3ra-902/13 — Contestarea actelor administrative

prima instanţă: N. Vascan dosarul nr.3ra-902/13 DECIZIE 29 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Den Braven Siliconi” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 03 septembrie 2012, ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că este importatorul produsului „Spumă poliuretanică monocomponentă cu aplicare manuală, pentru montaj şi izolaţii în construcţii, industrie şi aplicaţii casnice – Purfoam ZWALUW”. Conform documentelor de însoţire, inclusiv declaraţiilor de export, certificatului de conformitate şi raportului de expertiză nr. 0111496 din 21 ianuarie 2005, întocmit de către Camera de Comerţ şi Industrie, produsul respectiv se clasifică conform Nomenclatorului de Mărfuri al RM în poziţia tarifară – 390950900. Menţionează că la 21 august 2012, administratorului ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL i-au fost aduse la cunoştinţă procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012 şi decizia de regularizare nr. 294 din 20 august 2012, emise de către Biroul Vamal Chişinău.

Susţine că din conţinutul procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012 rezultă că în baza art. 1(211) şi 1811 din Codul vamal, inspectorul Secţiei control ulterior a efectuat reverificarea selectivă a declaraţiilor vamale de import a Biroului Vamal Chişinău, în special procedura de vămuire asupra tranzacţiilor economice externe efectuate de către agentul economic SRL „Den Braven Siliconi”.

În urma analizei declaraţiilor vamale şi verificării concordanţei dintre documentele de însoţire cu cele întocmite la declarare, în ceea ce priveşte denumirea 1 mărfurilor importate, în special spuma de poliuritani, a constatat că conform declaraţiilor vamale, SRL „Den Braven Siliconi” a importat spumă poliuritanică ca un produs finit, care poate fi imediat utilizat pentru destinaţii multiple, în recipiente aerosolice, cu compoziţie specială conform descrierii pe ambalajul produsului, declarându-le la poziţia tarifară 3909509000 (taxa vamală 0%), dar conform Sistemului Armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor (note explicative), potrivit prevederilor Nomenclatorului mărfurilor, aceste mărfuri urmau a fi clasificate la poziţia tarifară 321410100 (taxa vamală 6,5%).

Conform deciziei de regularizare nr. 294 din 20 august 2012, emisă de Biroul Vamal Chişinău, în temeiul procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012, s-a dispus încasarea drepturilor de import de la SRL „Den Braven Siliconi” în sumă totală de 3843452,55 lei (taxa vamală - 2538721,34 lei, TVA - 507744,25 lei, penalitate - 796986,96 lei). La 22 august 2012, ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL a depus la Biroul Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal al RM, cereri prealabile, prin care şi-a exprimat dezacordul cu actele administrative menţionate. La 30 august 2012, ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL a primit de la Serviciul Vamal al RM răspuns la cererea prealabilă, prin care se confirmă legalitatea deciziei de regularizare nr. 294 din 20 august 2012, emisă de către Biroul Vamal Chişinău, iar cererea prealabilă a fost respinsă.

Consideră că Biroul Vamal Chişinău, la întocmirea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012 şi emiterea deciziei de regularizare nr. 294 din 20 august 2012, a aplicat ilegal retroactivitatea actului normativ emis de Serviciul Vamal şi, anume, ordinul nr. 310 din 27 iunie 2012, care a intrat în vigoare la 13 iulie 2012 referitor la clasificarea produsului „Spumă poliuretanică, în tub aerosol”.

Atât textul acestui act normativ, cît şi Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale nr. 317 din 18 iulie 2003 prevăd expres că el nu poate avea efect retroactiv, adică nu poate fi aplicat declaraţiilor vamale care au fost validate pînă la 13 iulie 2012, însă, Biroul Vamal Chişinău a ignorat normele imperative de drept şi a transcris cuvânt în cuvânt normele metodologice aprobate de Serviciul Vamal la 13 iulie 2012 în procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012, care se referă la importuri efectuate pe perioada 2008 - mai 2012. Insistă că normele metodologice, aprobate de Serviciul Vamal nu pot avea efect retroactiv şi sunt obligatorii din momentul publicării lor în Monitorul Oficial, aşa cum este prevăzut expres de normele art. 1412 din Codul vamal.

Invocă că, deşi organul vamal în procesul-verbal nr. 50 din 20 august 2012 nu face trimitere expresă la ordinul Serviciului Vamal nr. 310 din 27 iunie 2012 referitor la clasificarea produsului „Spumă poliuritanică, în tub aerosol”, deoarece acesta nu poate avea efect retroactiv, în situaţia în care au fost recalculate drepturi de import pentru anii 2008-2012, însă argumentarea conţinută în acest proces-verbal este identică cu normele metodologice, care au intrat în vigoare abia la 13 iulie 2012. În afară de aceasta, Biroul Vamal Chişinău a aplicat retroactiv şi noţiunea de „control ulterior”, care a fost introdusă în Codul Vamal prin Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011, în vigoare din 13 ianuarie 2012, or, în textul procesului-verbal contestat se face direct referire la art. l pct.211 din Codul vamal, prin urmare rezultă că 2 inspectorul vamal Tanasiev Mihail a efectuat un control ulterior, pentru declaraţiile vamale validate în perioada 2008 - 2012, atunci cînd legislaţia vamală nu conţinea aşa noţiune ca „control ulterior”.

În general, modalitatea de control vamal sub formă de control ulterior a fost introdusă în legislaţia vamală prin Legea nr. 114 din 17 iunie 2010, în vigoare din 16 iulie 2010, în temeiul căreia a fost completat art. 185 din Codul vamal, însă inspectorul vamal a supus controlului ulterior şi declaraţiile vamale validate în anii 2008, 2009, 2010, atunci cînd organul vamal nu avea împuterniciri legale să efectueze controale ulterioare, or, art. 6 alin. (2) din Codul vamal prevede expres că activitatea vamală se desfăşoară în conformitate cu legislaţia care este în vigoare la data la care organul vamal a primit declaraţia vamală.

De asemenea, consideră că în urma reverificării declaraţiilor vamale depuse de către ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL în anii 2008 - 2012 referitor la importul produsului „spumă poliuretanică, în tub aerosol”, organul vamal nu a constatat careva informaţii inexacte sau incomplete care ar fi stat la baza vămuirii acestui produs, deoarece astfel de informaţii lipsesc, însă cu toate acestea, a emis ilegal şi absolut nemotivat decizia de regularizare. De fapt, întemeindu-şi acţiunile sale pe prevederile art. 1811 din Codul vamal, Biroul Vamal Chişinău a efectuat o modificare ilegală din oficiu a declaraţiilor vamale în litigiu, care au fost validate în modul corespunzător de către alţi colaboratori vamali.

Procesul-verbal contestat nu cuprinde absolut nici o referire la careva informaţii inexacte sau incomplete din declaraţiile vamale reverificate, aşa cum prevede expres norma art. 1811 alin. (3) din Codul vamal, or, organul vamal, în situaţia în care a validat declaraţiile vamale şi a acordat liber de vamă, cunoştea cu certitudine poziţia tarifară la care au fost clasificate mărfurile importate de către reclamant, însă la acel moment organul vamal nu a emis nici un act de inspecţie în acest sens, prin care ar fi obligat declarantul să modifice poziţia tarifară. Or, inspectorul Secţiei control ulterior, Tanasiev Mihail nu a efectuat nici o verificare a declaraţiilor vamale, dar având studii juridice, s-a expus pe larg în procesul-verbal nr. 50 din 20 august 2012 referitor la caracteristicile şi compoziţia chimică a produsului „Spumă poliuretanică, în tub aerosol”, prin ce vădit şi-a depăşit atribuţiile şi competenţele funcţionale.

Susţine că organul vamal a încălcat Regula nr. 3 lit. a) din Regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat, care prevede că atunci cînd mărfurile ar putea fi clasificate în două sau mai multe poziţii prin aplicarea regulii 2 b) sau în orice alt caz, clasificarea se face după cum urmează: poziţia cea mai specifică are prioritate faţă de poziţiile cu un conţinut mai general.

Consideră că produsul „Spuma poliuretanică, în tub aerosol” nu poate fi clasificat în două sau mai multe poziţii, dar trebuie de clasificat în poziţia 390950900, însă cu toate acestea, în cazul în care la organul vamal au apărut dubii nefondate la clasificare tarifară, acesta trebuia să se conducă anume de regula menţionată, din care cu certitudine ar rezulta că poziţia 390950900 este mai specifică decît poziţia 321410100, întrucît însăşi din denumirea mărfii, compoziţia chimică şi alte caracteristici rezultă că „Spuma poliuretanică, în tub aerosol” este poliuretan sub formă primară şi nicidecum alte masticuri. Solicită declararea ilegală şi anularea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 294 din 20 august 2012, emise de către Biroul Vamal Chişinău.

3 La 09 noiembrie 2012, ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL a depus cerere privind majorarea cuantumului pretenţiilor, prin care a solicitat obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie suma de 200000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012 a fost admisă acţiunea, fiind declarate ilegale şi anulate procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012 şi decizia de regularizare nr. 294 din 20 august 2012, emise de către Biroul Vamal Chişinău şi a fost obligat Biroul Vamal Chişinău să restituie ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL suma de 200000 lei. La 22 februarie 2013, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul Biroul Vamal Chişinău, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe, deoarece a fost interpretată în mod eronat legea. Menţionează că la caz, în mod categoric, au relevanţă prevederile art. 1811 din Codul vamal. Susţine că prima instanţă a concluzionat eronat precum că nu au fost prezentate careva informaţii inexacte sau incomplete de către ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL , deoarece anume din motivul că la momentul vămuirii, intimata nu a dispus de date complete referitor la codul tarifar al mărfurilor, a fost posibilă încadrarea tarifară greşită. Respectiv prin scrisoarea nr. 6777 din 29 august 2012 au şi fost sesizate organele de urmărire penală.

Afirmă că greşite sunt şi afirmaţiile intimatei precum că Biroul Vamal Chişinău nu mai era în drept să recalculeze plăţile respective după ce marfa a fost pusă în circulaţie liberă, deoarece conform pct. 61-63 din Hotărârea cu privire la aprobarea Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal, în scopul stabilirii modului în care persoanele fizice sau juridice au respectat reglementările vamale, organul vamal abilitat efectuează controlul ulterior al operaţiunilor de vămuire. Controlul vamal ulterior se exercită pe perioada de prescripţie a drepturilor de import sau de export, calculată de la data acordării liberului de vamă. În cadrul aceluiaşi termen pot fi încasate sau restituite diferenţe de drepturi vamale constatate.

Invocă că pînă la intrarea în vigoare a ordinului Serviciului Vamal nr. 310-o, precum şi pînă la întocmirea deciziei de regularizare nr. 294 din 20 august 2012, intimatul importa marfa ce serveşte drept obiect al raportului material litigios, atribuindu-i codul tarifar 3214101000, fapt confirmat şi prin extrasul din Sistemul informaţional ASYCUD pentru perioada 01 ianuarie 2008 – 01 octombrie 2012. Respectiv, conform declaraţiilor vamale nr. 3027I21906 din 04 iunie 2012, nr. 3027I23578 din 14 iunie 2012, nr. 3027I24783 din 21 iunie 2012, nr. 3027I26763 din 03 iulie 2012, nr. 3027I28756 din 16 iulie 2012, nr. 3027I29889 din 23 iulie 2012, nr. 3027I31692 din 01 august 2012 şi nr. 3027I33747 din 15 august 2012, pentru marfa „poliuretani sun formă primară spumă” se indica codul corect 3214101000, ceea ce confirmă încă o dată că pentru declaraţiile vamale indicate în tabelul nr. 1 urma să fie indicat codul corect al mărfii importate, adică nu codul tarifar 390950900. De asemenea, invocă că este neîntemeiată concluzia primei instanţe cu privire la obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie intimatei suma de 200000 încasată la 23 august 2012, or, conform pct. 7 din ordinul Serviciului Vamal nr. 267-O din 02 octombrie 2009 privind formularul, modul de completare şi utilizare a deciziei de 4 regularizare,

decizia de regularizare aprobată de către şeful biroului vamal obţine statut de titlu executoriu şi în termen de 4 zile calendaristice după semnarea de către plătitorul vamal, se reflectă prin metoda de calcul, în fişa de evidenţă a plătitorului vamal. Prin urmare, decizia de regularizare nr. 294 din 20 august 2012, în calitate de titlu executoriu, urmează să fi onorată imediat şi necondiţionat. În afară de aceasta, sunt nefondate concluziile instanţei precum că la vămuirea mărfurilor intimatului prin intermediul brokerului vamal, în toate declaraţiile vamale de import din perioada anilor 2008 – 2012 era indicat codul tarifar 3909509000, or, în instanţa de judecată a fost demonstrat contrariul cu indicarea concretă a declaraţiilor vamale, în care este indicat de către intimată codul tarifar corect 3214100100, fără intervenţia organului vamal.

Eronată consideră şi concluzia primei instanţe precum că organul vamal, la întocmirea actelor contestate, a folosit drept bază legală exclusiv doar ordinul Serviciului Vamal nr. 310-o din 27 iunie 2012, din considerentul că organul vamal în conformitate cu prevederile legale menţionate s-a folosit nemijlocit de Notele explicative ale Convenţiei internaţionale privind sistemul armonizat de codificare şi descriere a mărfurilor din 14 iunie 1983, aprobate de Organizaţia Mondială a Vămilor, la care Republica Moldova este parte. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia hotărîrii primei instanţe din 07 decembrie 2012 a fost expediată în adresa Biroului Vamal Chişinău la 27 decembrie 2012, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 230). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 22 ianuarie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele dosarului rezultă că la 20 august 2012, în temeiul art. art. 1 (211) şi 1811 din Codul vamal, inspectorul Secţiei control ulterior, Mihail Tanasiev a efectuat reverificarea selectivă a declaraţiilor vamale de import a Biroului Vamal Chişinău asupra tranzacţiilor economice externe efectuate de către ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL, în urma căruia a fost întocmit procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr: 50 din 20 august 2012. Conform anexei la procesul-verbal menţionat, controlului au fost supuse în total 131 de declaraţii vamale de import şi, anume, pentru anul 2008 - 16 declaraţii vamale, pentru anul 2009 - 32 declaraţii vamale, pentru anul 2010 - 40 declaraţii vamale; pentru anul 2011 - 35 declaraţii vamale şi pentru anul 2012 - 8 declaraţii vamale.

Din conţinutul procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012, rezultă că în urma controlului efectuat, s-a constatat că în urma 5 analizei declaraţiilor vamale enunţate şi verificării concordanţei dintre documentele de însoţire cu cele întocmite la declarare, în ceea ce priveşte denumirea mărfurilor importate, în special spuma de poliuretani (Zwaluw, Distyk, MCF, Proby, Supraten, Conplast 300-825), s-au stabilit cazuri de clasificare tarifară eronată, unde s-au expus la risc cota de taxare prin atribuirea codului tarifar vulnerabil în urma căruia nu au fost percepute în mărime deplină drepturile de import. Conform examinării caracteristicilor mărfii „Spumă poliuretanică” s-a constatat că „Spuma poliuretanică” se utilizează în construcţii pentru montarea uşilor şi ferestrelor în pereţi, umplerea golurilor, izolaţii termice şi fonice.

Produsul este ambalat în tub aerosol. La ieşirea din tub acesta devine spumos, ce sub influenţa condiţiilor atmosferice se întăreşte şi prezintă un poliuretan rigid. Baza chimică a spumei poliuretanice o constituie prepolimeri de poliolă şi izocianat (odată cu finalizarea reacţiei de legătură a acestora este format un nou produs numit poliuretan), gaz propulsor, catalizatori (acceleratori de procese chimice), agenţi de suprafaţă activi, ce îmbunătăţesc rezistenţa de legătură şi substanţe de rezistenţă la foc. Clasificarea produsului „Spumă poliuretanică, în tub aerosol” poate fi privită sub diferite aspecte: la poziţia tarifară 3214 în baza caracteristicii acesteia, fiind mastică complet formată pe bază de materiale plastice şi la poziţia tarifară 3909 conform componenţei chimice de bază (poliuretan).

Notele explicative la sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, aprobate de Organizaţia Mondială a Vămilor, stipulează următoarele: - consideraţiile generale de la Capitolul 32 „Extracte tanante sau colorante; tanini şi derivaţii lor; pigmenţi şi alte substanţe colorante; vopsele şi lacuri; masticuri; cerneluri” stipulează că în cazul anumitor masticuri de la poziţia 3214, amestecarea sau adăugarea diferiţilor constituenţi (de exemplu întăritoare) se efectuează în momentul întrebuinţării; - poziţia tarifară 3214 „Chit pentru geamuri, chit pentru îmbinări, cimenturi de răşină şi alte masticuri; glet pentru zugrăvit; gleturi nerefractare de tipul celor utilizate în construcţii la faţade, pereţi interiori, podele, tavane şi similare" cuprinde masticuri bazate pe materiale plastice (cum ar fi poliesteri, poliuretani, siliconi şi răşină epoxidică) aditivitate într-o proporţie mare (pînă la 80 %) cu materiale de umplutură foarte diverse cum sunt argile, nisipul sau alţi silicaţi, dioxidul de titan, pulberile metalice.

Unele dintre masticuri nu se întăresc şi rămân lipicioase după aplicare (de exemplu etanşări acustice). Altele se întăresc prin evaporarea solventului, sub influenţa condiţiilor atmosferice sau prin reacţia diferitelor componente amestecate. Mas ticurile sunt utilizate în special pentru sigilarea unor componente în construcţii, obturarea fisurilor, pentru asigurarea etanşeităţii sau, în anumite cazuri, pentru asigurarea fixării sau aderenţei pieselor; - poziţia tarifară 3909 „Răşini aminice, răşini fenolice şi poliuretani, sub forme primare” cuprinde poliuretani prezenţi sub mai multe forme, dintre care cele mai importante sunt spumele, elastomerii şi acoperirile şi căptuşelile. Sunt utilizaţi în egală măsură ca adezivi, compuşi de formare şi fibre.

Cu toate că componenta de bază a produsului „Spumă poliuretanică” este poliuretanul, caracterul principal al produsului este oferit de caracteristicile lui ca un mastic finisat şi de destinaţia acestuia ca o etanşare pe bază de materiale plastice. Conform deciziei Comitetului pentru Sistemul Armonizat al Organizaţiei Mondiale a Vămilor, poziţia tarifară 3214 nu se limitează doar la produsele cu un procent mare de umplutură.

6 De asemenea, s-a mai constatat că produsul „Spumă poliuretanică, în tub aerosol” conţine şi alţi aditivi, cum ar fi cele ignifuge (neinflamabile) şi gaze propulsoare, care îl face potrivit pentru o utilizare specifică (ca o mastica de la poziţia 3214). Din acest motiv, produsul „Spumă poliuretanică, în tub aerosol” urmează a fi clasificat la poziţia tarifară 3214 (sub poziţia 3214 10) prin aplicarea regulii nr. 1 ce prevede că pentru scopuri juridice clasificarea mărfurilor în Nomenclator se realizează reieşind din textul poziţiilor mărfurilor şi a notelor corespunzătoare referitoare la secţiuni sau capitole” şi regulii nr. 6 de interpretare a Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1525 din 29 decembrie 2007. Astfel, conform declaraţiilor vamale, SRL „Den Braven Siliconi” a importat „Spumă poliuretanică” ca un produs finit, care poate fi imediat utilizat pentru destinaţii multiple, în recipiente aerosolice, cu compoziţie specială conform descrierii pe ambalajul produsului, declarându-le la poziţia tarifară 3909509000 (taxa vamală 0%), dar conform Sistemului Armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor (note explicative), potrivit prevederilor Nomenclatorului mărfurilor, aceste mărfuri urmau a fi clasificate la poziţia tarifară 321410100 (taxa vamală 6,5%).

Ulterior, în baza procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012, Biroul Vamal Chişinău a emis decizia de regularizare nr. 294 din 20 august 2012, prin care a dispus încasarea drepturilor de import de la SRL „Den Braven Siliconi” în cuantum total de 3843452,55 lei (taxa vamală -2538721,34 lei, TVA - 507744,25 lei, penalitate - 796986,96 lei). Conform ordinul de plată nr. 283 din 23 august 2012, ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL a achitat suma de 200000 lei (f. d. 44, vol. II). Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL a solicitat declararea ilegală şi anularea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 294 din 20 august 2012, emise de către Biroul Vamal Chişinău şi obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie suma de 200000 lei.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, declarând ilegale şi anulând procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012 şi decizia de regularizare nr. 294 din 20 august 2012, emise de către Biroul Vamal Chişinău şi obligând Biroul Vamal Chişinău să restituie ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL suma de 200000 lei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de prima instanţă este una legală şi întemeiată.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că conform procesului- verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012 şi deciziei de regularizare nr. 294 din 20 august 2012, emise de către Biroul Vamal Chişinău şi conform referinţelor prezentate de către reprezentanţii recurentului Biroul Vamal Chişinău, acţiunile organului vamal de reverificare a declaraţiilor vamale şi de recalculare a drepturilor de import în privinţa intimatei ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL au fost întreprinse în conformitate cu prevederile art. 1811 şi 1412 din Codul vamal. 7 Conform art. 1412 din Codul vamal, clasificarea mărfurilor se efectuează de către declarant. Ea constă în stabilirea, pentru mărfurile declarate organelor vamale, a unui cod conform Nomenclatorului mărfurilor.

În caz de clasificare incorectă a mărfurilor, organele vamale au dreptul să efectueze de sine stătător clasificarea lor în corespundere cu Nomenclatorul mărfurilor. Serviciul Vamal este împuternicit să emită pentru unele tipuri de mărfuri norme metodologice cu privire la clasificarea lor, asigurând publicarea acestor norme. Decizia Serviciului Vamal cu privire la clasificarea mărfurilor este obligatorie. Declarantul este în drept să conteste decizia în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Conform art. 1811 din Codul vamal, organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală. În termenul prevăzut la alin.(l), organul vamal verifică orice document, registru şi evidenţă referitoare la mărfurile vămuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare aferente acestor mărfuri.

Controlul poate fi efectuat la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate, direct sau indirect, din punct de vedere profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există. Dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinînd seama de noile informaţii obţinute. Organul vamal stabileşte modelul documentului necesar regularizării situaţiei, precum şi instrucţiunile de completare a acestui document.

în cazul în care se constată că a luat naştere o obligaţie vamală sau că au fost plătite sume în plus, organul vamal ia măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau pentru rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Dacă, la controlul ulterior al declaraţiilor, stabileşte, potrivit alin.(3), diferenţe în plus sau în minus şi la alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, organul vamal va lua măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus constatate. Sumele plătite în plus la aceste taxe şi impozite se restituie potrivit normelor legale care le reglementează. Dacă încălcarea reglementărilor vamale constituie, după caz, contravenţie sau infracţiune, autoritatea vamală este obligată să aplice sancţiuni contravenţionale ori să sesizeze organele de urmărire penală.

Reieşind din prevederile legale menţionate, cît şi din materialul probator se reţine că prima instanţă corect a constatat că organul vamal, prin emiterea actelor administrative contestate, de fapt a modificat din oficiu şi unilateral 131 de declaraţii vamale de import prezentate de către declarantul ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL pe perioada anilor 2008 - 2012, la compartimentul poziţiei tarifare a mărfii „Spumă poliuretanică”, fiind modificat codul declarat de către ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL din 3909509000 în 321410100, având ca consecinţă regularizarea situaţiei prin recalcularea drepturilor de import şi încasarea penalităţilor, deoarece conform anexei nr. 1 la Legea cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997, taxa vamală pentru mărfurile de la codul 3909509000 este 0%, iar pentru mărfurile de la codul 321410100 este de 6,5 %. În acest context este de remarcat că art. 1811 alin. (3) din Codul vamal oferă dreptul incontestabil al organului vamal să purceadă la modificarea din oficiu al 8 declaraţiilor vamale şi efectuarea recalculării drepturilor de import, doar într-un singur caz, dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete.

Însă, în toate cele 131 de cazuri de prezentare a declaraţiilor vamale vizate în controlul efectuat de către Biroul Vamal Chişinău nu au fost prezentate careva informaţii inexacte sau incomplete de către ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL. Din contra, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că intimata ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL a încadrat corect marfa importată „Spuma poliuretanică” la codul mărfar 3909509000, deoarece acesta corespunde tuturor documentelor de însoţire a mărfii şi, anume, declaraţiilor de export, invoice-urilor, certificatelor de origine şi de conformitate a mărfii, informaţiilor prezentate de către producător, care au fost examinate şi cercetate nemijlocit în şedinţele de judecată ale primei instanţe.

De altfel, potrivit declaraţiei nr. 49716 din 08 noiembrie 2012 a producătorului Den Braven România Comex SRL rezultă că la exporturile mărfii „Spumă poliuretanică” ambalată în tuburi realizată de către ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL începînd cu anul 2007 şi pînă în prezent, a fost respectat nomenclatorul de mărfuri şi a fost încadrat corect acest produs la codul de 390950900 în conformitate cu reţeta de fabricaţie şi a tuturor documentelor însoţitoare, fişelor tehnice şi de siguranţă, în declaraţie fiind indicat că producătorul la export nu a avut nici o reclamaţie din partea autorităţilor vamale române în ceea ce priveşte încadrarea produsului spumă poliuretanică la codul 3909509000. Totodată, aici instanţa de recurs ţine să menţioneze că la vămuirea mărfurilor, declarantul ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL, prin intermediul brokerului vamal, în toate declaraţiile vamale de import a inclus datele şi informaţia, inclusiv şi codul mărfii din declaraţiile vamale eliberate de autoritatea vamală a României şi actele eliberate de uzina producătoare, conform cărora codul mărfii „Spumă poliuretanică, în tub aerosol”, importate pe teritoriul Republicii Moldova în perioada anilor 2008 - 2012, era indicat 3909509000. Or, prin informaţii inexacte sau incomplete, în sensul prevederilor art. 1811 alin. (3) din Codul vamal, este de înţeles existenţa datelor false, denaturate, imprecise,

care se pot conţine în documentele însoţitoare sau în declaraţia vamală propriu zisă prezentată de declarant, însă în speţă, avînd sarcina probaţiunii, recurentul Biroul Vamal Chişinău nu a demonstrat în nici un fel existenţa unor astfel de informaţii false şi inexacte referitoare la regimul vamal de import.

Mai mult, din explicaţiile reprezentantului recurentului Biroul Vamal Chişinău, Mihail Tanasiev, funcţionarul care nemijlocit a efectuat controlul vamal şi a întocmit procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 21 august 2012, rezultă că la întocmirea actului administrativ contestat s-a ghidat nemijlocit şi exclusiv de ordinul Serviciului Vamal nr. 310 din 27 iunie 2012 referitor la clasificarea produsului „Spumă poliuretanică, în tub aerosol”, care a fost publicat în Monitorul Oficial al RM la 13 iulie 2012 şi care conţine date concrete referitor la caracteristicile fizice şi chimice ale produsului „Spumă poliuretanică” şi, anume, în acest ordin se conţine indicaţia privind încadrarea acestui produs la codul 321410100. La caz este de reţinut şi faptul că din conţinutul procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012 şi textul ordinului Serviciului Vamal 9 nr. 310 din 27 iunie 2012 referitor la clasificarea produsului „Spumă poliuretanică, în tub aerosol”, se constată incontestabil faptul că textul procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012,şi anume, argumentarea juridică a emiterii actului administrativ contestat, este preluat integral din Normele metodologice privind clasificarea produsului „Spumă poliuretanică, în tub aerosol”,

care au fost aprobate anume prin ordinul Serviciului Vamal nr. 310 din 27 iunie 2012, în vigoare din 13 iulie 2012, fapt care indică incontestabil că la emiterea actelor contestate organul vamal a aplicat retroactivitatea actului emis de Serviciul Vamal şi anume, ordinul nr. 310 din 27 iunie 2012, referitor la clasificarea produsului „Spumă poliuretanică, în tub aerosol”, ceea ce la caz este inadmisibil. Or, potrivit art. 6 alin. (2) din Codul vamal, activitatea vamală se desfăşoară în conformitate cu legislaţia care este în vigoare la data la care organul vamal a primit declaraţia vamală şi alte documente. Conform art. 12 alin. (2) din Codul vamal, actele normative emise de Serviciul Vamal intră în vigoare în conformitate cu legislaţia.

Conform art. 18 alin. (4) din Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale nr. 317-XV din 18 iulie 2003, actul normativ, de regulă, nu are efect retroactiv. Art. 1411 din Codul vamal prevede că nomenclatorul mărfurilor se aprobă de Guvern în concordanţă cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, iar art. 1412 alin. (3) din Codul vamal prevede că Serviciul Vamal este împuternicit să emită pentru unele tipuri de mărfuri norme metodologice cu privire la clasificarea lor, asigurând publicarea acestor norme.

Conform pct. 66 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1140 din 02 noiembrie 2005, Notele explicative, avizele de clasificare şi alte avize referitoare la interpretarea Sistemului armonizat, precum şi recomandările emise de Comitetul Sistemului armonizat şi aprobate de Consiliul de cooperare vamală conform Convenţiei internaţionale privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, se aplică de birourile vamale pe baza actelor normative ale Serviciului Vamal.

Astfel, conform ordinului Serviciului Vamal nr. 310 din 27 iunie 2012 referitor la clasificarea produsului „Spumă poliuretanică, în tub aerosol”, în vigoare din 13 iulie 2012, prin acest act normativ, Serviciul Vamal a emis pentru produsul „Spumă poliuretanică, în tub aerosol” norme metodologice cu privire la clasificarea acestui produs, la emiterea cărora Serviciul Vamal a aplicat Notele explicative, precum şi decizii emise de Comitetul Sistemului armonizat şi aprobate de Consiliul de cooperare vamală conform Convenţiei internaţionale privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983. La acest capitol, instanţa de recurs găseşte drept justă constatarea primei instanţe precum că, anume, Serviciul Vamal este unica autoritate competentă să emită astfel de norme metodologice, prin intermediul actelor sale normative sub formă de ordine, care ulterior urmează a fi aplicate de către birourile vamale teritoriale, însă conform prevederilor art. 1412 alin. (3) din Codul vamal şi prevederilor Legii privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi 10 locale, aceste ordine în mod obligatoriu se publică în Monitorul Oficial al RM şi produc efecte juridice anume din momentul publicării, neavând caracter retroactiv.

Or, potrivit pct. 3 din ordinul Serviciului Vamal nr. 310 din 27 iunie 2012 referitor la clasificarea produsului „Spumă poliuretanică, în tub aerosol”, prezentul ordin intră în vigoare din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, iar la 13 iulie 2012, ordinul respectiv a fost publicat.

Sub acest aspect, instanţa de recurs consideră drept justă concluzia primei instanţe cu referire la faptul că ordinul Serviciului Vamal nr. 310 din 27 iunie 2012 produce efecte juridice începând cu 13 iulie 2012, data publicării în Monitorul Oficial al RM, iar normele metodologice aprobate prin ordinul respectiv pot fi aplicate doar începând cu 13 iulie 2012, acestea neavînd efect retroactiv, însă recurentul Biroul Vamal Chişinău, la emiterea actelor administrative contestate, a aplicat retroactivitatea, pentru perioada anilor 2008 - mai 2012, normele metodologice cu privire la clasificarea produsului „Spumă poliuretanică, în tub aerosol”, iar în consecinţă, aceste acte administrative sunt ilegale.

Mai mult ca atât, la caz prezintă relevanţă şi faptul că marfa importată de către ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL, la momentul importului, a fost supusă controlului vamal şi ulterior, în temeiul declaraţiilor vamale vizate în actele administrative contestate, în care produsul „Spumă poliuretanică, în tub aerosol” a fost încadrat la codul 3909509000, cod ce corespundea cu declaraţiile vamale de export, a fost acordat liberul de vamă. Or, prin liberul de vamă este de înţeles că autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vămuite, confirmând astfel legalitatea vămuirii mărfii şi încadrarea corespunzătoare, conform Nomenclatorului mărfurilor.

Conform art. 11 lit. j) din Codul vamal, în atribuţiile organelor vamale intră exercitarea şi perfecţionarea controlului vamal, la vămuirea mărfurilor, astfel, inspectorul vamal în timpul vămuirii mărfii este obligat să verifice documentele şi informaţiile prezentate, inclusiv şi atribuirea corectă a codului mărfii, iar în cazul în care acest cod sau alte informaţii au fost indicate greşit, inspectorul vamal, conform prevederilor art. 1412 din Codul vamal, este obligat să efectueze de sinestătător clasificarea lor în corespundere cu Nomenclatorul mărfurilor al RM. Prin urmare, autoritatea vamală la acordarea liberului de vamă a mărfurilor importate de ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL a acceptat anume poziţia tarifară 3909509000, fără a atenţiona că codul este indicat greşit.

În conexiunea celor relatate şi contrar argumentelor invocate în recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, instanţa de recurs conchide că prima instanţă corect a stabilit încălcarea dreptului pretins de intimat şi temeinic a constatat ilegalitatea şi a anulat procesul-verbal de verificare a declaraţiilor vamale nr. 50 din 20 august 2012 şi decizia de regularizare nr. 294 din 20 august 2012 emise de Biroul Vamal Chişinău, cît şi a obligat organuli vamal să restituie ÎCS „Den Braven Siliconi” SRL suma de 200000 lei, fapt ce indică la netemeinicia susţinerilor invocate în recurs în sensul formulat.

În asemenea împrejurări, instanţa de recurs conchide că hotărârea primei instanţe a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul 11 judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale. Alte argumentele invocate de recurent, în susţinerea poziţiei sale, nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de prima instanţă, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material.

Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Den Braven Siliconi” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 12