2rac-215/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: L. Brînză dosarul nr. 2rac-215/13 Instanţa de apel: M. Ciugureanu, M. Moraru, G. Zubati DECIZIE 15 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către avocatul Denis Staruş în interesele societăţii cu răspundere limitată „Junori”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Telnis Construct” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Junori” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Telnis Construct”, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 16 mai 2012 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 03 septembrie 2011, SRL „Telnis Construct” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Junori” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi dobînzii de întîrziere. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 01 martie 2008 între SRL „Telnis Construct” şi pîrîtul SRL „Junori”, a fost încheiat un contract de antrepriză nr. 6-2 potrivit căruia urma să execute lucrările indicate în pct.1.1 al contractului şi anume: construcţia carcasei din beton armat a staţiei de deservire tehnică cu spălătorie din str. Calea Moşilor şi a peretelui de rezistenţă. Perioada de executare a lucrărilor potrivit pct.1.1 a fost fixat de părţi începînd cu 01 martie 2008 pînă la 30 septembrie 2008. Iar potrivit pct. 2.1 al contractului, părţile au evaluat lucrările indicate în pct. 1.1 la suma de 6 000 000 lei.

Reclamantul, SRL „Telnis Construct”, şi-a îndeplinit obligaţiunile asumate potrivit pct. 1 al contractului, drept dovadă a acestui fapt servind procesul-verbal de recepţie a lucrărilor executate nr. 1 din iulie 2008, factura de expediţia seria EB, nr. 293077 din 18 iulie 2008 şi procesul-verbal nr.2 din august 2008, factura de expediţie seria EB, nr.293079 din 31 iulie 2008, factura fiscală din 31 august 2008. Se indică că potrivit pct. 2.1 al contractului, pîrîtul urma să achite lucrările executate în sumă de 6 000 000 lei la 30 septembrie 2008, însă pînă în prezent pîrîtul din motive necunoscute tergiversează executarea prevederilor contractuale. Indică că în total, au fost efectuate lucrări în valoare de 4 991 247,62 lei, din care pîrîtul a achitat suma de 3 200 000 lei, suma restantă fiind de 1 791 247,62 lei.

Declară că au fost efectuate circa 90 % din lucrările ce urmau a fi efectuate. Din cele 4 etaje au fost construite 2 etaje şi peretele de rezistenţă. Indică că lucrările nu au fost finisate din cauza insuficienţei resurselor financiare. Astfel, solicită încasarea din contul pîrîtului a următoarelor sume: 1 791 247,62 lei în calitate de datorie restantă, 655 596,62 lei în calitate de penalitate de întîrziere, precum şi cheltuielile de judecată. În cadrul şedinţei de judecată în prima instanţă, reprezentantul reclamantului, SRL „Telnis Construct”, a depus o cerere de concretizare a cererii de chemare în judecată (f.d.

74), indicînd că a încheiat de fapt cu pîrîtul, un contract de prestări servicii în construcţie cu elemente ale contractului de antrepriză, indicînd că contractul încheiat întruneşte atît elementele contractului de antrepriză cît şi a contractului de prestări servicii, iar prevederile aplicabile acestui contract sunt prevederile secţiunii 2- a (antrepriza) şi ale secţiunii 3-a (prestări servicii). A solicitat încasarea din contul pîrîtului a datoriei restante în sumă de 1 791 247,62 lei, a penalităţii în sumă de 655 596,62 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 1 154 080 lei precum şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 mai 2012 acţiunea înaintată de a SRL „Telnis Construct” împotriva SRL „Junori” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi dobînzii de întîrziere a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 16 mai 2012 SRL „Telnis Construct” a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a pretenţiilor sale invocate în cererea de chemare în judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, apelul declarat de SRL „Telnis Construct” a fost admis, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 mai 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîi prin care s-a admis parţial cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Telnis Construct”. S-a încasat din contul SRL „Junori” în beneficiul SRL „Telnis Construct” 1 791 247,62 lei cu titlu de datorie, iar în bugetul de stat 3750 lei cu titlu de taxă de stat.

În rest acţiunea a fost respinsă ca depusă tardiv. La 18 ianuarie 2013, avocatul Denis Staruş în interesele societăţii cu răspundere limitată „Junori” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiate. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, indicînd că instanţa de apel nu a dat o apreciere cuvenită probelor administrate pe dosarul în cauză, ceea ce a dus la adoptarea unei decizii ilegale. Menţionează că conform proiectului de lucru şi autorizaţiei de construcţie, şi a contractului cu nr. 6-2, antreprenorul SRL „Telnis Construct” urma să construiască un imobil (carcasa) cu 6 nivele, însă la ora actuală este ridicat numai un singur nivel.

În 2 acest context, antreprenorul (reclamantul) nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată în p. 1.1 din contract şi nu poate cere achitarea finală conform p. 2.3 din contractul cu nr. 6-2. Cerinţa de încasare a sumei de 1 791 247 nu se încadrează în prevederile contractului cu nr. 6-2 din 01 martie 2011 şi nu constituie o încălcare a dreptului de retribuţie a antreprenorului. Cu atît mai mult, conform prevederilor art. 971 alin. (1) Codul civil: plata pentru servicii se efectuează după primirea serviciilor. Suma finală, urma a fi cerută după efectuarea tuturor lucrărilor. Indică că conform p.2.3.

din contractul cu nr. 6-2 din 01 martie 2008, s-a stipulat că achitarea finală se efectuează în decurs de 5 zile din momentul semnării actului de primire predare a serviciilor prestate, şi acelaşi lucru este stabilit şi prin prisma art. 957 din Codul civil, care prevede că: după executarea lucrării, clientul este obligat să recepţioneze lucrarea în modul, la locul şi în termenul stabilit de legislaţie sau de contract. În această situaţie, achitarea finală, adică a sumei de 4.400.000 lei, urma să fie efectuată după construcţia finală şi recepţionarea obiectului indicat la p. 1.1 din contractul cu nr.6-2. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel, şi menţinerea hotărîrii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Potrivit art. 239 CPC coroborat cu art. 130 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată şi urmează să conţină, în special, circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe şi legile de care s-a călăuzit instanţă.

Totodată, instanţa de judecată este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele. Din interpretarea art.6 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîrile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz, 26). Articolul 241 alin. (5) CPC, direct indică că în motivarea hotărîrii se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

3 Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărîrile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc. Astfel, reieşind din materialele cauzei civile, se constată că la 01 martie 2008 între SRL „Telnis Construct” şi SRL „Junori” a fost încheiat un contract de antrepriză nr. 6-2, potrivit căruia SRL „Telnis Construct” urma să execute lucrările indicate în pct.1.1 al contractului şi anume: construcţia carcasei din beton armat a staţiei de deservire tehnică cu spălătorie din str. Calea Moşilor şi a peretelui de rezistenţă.

Perioada de executare a lucrărilor potrivit pct.1.1 a fost fixat de părţi începînd cu 01 martie 2008 pînă la 30 septembrie 2008. Iar potrivit pct. 2.1 al contractului, părţile au evaluat lucrările indicate în pct. 1.1 la suma de 6 000 000 lei. Totodată, potrivit pct. 2.2 al contractului menţionat mai sus, în decursul de 5 zile din momentul semnării contractului, pîrîtul se obligă să transfere la contul de decontare a reclamantului un avans în mărime de 600 000 lei ce constituie 10% din valoarea serviciilor, lucru care a şi fost făcut, fapt atestat prin ordinul de plată nr.88 din 25.07.2008 (f.d.42).

Se constată şi faptul că reclamantul a întocmit procesul-verbal nr. 1 de recepţie a lucrărilor efectuate pe luna iulie 2008 (f.d.8), fiind indicată suma de 977 973,36 lei ca fiind valoarea lucrărilor efectuate la această etapă, lucru confirmat şi prin factura de expediţie seria EB nr.293077 din 18.07.2008 (f.d.10), proces-verbal aprobat de pîrît prin aplicarea ştampilei întreprinderii şi a semnăturii. Ulterior, de către reclamantul, SRL „Telnis Construct”, a fost întocmit procesul- verbal nr. 2 de recepţie a lucrărilor executate pe luna august 2008 fiind indicată suma de 4 013 274,26 lei ca fiind valoarea lucrărilor executate (f.d. 11-13), proces-verbal aprobat de pîrît prin aplicarea ştampilei întreprinderii şi a semnăturii.

La data de 18.07.2008, pîrîtul SRL „Junori” a transferat pe contul reclamantului SRL „Telnis Construct” suma de 1 600 000 lei în calitate de avans pentru lucrările efectuate, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 109 din 18.07.2008 (f.d. 41). Instanţa de recurs a stabilit şi faptul că din partea SRL „Telnis Construct” au fost executate lucrările la care s-au înţeles cu pîrîtul în proporţie de 90 %. Pentru lucrările efectuate solicită de la pîrît achitarea preţului la care au convenit, preţ care este refuzat de pîrît spre achitare. În conformitate cu prevederile art. 946 alin. (1) Cod civil, prin contractul de antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi (client), iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit.

4 Potrivit art. 966 alin. (1) Cod civil, după recepţionarea lucrării, clientul este obligat să plătească retribuţia convenită de părţi, dacă legislaţia sau contractul nu prevăd plata în rate, sau în alt mod. Prin urmare prima instanţă corect a constatat că SRL „Telnis Construct” are dreptul, iar pîrîtul SRL „Junori” este obligat, de a achita retribuţia convenită doar după recepţionarea lucrării. Astfel, doar după finisarea executării lucrării şi recepţionării de către client (pîrîtul SRL „Junori”), intimatul poate pretinde la retribuţia stabilită. La caz, din partea intimatului nu au fost finisate lucrările, acestea fiind efectuate în proporţie de 90% pentru ce prima instanţă a considerat că intimatul nu este în drept să solicite plata retribuţiei din moment ce el singur nu şi-a îndeplinit pînă la capăt obligaţiunile de efectuare a lucrării.

Urmează de menţionat că legiuitorul clar a stabilit că obligaţia pîrîtului de plată a preţului convenit apare doar după recepţionarea lucrării. Potrivit materialelor cauzei, lipseşte la moment vreun act de predare-primire a lucrării care să demonstreze recepţionarea lucrării de către pîrît. Un asemenea act nici nu poate fi întocmit deoarece lucrarea nici nu a fost integral efectuată, lucru confirmat de însăşi intimat în cadrul şedinţelor de judecată. În confirmarea ideii prefigurate mai sus, Colegiul remarcă faptul că, potrivit pct. 2.3 al contractului încheiat de părţi, achitarea finală se efectuează în decurs de 5 zile de la momentul semnării actului de primire-predare a serviciilor prestate.

Astfel, dacă părţile au convenit asupra acestui fapt prin încheierea şi semnarea unui atare contract, apare ca fiind neîntemeiată solicitarea reclamantului de a-i fi restituită datoria prin neachitarea preţului convenit din moment, deoarece lucrările nu au fost finisate şi semnat vreun act de predare-primire a lucrărilor. La fel, Colegiul reţine că SRL „Telnis Construct” desfăşoară activitate de întreprinzător, iar potrivit art. 1 alin. (1) al Legii nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.

Prin urmare concluzia instanţei de apel precum că recurentul nu şi-a executat în deplină măsură obligaţiile contractuale faţă de intimat, deoarece la caz, între părţi a fost încheiat un contract de antrepriză, dar nu unul de prestări servicii în construcţie, în baza căruia SRL „Telnis Construct” şi-a asumat efectuarea lucrărilor de construcţie, iar argumentele intimatului precum că lucrările nu au fost finisate din cauza insuficienţei unor resurse financiare, este unul neîntemeiat, din motiv că acesta era obligat să efectueze lucrările de construcţie pe riscul său. Astfel, intimatul şi-a asumat riscul activităţii desfăşurate inclusiv riscul că nu va avea surse financiare pentru a finisa lucrările de construcţie la care s-a obligat prin 5 încheierea contractului, iar potrivit art. 955 alin. (1) Cod civil, dacă terminarea lucrării devine imposibilă din motive dependente de voinţa părţilor, antreprenorul nu are dreptul să ceară plata retribuţiei.

Imposibilitatea finisării lucrărilor din cauza lipsei resurselor financiare urmează a fi calificată ca o situaţie de imposibilitate de terminare a lucrării din motive independente de voinţa părţilor, situaţie care nu-i permite intimatului de a solicita plata retribuţiei. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţa de fond, care a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către avocatul Denis Staruş în interesele societăţii cu răspundere limitată „Junori”, a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea instanţei de fond.

Or, principiul procesului echitabil reclamă ca hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitate să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevede o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare punînd în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman contra Belgiei, 1986). În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. f), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către avocatul Denis Staruş în interesele societăţii cu răspundere limitată „Junori”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 16 mai 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Telnis Construct” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Junori” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi dobînzii de întîrziere. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru 6