCGP mun.

Chişinău, transportarea lui de la IDPCGP mun. Chişinău la P-13 mun. Chişinău la 14 decembrie 2005 într-un transport în condiţii inumane şi degradante, şi încă transportul lipsit complet de iluminare artificială şi naturală, ventilaţie, încălzire, interzicerea categorică tuturor deţinuţilor, inclusiv şi lui de a adresa plângeri procurorului şi altor organe abilitate referitor la maltratarea lui şi relele tratamente de către colaboratorii IDPCGP mun. Chişinău, neasigurarea intenţionată de către administraţia IDPCGP mun. Chişinău a securităţii personale a lui pe toată perioada deţinerii lui în IDPCGP mun. Chişinău şi la 14 decembrie 2005 în timpul transportării lui la P-13 mun.

Chişinău prin deţinerea în conformitate cu art. 329 alin. (1) lit. g) Cod de executare; a mai solicitat a recunoaşte că Procuratura Generală a RM a încălcat dreptul lui garantat de art. 3 CEDO prin acţiunile invocate; a recunoaşte că Procuratura Generală a RM a încălcat dreptul lui garantat de art. 13 şi art. 3 CEDO prin refuzul de a efectua investigaţii profunde şi efective, capabile să ducă la identificarea şi pedepsirea persoanelor responsabile, a recunoaşte că MAI RM şi Procuratura Generală a RM i-au încălcat dreptul la respectul vieţii de familie şi corespondenţă prevăzut de art. 8 CEDO prin aceea că i s-a interzis categoric de a coresponda prin scrisori cu familia sa precum şi cu organele indicate la art. 229 alin. (2) din Codul de executare, adică interzicerea de a expedia şi recepţiona scrisori în perioada 12 noiembrie-14 decembrie 2005, interzicerea categorică de a se vedea cu rudele sale apropiate, mama, sora, soţia, fiica; a recunoaşte că MAI al RM şi Procuratura Generală a RM i-au lezat dreptul la respectul bunurilor lui, drept garantat de art. 1 Protocolul 1 al Convenţiei Europene prin însuşirea ilegală de către colaboratorii IDPCGP mun.

Chişinău a genţii sportive, costumului de sport şi scurtei de piele în perioada plasării şi deţinerii lui în IDPCGP şi prin nerestituirea acestor bunuri de către colaboratorii poliţiei; a recunoaşte că Procuratura Generală RM a încălcat art. 10 CEDO prin dezinformarea autorităţilor Olandeze privitor la plasarea şi deţinerea lui într-un loc de detenţie care corespunde cerinţelor prevăzute de Convenţia Europeană, după extrădarea lui Republicii Moldova de către autorităţile Olandeze, prin scrisoarea Procurorului, Şef al secţiei cooperare internaţională şi integrare europeană în Procuratura Generală a RM nr. 7/2741din 08 august 2005, adresată Ministerului Justiţiei din Olanda; a obliga Procuratura Generală a RM să comunice Ministerului Justiţiei al Olandei faptul că informaţia din scrisoarea menţionată este incorectă şi nu corespunde realităţii, să dezmintă informaţia şi public să-şi ceară scuze de la el; a încasa din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor a RM, în folosul lui suma de 300000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral, pentru încălcarea drepturilor lui garantate de art. 3, art. 13 corelativ cu art. 3, art. 8, art. 10 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO; a încasa de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor a RM,

în folosul lui suma de 450 Euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat lui prin sustragerea bunurilor lui; în legătură cu faptul că legislaţia naţională nu conţine prevederi care ar reglementa repararea prejudiciului moral şi material în rezultatul încălcării drepturilor de a nu fi tratat inuman şi degradant în detenţie, dreptul la o investigaţie efectivă şi la un recurs efectiv, dreptul la respectarea vieţii de familie şi corespondenţă, dreptul la respectarea bunurilor, solicită de a aplica prevederile Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale direct, prin prisma art. 4 alin. (2) din Constituţia RM, şi de a aplica prevederile art. 41 al Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Menţionează că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 aprilie 2007 (dosar nr. 2ra-464-07) în cauza lui Ciorap împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi alţii au fost constatate inumane şi degradante condiţiile de transportare a deţinuţilor. Susţine că în urma deţinerii lui în condiţii inumane şi degradante în IDPCGP mun. Chişinău el suferă de bronşită cronică care se acutizează de la fum de ţigară, umezeală etc, provocându-i tuse convulsive, fapt confirmat prin extrasul medical din 14 aprilie 2009 care se află în cartela medicală şi este semnat de şeful serviciului medical al Penitenciarului nr. 13 E.I. Gheorghiţă. Indică că din motivul că n-a avut posibilitate în termen de 32 de zile să-şi spele picioarele în IDPCGP mun.

Chişinău, s-a îmbolnăvit de onicomicoză, boală care o tratează până în prezent, dar care nu poate fi tratată definitiv, fapt confirmat prin extrasul medical nr. 9/2793 din 30 aprilie 2009 din cartela medicală. La 16 ianuarie 2010 Nichita Ipate a mai depus o cerere de chemare în judecată prin care a concretizat pretenţiile şi pârâţii împotriva cărora sunt înaintate acestea, solicitând a recunoaşte că prin condiţiile de detenţie în IDPCGP mun. Chişinău în perioada 12 noiembrie-14 decembrie 2005 şi condiţiile în care a fost transportat la 14 decembrie 2005 de la IDPCGP mun. Chişinău la penitenciarul nr. 13 mun. Chişinău de către Comisariatul General de Poliţie mun. Chişinău, prin acţiunile şi inacţiunile medicului din Comisariatul General de Poliţie mun.

Chişinău, în privinţa lui a fost aplicat tratament inuman şi a fost încălcat art. 3 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale; a recunoaşte că prin necomunicarea familiei reclamantului despre locul detenţiei lui îndată după ce a fost extrădat Moldovei de către Olanda şi plasarea lui în perioada de 12 noiembrie-14 decembrie 2005 în IDPCGP mun. Chişinău, precum şi interzicerea de a avea întrevederi cu rudele şi alte persoane, inclusiv şi cu autorităţile publice, prin scrisori, convorbiri telefonice şi alte mijloace de comunicare, Comisariatul General de Poliţie mun. Chişinău a încălcat art. 8 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale; a recunoaşte că prin însuşirea ilegală de către colaboratorii IDPCGP mun.

Chişinău a genţii sportive, costumului de sport şi scurtei de piele în perioada plasării şi deţinerii lui în IDPCGP şi prin nerestituirea acestor bunuri de către colaboratorii poliţiei Comisariatul General de Poliţie mun.

Chişinău a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a recunoaşte că prin scrisoarea nr. 19- 23/03-1244din 11 aprilie 2005, expediată de procurorul Larisa Miculeţ, şef al Secţiei Cooperare Internaţională, aliniatul 5 al scrisorii (versiunea engleză) sau aliniatul 4 (versiunea română), prin care directorului General pentru Afaceri Internaţionale ai Ministerului Justiţiei al Olandei i s-a comunicat şi a fost dezinformat că reclamantul a comis infracţiunile pentru care este învinuit numai la 3 luni după eliberarea din locurile de detenţie; a recunoaşte că Procuratura Generală a RM prin faptul că în aliniatul 4 al scrisorii (versiunea română) a declarat că reclamantul este o persoană acuzată de infracţiune şi a recunoscut vina, înainte ca vinovăţia să-i fie dovedită în mod legal, a încălcat art. 6 § 2 din Convenţia Europeană; a recunoaşte că organul de urmărire penală din cadrul Procuraturii mun.

Chişinău a violat art. 3 al Convenţiei Europene prin omisiunea de a efectua urmărire penală efectivă privitor la plângerile lui referitor la perioada de detenţie, a recunoaşte că prin omisiunea de a efectua urmărire penală efectivă privitor la privarea lui de bunurile personale şi pedepsirea persoanelor vinovate organul de urmărire penală din cadrul Procuraturii mun.

Chişinău a încălcat art. 6 § 1 îmbinat cu art. 13 din Convenţie; a obliga Procuratura Generală a RM să informeze oficial Directorul General pentru Afaceri Internaţionale al Ministerului Justiţiei Olandei că informaţiile conţinute în scrisoarea din 08.08.2005 nr.7/2741, expediată de către procurorul Larisa Miculeţ privitor la plasarea lui şi deţinerea în locuri de detenţie după extrădarea în Republica Moldova în condiţii cerute de CEDO nu corespund realităţii, că conţinutul scrisorii din 1.04.2005 nr. 19-23/03-1244, expediată de acelaşi procuror către aceleaşi autorităţi olandeze, privitor la condamnarea lui la 7 ani privaţiune de libertate pentru atac tâlhăresc şi că infracţiunile de care era învinuit la moment au fost comise numai la 3 luni după eliberarea din detenţie, nu corespund adevărului şi a încasa de la Comisariatul General de Poliţie mun.

Chişinău a sumei de 450 euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material ce constituie preţul bunurilor însuşite, 300000 lei cu titlu de prejudiciu moral, de la Procuratura Generală a RM a sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciul moral şi încasarea de la Republica Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor suma de 200000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Nichita Ipate a mai depus o cerere cu privire la concretizarea pretenţiilor, solicitând a recunoaşte că statutul Republicii Moldova reprezentat la nivel naţional de către Ministerul Finanţelor al RM, prin deţinerea reclamantului în IDPCGP mun. Chişinău în perioada 12 noiembrie 2005-14 decembrie 2005 în condiţii de detenţii ce constituie un tratament inuman şi degradant, precum şi transportarea acestuia la 14 decembrie 2005 la CGP mun.

Chişinău la Penitenciarul 13 mun. Chişinău într-un transport împreună cu persoane bolnave de tuberculoză în formă activă, în condiţii de transportare, ce constituie un tratament inuman şi degradant, precum şi prin deţinerea lui în celula nr. 21, din IDPCG mun.

Chişinău în perioada 23 noiembrie-03 decembrie 2005 în termen de 10 zile împreună cu persoanele bolnave de tuberculoză în formă activă (Andrei Şalamov), a încălcat art. 3 din Convenţie (CEDO); a recunoaşte că Statul RM, reprezentat la nivel naţional de către Ministerul Finanţelor al RM prin maltratarea fizică a lui de către colaboratorii de poliţie la 28 noiembrie 2005 şi la 03 decembrie 2005 în IDPCGP Chişinău, în perioada aflării acestuia sub arest în IDPCGP Chişinău, a violat art. 3 CEDO, (sub aspect material); a recunoaşte că statul Republicii Moldova reprezentat la nivel naţional de către Ministerul Finanţelor a RM prin însuşirea ilegală de către colaboratorii de poliţie a bunurilor personale (scurta de piele în sumă de 250 euro, costumul sportiv în sumă de 150 euro şi geanta sportivă la preţ de 50 euro) în perioada aflării acestuia sub arest în IDPCGP Chişinău: 12 noiembrie- 14 decembrie 2005, a violat art. 1 al Protocolului nr. 1 CEDO; a recunoaşte că statul Republicii Moldova reprezentat la nivel naţional de către Ministerul Finanţelor a RM prin omisiunea organului de Procuratură (în special Procuratura mun.

Chişinău) a efectuat o investigaţie promptă şi efectivă în cadru însuşirii bunurilor personale, ale reclamantului de către colaboratorii de poliţie în IDPCGP Chişinău în perioada aflării acestuia sub arest: 12 noiembrie-14 decembrie 2005, a stabili persoanele vinovate, şi a le atrage la răspundere penală, a violat art. 13 din Convenţia în ceea ce priveşte intenţiile acestuia formulate în temeiul art. 1 al Protocolului nr. 1 din Convenţie; a recunoaşte că statul Republicii Moldova reprezentat la nivel naţional de către Ministerul Finanţelor a RM prin interzicerea lui a coresponda cu rudele şi prietenii de familie, precum şi cu autorităţile statului RM şi alte organizaţii neguvernamentale prin scrisori sau telefon precum şi prin interzicerea de a avea întrevederi cu rudele apropiate şi prietenii de familie în perioada aflării acestuia sub arest în IDPCG mun.

Chişinău: 12 noiembrie-14 decembrie 2005 a violat art. 3 al Convenţiei Europene; a obliga Procuratura Generală a RM să comunice Ministerului Justiţiei al Olandei că informaţia din scrisoarea nr. 712741 din 08 august 2005 a procurorului şef al secţiei cooperare internaţională şi integrare Europeană în Procuratura Generală a RM, adresată Ministerului Justiţiei al Olandei privitor la plasarea şi deţinerea reclamantului într-un loc de detenţie pentru a satisface cerinţele CEDO în Moldova, o dată cu extrădarea reclamantului Moldovei, este incorectă şi nu corespunde realităţii; a obliga statul Republicii Moldova să achite prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM suma de 250000 lei cu titlu de despăgubiri morale şi 500 lei - cheltuieli de judecată şi obligarea Republicii Moldova să-i achite lui prin intermediul Ministerului Finanţelor RM suma de 450 euro cu titlu de despăgubiri materiale, costul bunurilor însuşite.

Prin aceeaşi cerere a renunţat la pretenţiile formulate în cererea iniţială şi cererile concretizate anterior (f. d. 193). Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 aprilie 2012 acţiunea a fost admisă parţială, constată violarea de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, Comisariatul General de Poliţie, Ministerul Afacerilor Interne al RM a art. 3 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, încasat în mod solidar în beneficiul lui Nichita Ipate, prin intermediul Ministerului Finanţelor, de la Procuratura Generală a Republicii Moldova, Comisariatului General de Poliţie şi Ministerului Afacerilor Interne al RM prejudiciul moral în sumă de 40000 lei şi dobânda de întârziere determinată conform art. 619 CC, pe care urmează să o achite debitorul, chiar şi în lipsa vinovăţiei, dacă nu execută hotărârea în termen de 90 zile de la data când aceasta a devenit definitivă.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de Nichita Ipate, admise apelurile declarate de către Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor a RM, casată hotărârea primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral şi în partea dată emisă o nouă hotărâre prin care a fost încasat din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul lui Nichita Ipate cu titlu de compensare a prejudiciului moral cauzat drept urmare a tratamentului degradant şi inuman suma de 20000 lei. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

La 19 martie 2013 Nichita Ipate a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea parţială a hotărârilor judecătoreşti în partea încasării prejudiciului moral şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admise integral cerinţele formulate în cererea concretizată din 14 noiembrie 2011 în privinţa prejudiciului moral în sumă de 250000 lei şi cheltuielile suportate în sumă de 500 lei. În motivarea recursului a invocat că instanţele au fost aplicate greşit normele de drept material prin interpretarea eronata a legii - temei prevăzut de art. 400 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) CPC.

Menţionează că după cum rezultă din ambele hotărâri atacate, ambele instanţe au stabilit cu certitudine că el în perioada: 12 noiembrie-14 decembrie 2005 a fost deţinut în IDPCGP Chişinău în condiţii de detenţie inumane şi degradante şi a fost maltratat de către colaboratorii de poliţie, şi la 14 decembrie 2005 a fost transportat la P-13 Chişinău într-o dubita în condiţii inumane şi degradante, fiind deţinut împreună cu persoane bolnave de tuberculoza de forma activa şi SIDA, fiind încălcat art. 3 CEDO, însă i-au acordat o compensaţie morală în sumă de doar 20000 lei, pe care el o consideră insuficientă şi inechitabilă.

Ţinând cont de circumstanţele cauzei, faptul că s-a aflat după 14 zile în greva foamei, suferinţele fizice şi psihice suportate, sentimentele de teamă, umilinţă, starea de stres, frustrare şi disperare, riscul de molipsire de tuberculoza de formă activă si teama de a fi molipsit de SIDA, consideră că despăgubirile morale solicitate de el sunt modeste şi aproape suficiente şi echitabile, care trebuiau să-i fie acordate, în lumina Jurisprudenţei Curţii Europene şi CSJ. Insistă că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat legea, aplicând eronat normele de drept material. În susţinerea recursului indică cauza Aurel Levinta contra Moldovei nr. 5116/08, decizia din 10 iulie 2008 şi cauza Eugeniu Morozan contra Moldovei nr. 6503/04 decizie din 05 iunie 2012, în care Guvernul Republicii Moldova le-a acordat reclamanţilor pe cale amiabila câte 15000 euro (prejudicii morale, materiale şi cheltuieli).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Nichita Ipate, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat temeiuri care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Nichita Ipate, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Nichita Ipate ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul lui Nichita Ipate se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan