2rac-498/15 — Cu privire la încasarea datoriei, a dobinzii de intirziere și a penalităților

dosarul nr.2rac-498/15 prima instanţă – V. Pușcaș instanţa de apel –Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de societatea pe acțiuni ”Constructorul”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „V.

P. Zarafa” împotriva societății pe acțiuni ”Constructorul” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 01 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea pe acțiuni ”Constructorul”, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Bălți din 28 aprilie 2015. c o n s t a t ă: La data de 27 noiembrie 2013 reclamantul societatea cu răspundere limitată „V. P. Zarafa” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societății pe acțiuni ”Constructorul” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, pe perioada anilor 2012-2013, în baza contractului de vînzare-cumpărare nr.01-3/18 din 30 mai 2013, încheiat între societatea cu răspundere limitată „V.P.

Zarafa” şi societatea pe acțiuni ”Constructorul”, societatea cu răspundere limitată „V. P. Zarafa” a livrat în adresa societății pe acțiuni ”Constructorul” marfă în sumă totală de 314 948,38 lei, iar reclamantul a achitat parţial costul mărfurilor recepţionate şi la situaţia din 26 decembrie 2012 – 22 octombrie 2013 a acumulat o datorie în mărime de 72 325,73 lei. Potrivit pct. 1.3. al contractului, părţile au stabilit o penalitate de întîrziere în mărime de 0,5 % pentru fiecare zi de întîrziere, astfel la momentul înaintării prezentei acţiuni penalitatea constituia 21 090,83 lei. În drept acţiunea este întemeiată potrivit prevederilor art. 624-626 şi art. 753 Cod civil al RM. Reclamantul societatea cu răspundere limitată „V.P.

Zarafa” solicită încasarea din contul pîrîtului a datoriei în mărime de 72 325,73 lei, a penalităţii de întîrziere în mărime de 21 090,83 lei şi a cheltuielilor de judecată, care constau din plata taxei de stat, în mărime de 2 802,50 lei, iar în total a sumei de 96 219,06 lei. Pe parcursul examinării cauzei reprezentantul reclamantului a depus cerere de micşorare a cuantumului acţiunii, menţionînd că după intentarea acţiunii pîrîtul societatea pe acțiuni ”Constructorul” a achitat datoria în mărime de 72 325,73 lei, şi la moment urmează a fi încasată din contul pîrîtului penalitatea în mărime de 21 090,83 lei şi cheltuielile de judecată, care constau din plata taxei de stat de 2 802, 50 lei.

Ulterior, în cadrul şedinţelor de judecată, reprezentantul reclamantului societății cu răspundere limitată „V.P.Zarafa” a depus o cerere de modificare a acţiunii, prin care solicită încasarea din contul societății pe acțiuni ”Constructorul” a penalităţii în mărime de 21 090,83 lei, a dobînzii de întîrziere în mărime de 1 051,50 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 2 834,05 lei, iar în total suma de 24 976,38 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 28 aprilie 2015 cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „V.P.Zarafa” s-a admis. S-a încasat de la societatea pe acțiuni ”Constructorul” în beneficiul societății cu răspundere limitată „V.P.Zarafa” penalitatea de întîrziere în mărime de 21 090,83 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 1 051,50 lei și cheltuieli de judecată în mărime de 2 834, 05 lei, iar în total suma de 24 976,38 lei.

Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la data de 26 mai 2015, a depus apel nemotivat societatea pe acțiuni ”Constructorul” . La data de 25 iunie 2015 societatea pe acțiuni ”Constructorul” a declarat apel motivat, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri, dispunînd încetarea procesului, precum și încasarea de la societatea cu răspundere limitată ”V.P. Zarafa” a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 01 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de către societatea pe acțiuni ”Constructorul”, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Bălți din 28 aprilie 2015. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la data de 26 noiembrie 2015 societatea pe acțiuni ”Constructorul” a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei Curţii de Apel Bălți din 01 octombrie 2015, a hotărîrii Judecătoriei Bălți din 28 aprilie 2015, cu pronunțarea unei decizii noi de respingere integrală a pretențiilor înaintate de societatea cu răspundere limitată ”V.P.Zarafa”. În motivarea recursului recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

A indicat că, din materialele pricinii nu s-a demonstrat că contractul de livrare a mărfii nr.01-2/18 a fost încheiat la 30 mai 2013, din contra s-a stabilit cu certitudine, în cadrul ședințelor de judecată, că contractul a fost încheiat la 28 octombrie 2013. Argumentul instanțelor de judecată precum că, societatea pe acțiuni ”Constructorul” nu și-a executat obligațiunile de achitare a prețului mărfurilor recepționate în termenele prevăzute de contract, este nefondat, deoarece, în viziunea recurentului contractul are efecte juridice pentru părți din momentul semnării acestuia, adică din data de 28 octombrie 2013. Mai face referire, că instanțele de judecată în mod eronat au interpretat legea, considerînd că în prezentul litigiu nu poate fi aplicată nulitatea relativă, or contractul de livrare a mărfi nr. 01-3/8 (perfectat la 30 mai 2013) din 28 octombrie 2013 este nul și încetează cu efect retroactiv, deoarece a fost semnat de o persoană neîmputernicită de a semna.

În conformitate cu art.439 alin.(2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform scrisorii de comunicare și avizelor de recepție anexate la materialele dosarului (f.d.155-157) rezultă că, recurentul a făcut cunoștință cu copia deciziei redactate de instanţei de apel la data de 12 octombrie 2015, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 26 noiembrie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul societatea pe acțiuni ”Constructorul” acționînd în interesele recurentului, poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul societatea pe acțiuni ”Constructorul” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.270, art.433 lit.a) şi art.440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de recurentul societatea pe acțiuni ”Constructorul” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari