3ra-127/16 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-127/16 prima instanţă: V. Mihaila instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveartu ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Oleg Sternioală examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „Unixone” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de societatea comercială „Unixone” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău privind contestarea actului administrativ.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 octombrie 2015 şi deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de societatea comercială „Unixone” societate cu răspundere limitată şi menţinute încheierile Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 20 noiembrie 2014 şi 03 februarie 2015, şi hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 09 februarie 2015, c o n s t a t ă: La 03 iulie 2014, societatea comercială „Unixone” societate cu răspundere limitată (SC „Unixone” SRL) a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal Chişinău privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, în temeiul avizului de audit post- vămuire/reverificare nr.1535 din 06 martie 2013 şi citaţiei de audit post- vămuire/reverificare nr.1536 din 06 martie 2013, a fost informat de Serviciul Vamal Chişinău despre reverificarea declaraţiilor vamale în detaliu privind importul în regim vamal definitiv a spumei poliuretanice şi citat pentru data de 12 martie 2013, orele 10.00, la Biroul Vamal Chişinău nr.113, care ulterior a fost amînată pentru 13 martie 2013. Menţionează reclamantul că, din start, nu a fost clar în baza căror decizii ale Serviciului Vamal a fost pornită reverificarea declaraţiilor vamale şi care este perioada lor, fapt neindicat în documentele menţionate.

La 13 martie 2013, aflîndu-se în biroul de serviciu 113, din incinta Biroului Vamal Chişinău, de către colaboratorul vamal, Marcel Mocanu i-a fost prezentat 1 procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr.25 din 13 martie 2013 şi decizia de regularizare nr.170 din 13 martie 2013, pe care a aplicat semnătura. Colaboratorul vamal le-a comunicat că la baza întocmirii procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr.25 şi a deciziei de regularizare nr.170 din 13 martie 2013, a stat ordinul Serviciului Vamal nr.310-0 din 27 iunie 2012, referitor la clasificarea produsului „spumă poliuretanică, în tub aerosol”, iar obiectul verificării au fost declaraţiile vamale nr.302914841 din 13 martie 2011, nr.3029123787 din 21 septembrie 2011, nr.3029130265 din 28 noiembrie 2011 şi nr.302917506 din 09 aprilie 2012, în baza cărora, a fot recalculată suma de 66 644,71 lei (TV-47023,95 lei, TVA-9404,79 lei, penalitatea-10215,97 lei).

Mai indică reclamantul că, la 15 martie 2013, fără informaţii şi eliberarea documentelor din partea Serviciului Vamal, forţat de pe contul întreprinderii, a fost ridicată suma de 66 644,71 lei, care a fost înaintată spre achitare pentru lotul mărfurilor importate la 15 martie 2013. Consideră că procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr.25, decizia de regularizare nr.170 din 13 martie 2013 şi ridicarea forţată a sumei de 66644,71 lei sunt neîntemeiate şi ilegale, care au fost executate cu încălcarea procedurii şi legislaţiei în vigoare, bazate pe presupuneri, din care cauză, urmează a fi anulate.

În acest sens, precizează că declaraţiile vamale din 13 martie 2011, 21 septembrie 2011, 28 noiembrie 2011 şi 09 aprilie 2012, au fost întocmite pînă la emiterea ordinului Serviciului Vamal nr.310-0 din 27 iunie 2012, care a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial şi care nu prevăd reverificări a declaraţiilor vamale depuse până la emiterea ordinului respectiv. Susţine că, a solicitat verbal, să-i fie prezentate spre cunoştinţă documentele primare care au stat la baza întocmirii documentelor contestate, care este procedura benevolă de achitare a sumei pretinse de Serviciul Vamal, de restituire a sumei de 3% achitate la prezentarea declaraţiilor vamale, procedura de contestare a documentelor, drepturile şi obligaţiunile, precum şi care sunt documentele în baza cărora a fost ridicată forţat suma de 66644,71 lei.

Solicitare refuzată. Relevă că actele contestate nominalizate supra au fost întocmite, semnate şi autentificate cu ştampile de colaboratorii Serviciului Vamal şi reprezentanţii „Broker Universal” SRL şi nicidecum de SC „Unixone” SRL. La 21 martie 2013, SC „Unixone” SRL a înaintat către Serviciul Vamal Chişinău, cerere prealabilă, prin care şi-a exprimat dezacordul cu întocmirea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr.25 şi deciziei de regularizare nr.170 din 13 martie 2013, cu încasarea forţată şi ilegală de pe contul întreprinderii a sumei de 66 644,71 lei, ca fiind emise şi puse în aplicare cu încălcarea procedurii şi legislaţiei în vigoare. Susţine că cererea a fost lăsată fără răspuns.

Solicită SC „Unixone” SRL, anularea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr.25 şi a deciziei de regularizare nr.170 din 13 martie 2013, ca fiind neîntemeiate şi ilegale, emise cu încălcarea procedurii şi legislaţiei în vigoare; precum şi obligarea Serviciului Vamal să restituie suma de 66644,71 lei, încasată forţat şi ilegal de la SC „Unixone” SRL. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 09 februarie 2015, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 octombrie 2015, apelul declarat de SC „Unixone” SRL a fost respins şi menţinute încheierile Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 20 noiembrie 2014 şi 03 februarie 2015, şi hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 09 februarie 2015. Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2015, s-a dispus respingerea apelului declarat de SC „Unixone” SRL, împotriva încheierilor protocolare Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 20 noiembrie 2014 şi 15 ianuarie 2015, cu menţinerea lor.

La 03 decembrie 2015, SC „Unixone” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 octombrie 2015 şi deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziilor instanţei de apel din 06 octombrie 2015 şi 17 noiembrie 2015, şi hotărîrilor, şi încheierilor emise de prima instanţă, la 20 noiembrie 2014, 03 februarie 2015, 15 ianuarie 2015 şi 09 februarie 2015, cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat că, hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 06 octombrie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 26 octombrie 2015. (f.d. 186) Ţinând cont de faptul că SC „Unixone” SRL a depus cererea de recurs la 03 decembrie 2015, Colegiul constată că recursul este declarat în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 24 decembrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Biroului Vamal Chişinău copia recursului declarat de SC „Unixone” SRL, cu înştiinţarea de a depune referinţă. Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, intimatul nu şi-a realizat dreptul de a depune referinţă. Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 3 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor emise de instanţele ierarhic inferioare, în prezenta cauză. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de 4 casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate atît în instanţa de apel, cît şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Unixone” SRL, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de SC „Unixone” SRL, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 5