1ra-696/2023 — Art. 186 al 2 lit d CP

Constantin Trocin a fost apărat de avocatul Anatolie Janu.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură simplificată, în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală. Constantin Trocin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la 120 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Acțiunea civilă a fost admisă și s-a încasat de la Constantin Trocin în beneficiul lui Vasili Crușnevschi prejudiciul material în cuantum de 2.200 de lei. La 08 septembrie 2021, instanța de apel a respins apelul și a menținut sentința. La 17 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul apărării și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de apel. La 24 ianuarie 2023, Curtea de apel Bălți a admis apelul avocatului Anatolie Janu, a casat sentința în latura penală și a pronunțat în această parte o nouă hotărâre, prin care a încetat procesul penal în privința lui Constantin Trocin în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.

La 05 aprilie 2023, procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Octavian Bodareu a depus recurs în care solicită casarea deciziei instanței de apel din 24 ianuarie 2023 și trimiterea cauzei la rejudecare.

Urmărirea penală a fost pornită la 18 iulie și s-a finalizat la 19 august 2019. Prima instanță a examinat cauza în perioada 02 septembrie 2019 - 17 mai 2021. Instanța de apel a examinat cauza în perioadele 08 iunie - 08 septembrie 2021 și 16 februarie 2022 - 24 ianuarie 2023. Instanța de recurs a examinat cauza între 21 decembrie 2021 și 17 ianuarie 2022. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 04 mai 2023. ÎN FAPT

Constantin Trocin a fost învinuit că, la 13 iulie 2019, în intervalul orar 01:47-10:31, acționând intenționat și din interes material, a folosit cardul bancar „Victoriabank” aparținând lui Vasile Crușnevschi, pe care îl obținuse în împrejurări nestabilite de organul de urmărire penală, și a retras în mod tainic, în 1 două tranșe, 700 de lei și, respectiv, 1.500 de lei de la un bancomat „Victoriabank” din municipiul Bălți. Prin aceste acțiuni, el i-a cauzat părții vătămate un prejudiciu material considerabil în cuantum total de 2.200 de lei. Fapta a fost încadrată juridic în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

La 28 august 2019, partea vătămată Vasili Crușnevschi și Constantin Trocin au încheiat și au semnat un acord de împăcare, semnat și de avocatul Anatolie Janu (f.d. 55, vol. I). La aceeași dată, acordul de împăcare și cererea de încetare a procesului penal au fost depuse la Procuratura municipiului Bălți (f.d. 54-55, vol. I). Potrivit acordului, Vasili Crușnevschi a declarat că renunță la orice pretenție, existentă sau eventuală, față de Constantin Trocin în legătură cu fapta cercetată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și a solicitat liberarea acestuia de răspundere penală și încetarea procesului penal.

Ulterior, la 26 septembrie 2019, cererea de încetare a procesului penal și acordul de împăcare a fost înaintat și în instanța de judecată.

La 17 februarie 2021, Judecătoria Bălți, sediul central, Constantin Trocin a fost anunțat în căutare (f.d. 114, Vol I). În ședința de judecată din 11 mai 2021, Constantin Trocin s-a prezentat și a înaintat cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală (f.d. 117, Vol I).

La 17 mai 2021, prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, Constantin Trocin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la 120 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Acțiunea civilă a fost admisă și s-a încasat de la Constantin Trocin în beneficiul lui Vasili Crușnevschi prejudiciul material în cuantum de 2.200 de lei. Instanța a reținut că ansamblul probelor administrate în susținerea învinuirii dovedește, dincolo de orice dubiu rezonabil, vinovăția lui Constantin Trocin. Probele au fost obținute cu respectarea normelor procesuale, sunt pertinente și concludente și se coroborează reciproc. Cu privire la acordul de împăcare, instanța a constatat că partea vătămată, deși citată în repetate rânduri, nu s-a prezentat în ședință pentru a-l susține personal. Din acest motiv, instanța a considerat că nu poate verifica autenticitatea acordului și caracterul liber al voinței exprimate.

La 1 iunie 2021, avocatul Anatolie Janu, în interesele lui Constantin Trocin, a declarat apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei, încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților și lăsarea fără examinare a acțiunii civile. Apărarea a susținut că prima instanță a examinat cauza fără a aștepta externarea părții vătămate, deși fusese solicitată amânarea ședinței pentru clarificarea poziției acesteia asupra împăcării. Partea vătămată și inculpatul încheiaseră la 28 august 2019 un acord de împăcare și semnaseră cererea de încetare a procesului penal, depuse ulterior la Procuratura municipiului Bălți. Prin neexaminarea efectelor juridice ale acestor acte și neclarificarea poziției părții vătămate, prima instanță l-ar fi lipsit nejustificat pe inculpat de posibilitatea 2 liberării de răspundere penală. Cu privire la latura civilă, apărarea a invocat că partea vătămată declarase prin acordul de împăcare că nu mai are și nu va avea pretenții față de inculpat. De asemenea, partea vătămată nu a susținut acțiunea civilă în instanță, iar Constantin Trocin a declarat că i-a restituit suma sustrasă în a doua sau a treia zi după incident. Aceste împrejurări generau dubii privind existența prejudiciului nereparat și impuneau audierea părții vătămate, solicitată în repetate rânduri de apărare, inclusiv prin aducere silită. În lipsa clarificării acestor aspecte, prima instanță nu putea dispune încasarea sumei de 2.200 de lei, ci trebuia să lase acțiunea civilă fără examinare, cu păstrarea dreptului părții civile de a-și valorifica pretențiile în procedură civilă.

La 08 septembrie 2021, Curtea de Apel Bălți a respins apelul și a menținut sentința. Cu privire la solicitarea de încetare a procesului penal în legătură cu împăcarea părților, instanța de apel a constatat că prima instanță a procedat corect la stabilirea pedepsei, deoarece nu erau îndeplinite condițiile art. 109 Cod penal. Cauza fusese trimisă în judecată la 22 august 2019, iar cererea de încetare și acordul de împăcare au fost depuse la Procuratura municipiului Bălți la 28 august 2019, când cauza nu se mai afla în gestiunea procurorului, fiind ulterior transmise instanței spre soluționare. Deși acordul de împăcare se afla la materialele cauzei, partea vătămată nu s-a prezentat în ședințele primei instanțe sau ale instanței de apel pentru a-și confirma personal voința, în pofida citării repetate și a dispunerii aducerii silite. Acordul nu fusese nici autentificat notarial. În aceste condiții, instanța de apel a considerat că voința liberă și neechivocă a părții vătămate nu putea fi verificată, iar procesul penal nu putea fi încetat în temeiul împăcării. Instanța de apel a respins și critica privind acțiunea civilă. Ea a reținut că prejudiciul material în cuantum de 2.200 de lei fusese stabilit în cursul urmăririi penale, când Vasili Crușnevschi a fost recunoscut în calitate de parte civilă, și confirmat de inculpat prin solicitarea examinării cauzei în procedură simplificată. În lipsa probelor privind repararea prejudiciului, prima instanță era în drept să admită acțiunea civilă și să dispună încasarea sumei respective. Potrivit instanței de apel, lipsa pretențiilor materiale din partea victimei nu împiedica soluționarea acțiunii civile, aceasta având posibilitatea să nu solicite executarea titlului executoriu.

La 23 noiembrie 2021, avocatul Anatolie Janu, în interesele lui Constantin Trocin a depus recurs, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei la rejudecare. El a susținut că instanța de apel a respins solicitarea privind încetarea procesului penal, reținând că împăcarea trebuia realizată în fața organului de urmărire penală sau a instanței și că voința părții vătămate trebuia exprimată printr-o declarație autentificată notarial. Această interpretare este neîntemeiată și restrictivă, întrucât nici legea penală, nici cea procesual-penală nu impun ca acordul de împăcare să fie încheiat în prezența organului de urmărire penală sau a instanței și nici nu prevăd obligativitatea autentificării notariale a declarației părții vătămate. Inculpatul și partea vătămată și-au exprimat în mod expres voința de a se împăca, 3 încheind și semnând acordul de împăcare, semnăturile fiind certificate de avocat în condițiile art. 8 alin. (4) din Legea cu privire la avocatură. Ignorarea acestui act și condiționarea valabilității sale de autentificarea notarială reprezintă o restrângere nejustificată a dreptului părților de a-și exercita opțiunile procesuale și o desconsiderare neîntemeiată a competențelor legale ale avocatului. Instanța de apel a dat legii o interpretare restrictivă, neprevăzută de cadrul normativ aplicabil, în detrimentul dreptului inculpatului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO.

La 17 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a casat decizia și dispus rejudecarea cauzei de către instanța de apel. Instanța de recurs a constatat că prima instanță nu a examinat și nu a soluționat corespunzător cererea de încetare a procesului penal și acordul de împăcare, transmise de procuror și semnate de inculpat, partea vătămată și avocat, inclusiv prin prisma art. 109 Cod penal și art. 364¹ alin. (5)-(7) Cod de procedură penală. Sentința nu cuprindea o apreciere motivată a acestor acte, în sensul art. 101 Cod de procedură penală, inclusiv sub aspectul autenticității lor și al competenței avocatului de a certifica semnăturile. Instanța de apel nu a remediat deficiențele primei instanțe, ci le-a reiterat, formulând concluzii sumare, neclare și contradictorii cu privire la acordul de împăcare și la acțiunea civilă. Deși a constatat existența acordului și a reținut că prejudiciul în cuantum de 2.200 de lei nu fusese reparat, instanța de apel nu a oferit o motivare juridică suficientă pentru menținerea sentinței. De asemenea, ea și-a întemeiat concluziile pe probe și materiale care nu fuseseră verificate și consemnate în ședința de judecată și nu a răspuns efectiv argumentelor esențiale invocate în apel și reiterate în recurs.

La 24 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bălți a admis apelul avocatului Anatolie Janu, în interesele lui Constantin Trocin, a casat sentința în latura penală și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a încetat procesul penal în aceasta parte, în legătură cu împăcarea părților. Instanța de apel a considerat întemeiată solicitarea apărării privind aplicarea art. 109 Cod penal. Ea a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave și permite împăcarea părților. Cererea de încetare a procesului penal și acordul de împăcare au fost întocmite și semnate de inculpat și de partea vătămată, semnăturile fiind certificate de avocat, și au fost prezentate inițial procurorului, iar ulterior instanței. Deși actele nu au fost autentificate notarial, instanța a apreciat că acestea exprimă în mod clar, total, necondiționat și definitiv voința ambelor părți de a se împăca și confirmă că părților le-au fost explicate drepturile și consecințele juridice ale împăcării. Constatând întrunirea condițiilor art. 109 Cod penal și făcând trimitere la Recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 56 privind aplicarea art. 109 Cod penal și art. 276 Cod de procedură penală, instanța de apel a încetat procesul penal în privința lui Constantin Trocin în legătură cu împăcarea părților. Decizia motivată a fost pronunțată la 14 martie 2023. 4

La 05 aprilie 2023, procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Octavian Bodareu, a depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. El solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei la rejudecare. Procurorul susține că împăcarea nu putea fi constatată în lipsa prezentării nemijlocite a părții vătămate și a inculpatului în fața instanței. Deși acordul de împăcare și cererea de încetare a procesului penal au fost încheiate la 28 august 2019 și ulterior remise instanței, partea vătămată nu s-a prezentat la niciuna dintre ședințele de judecată, în pofida citării repetate și a dispunerii aducerii silite. Întrucât împăcarea are caracter personal, voința părții vătămate trebuia exprimată și confirmată nemijlocit în fața instanței sau printr-o declarație autentificată notarial. Acordul existent la dosar, neautentificat notarial, nu a fost susținut personal de partea vătămată. Instanța de apel a aplicat eronat art. 109 alin. (2) Cod penal, dispunând încetarea procesului penal în lipsa părții vătămate și fără verificarea nemijlocită a voinței acesteia de a se împăca.

La 04 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs, însă nu a primit vreo referință.

Articolul 109 Cod penal, prevede următoarele: ,,(1) Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, prevăzute la capitolele II–III, V–VI și la art.264 alin.(1) din Partea specială, precum şi în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracţiuni similare comise cu intenţie sau dacă în privinţa ei nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării, pentru infracţiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani. În cazul minorilor, împăcarea părților poate fi aplicată și pentru infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, prevăzute la capitolul IV din Partea specială, precum și pentru infracțiuni grave, prevăzute la capitolele II–III și V–VI din Partea specială. (2) Împăcarea este personală şi produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale şi pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare.”

Articolul 332 Cod de procedură penală, prevede următoarele: „(1) În cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285 alin. (2), precum şi în cazurile 5 prevăzute în art. 53 - 60 din Codul penal, instanţa, prin sentinţă motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.”

Articolul 285 Cod de procedură penală, prevede următoarele: „(2) Încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)-9) din prezentul cod, precum şi dacă există cel puţin una din cauzele prevăzute la art. 53 din Codul penal sau dacă se constată că: … 1) plîngerea prealabilă a fost retrasă de către partea vătămată, a fost încheiată o tranzacţie în cadrul procesului de mediere sau părţile s-au împăcat – în cazurile în care urmărirea penală poate fi pornită numai în baza plîngerii prealabile sau legea penală permite împăcarea”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs. De asemenea, ea nu permite instanței de recurs să verifice oportunitatea unei soluții judecătorești date de instanța de fond sau apel atât timp cât aceasta este legală (decizia CSJ nr. 1ra-854/2022, § 85).

Procurorul și-a întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Acest temei se referea la omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra motivelor esențiale ale apelului, lipsa motivării, contradicția dintre motivare și dispozitiv sau admiterea unei erori grave de fapt care a afectat soluția. Totuși, argumentele procurorului nu privesc asemenea deficiențe. El susține că instanța de apel a aplicat greșit art. 109 Cod penal, deoarece a constatat împăcarea în lipsa părții vătămate și în baza unui acord care nu a fost autentificat notarial (para. 16). Prin urmare, procurorul contestă interpretarea și aplicarea normei care reglementează împăcarea, iar nu suficiența motivării deciziei instanței de apel. Instanța de recurs nu este legată de numărul temeiului indicat de recurent, ci de conținutul concret al argumentelor sale. Legea nu interzice instanței de recurs să recalifice argumentele invocate de la un temei de recurs la altul (decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-1520/2023, § 56). O asemenea abordare a fost aplicată și în decizia nr. 1ra-187/2023, §§ 14-15, în care argumentul procurorului, întemeiat formal pe pct. 6), a fost examinat prin prisma pct. 16) În consecință, completul va examina critica procurorului prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală, în redacția aplicabilă recursului declarat la 05 aprilie 2023. Acest temei era incident atunci când norma de drept aplicată în hotărârea atacată 6 contravenea unei hotărâri anterioare a Curții Supreme de Justiție privind aplicarea aceleiași norme.

Art. 109 alin. (2) Cod penal stabilește că împăcarea este personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale până la retragerea completului de judecată pentru deliberare. În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a făcut distincție între împăcarea realizată pentru prima dată după pronunțarea sentinței și verificarea în apel a unei împăcări intervenite anterior retragerii primei instanțe pentru deliberare. Instanța de apel nu poate înceta procesul penal în temeiul art. 109 Cod penal dacă împăcarea a intervenit pentru prima dată după retragerea primei instanțe pentru deliberare. După acest moment, căile ordinare de atac servesc verificării legalității și temeiniciei hotărârii, iar nu prelungirii termenului stabilit de art. 109 alin. (2) Cod penal (decizia nr. 1ra- 1722/2020).

Situația este diferită atunci când părțile s-au împăcat înainte de retragerea primei instanțe pentru deliberare, dar aceasta a respins sau a omis să soluționeze cererea. Instanța de apel poate verifica legalitatea refuzului, poate casa sentința și poate înceta procesul penal dacă sunt îndeplinite condițiile art. 109 Cod penal.

În decizia nr. 1ra-734/2021, Curtea Supremă de Justiție a menținut soluția instanței de apel de încetare a procesului penal, deoarece cererile de împăcare fuseseră prezentate în prima instanță, înainte de retragerea completului pentru deliberare. Curtea Supremă de Justiție a reținut că neprezentarea părții vătămate și lipsa autentificării notariale nu înlăturau voința de împăcare exprimată în mod clar și în termen.

În prezenta cauză, împăcarea nu a intervenit pentru prima dată în instanța de apel. Constantin Trocin și partea vătămată au semnat acordul de împăcare la 28 august 2019 (para. 7). La aceeași dată, cererea de încetare și acordul au fost depuse la procuratură, iar la 26 septembrie 2019 au fost prezentate primei instanțe (para. 8-9). Sentința a fost pronunțată abia la 17 mai 2021 (para. 11). Prin urmare, împăcarea a intervenit în termenul prevăzut de art. 109 alin. (2) Cod penal.

La rejudecare, instanța de apel a constatat că acordul a fost semnat personal de partea vătămată și de inculpat, semnăturile fiind certificate de avocat. Ea a mai constatat că acordul exprimă în mod clar, total, necondiționat și definitiv voința ambelor părți de a stinge conflictul penal și că părților le-au fost explicate consecințele juridice ale împăcării (para. 16). Caracterul personal al împăcării nu impune repetarea obligatorie în ședință a voinței exprimate anterior în scris. Potrivit Curții Constituționale, împăcarea trebuie să rezulte dintr-un acord explicit și clar, exprimat liber, total, definitiv și necondiționat. Caracterul personal înseamnă, în principal, că împăcarea produce efecte numai între persoanele care și-au exprimat această voință (Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 21 septembrie 2017, §§ 53-55). 7

Legea nu condiționează valabilitatea împăcării de autentificarea notarială a acordului. În cauza nr. 1ra-734/2021, Curtea Supremă de Justiție a respins argumentul privind necesitatea autentificării notariale a cererii, reținând că legea nu stabilește o asemenea condiție ad validitatem. În prezenta cauză, acordul a fost semnat personal de partea vătămată și de Constantin Trocin. Procurorul nu contestă autenticitatea semnăturilor și nu indică date care ar demonstra falsitatea acordului, exprimarea voinței sub constrângere, retragerea împăcării sau o manifestare ulterioară de voință incompatibilă cu aceasta. Prin urmare, interpretarea și aplicarea art. 109 Cod penal de către instanța de apel nu contravin jurisprudenței anterioare a Curții Supreme de Justiție, ci corespund abordării din decizia nr. 1ra- 734/2021. Prin urmare recursul procurorului, este vădit neîntemeiat.

Instanța de apel a casat sentința numai în latura penală și a menținut celelalte dispoziții ale acesteia, inclusiv soluția asupra acțiunii civile (para. 3 și 15). Procurorul nu a contestat menținerea sentinței în latura civilă și nu a formulat argumente privind efectele acordului de împăcare asupra sumei de 2.200 de lei. În conformitate cu art. 434 Cod de procedură penală, completul nu se va pronunța asupra legalității deciziei instanței de apel în această parte, deoarece chestiunea nu a fost invocată în recurs.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul procurorului Octavian Bodareu împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Alexandru Negru Sergiu Stratan 8