4-1re-14/23 — Art. 190 alin. 1 CP

Dmitrii Todorov a fost apărat de avocații Dorin Melinteanu și Corina Stratan.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. Dmitrii Todorov a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i-se doi ani închisoare, iar în temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial cu pedeapsa anterioară, i-a fost stabilit pedeapsa definitivă patru ani și o lună închisoare. La 16 decembrie 2021, Curtea de apel a respins apelul comun al avocaților declarate în interesele inculpatului, cu menținerea sentinței.

La 20 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a respins ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către inculpat și avocatul acestuia Corina Stratan.

La 14 februarie 2023, avocatul Corina Stratan în interesele condamnatului a depus la Curtea Supremă de Justiție „recurs în anulare” împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2022. Ea solicită casarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare cu dispunerea achitării lui Dmitrii Todorov.

Urmărirea penală în această cauză a fost pornită la 13 martie 2017 și s-a finalizat în 06 iunie 2019. Prima instanță a examinat cauza în perioada 13 iunie 2019 – 11 august 2021. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 06 septembrie 2021 – 16 decembrie 2021. Instanța de recurs ordinar a examinat cauza în perioada 24 martie 2022 – 20 iunie 2022. Dosarul a ajuns din nou la Curtea Supremă de Justiție la 22 februarie 2023. ÎN FAPT

Dmitrii Todorov a fost acuzat că, la 09 martie 2017, la o oră neprecizată, aflându-se în mun. Chișinău, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul efectuării unui apel telefonic, a obținut de la Tatiana Stratienco un telefon mobil 1 de model „Samsung Galaxy J5”, în valoare de 4699 lei, după care, intrând în posesia bunului, a părăsit locul comiterii faptei, cauzând părții vătămate un prejudiciu în proporții considerabile. Acțiunile acestuia au fost încadrate juridic în baza art. 190 alin. (1) Cod penal.

La 11 august 2021, prin sentință Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, Dmitrii Todorov a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și l-a condamnat la doi ani de închisoare. În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial cu pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința din 24 decembrie 2019, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de șase ani și o lună închisoare.

La 16 decembrie 2021, Curtea de Apel Chișinău a respins apelurile declarate de apărare și a menținut sentința. Instanța de apel a exclus din materialul probator declarațiile părții vătămate Tatiana Stratienco date în faza urmăririi penale și citite în ședința de judecată, întrucât acesteia nu i-a fost asigurată prezența în ședința de judecată pentru a putea fi audiată. Cu toate acestea, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului este confirmată prin celelalte probe administrate, inclusiv declarațiile martorului Iurie Cobzac și procesele-verbale de recunoaștere a persoanei din 20 mai 2017 și 07 iunie 2017. În ceea ce privește susținerea apărării privind pretinsa absență a inculpatului de pe teritoriul Republicii Moldova la momentul comiterii faptei, instanța de apel a constatat că aceasta este infirmată de extrasul din Registrul de Stat al Populației (f.d. 64–65, vol. I), de informațiile furnizate de Poliția de Frontieră (f.d. 114, vol. I), precum și de sentința irevocabilă din 24 decembrie 2019, din care rezultă prezența inculpatului pe teritoriul Republicii Moldova la 23 iunie 2016. Totodată, instanța a reținut că înscrisurile emise de autoritățile din Ucraina nu confirmă în mod oficial identitatea persoanei și nici aflarea acesteia pe teritoriul acelui stat la data comiterii faptei.(f.d. 221, vol. II).

La 20 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibile recursurile formulate de inculpatul Todorov Dmitrii și de apărătorul acestuia. Instanța de recurs a reținut că argumentele invocate de apărare urmăresc, în esență, reaprecierea probelor și a circumstanțelor de fapt, aspect inadmisibil în procedura recursului. Totodată, s-a constatat că examinarea cauzei în lipsa părții vătămate, cu excluderea declarațiilor acesteia și menținerea condamnării în baza celorlalte probe administrate, nu a afectat dreptul la un proces echitabil. De asemenea, susținerile privind pretinsa absență a inculpatului din țară au fost în mod justificat respinse în baza datelor oficiale din Registrul de Stat al Populației și a informațiilor furnizate de Poliția de Frontieră, aceste aspecte fiind deja analizate în apel și însușite de instanța de recurs.

La 14 februarie 2023, avocatul Corina Stratan, în interesele condamnatului Dmitrii Todorov, a declarat recurs în anulare împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2022, a deciziei instanței de apel și a sentinței, solicitând 2 casarea acestora și achitarea condamnatului. Apărătorul a reiterat, în esență, criticile formulate anterior în apel și în recursul ordinar, invocând pretinsa lipsă a probelor directe, neregularități ale procedurii de recunoaștere a persoanei după fotografie de către martorii Malic și Cobzac, nemotivarea respingerii probelor apărării privind aflarea condamnatului pe teritoriul Ucrainei la data comiterii faptei, precum și refuzul instanței de a administra unele probe solicitate de apărare, inclusiv efectuarea testului poligraf. În aceste condiții, apărătorul susține existența unor erori grave de drept și a unui viciu fundamental de procedură, în sensul art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală.

La 22 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat participanților la proces depunerea referinței la recurs. Careva referințe nu au parvenit.

Până la 01 septembrie 2023, partea relevantă a art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, care se referea la temeiurile pentru recurs în anulare, era următoarea: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată;”

Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală: „44) viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată – încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale;”

Conform art. 454 Cod de procedură penală: „Recursul în anulare poate fi declarat în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești sau, în cazul în care cererea a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la data comunicării ei;”

La data depunerii recursurilor în anulare, art. 456 alin.(1), (2) și (3) Cod de procedură penală prevedea următoarele: „(1) Actele procedurale preparatorii ale instanţei de recurs în anulare şi procedura de admisibilitate a recursului în anulare se efectuează în 3 conformitate cu prevederile art.431 şi 432, care se aplică în mod corespunzător. (2) Admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie o va decide un complet format din 5 judecători, fără citarea părţilor, în camera de consiliu, în baza materialelor din dosar. (3) În cazul constatării condiţiilor prevăzute la art. 432 alin. (2), completul format din 5 judecători va decide asupra inadmisibilităţii recursului înaintat prin decizie motivată adoptată în unanimitate, iar în cazul constatării condiţiilor prevăzute la alin. (4) al articolului menţionat, completul va trimite prin raport recursul în anulare pentru judecare Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie.”

Art. 13 alin. (51) al Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiție, după modificările introduse prin Legea nr. 224/2024, prevede următoarele: „Curtea Supremă de Justiţie va examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare şi cererile de revizuire, care au fost iniţial repartizate spre examinare completelor din 5 judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte judecătorul raportor.”

Prin decizia din 20 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibile recursurile apărării, cu menținerea deciziei Curții de Apel Chişinău. Decizia instanței de recurs a fost pronunțată integral pe 15 august 2022.

Recursul în anulare examinat a fost declarat în mai puțin de șase luni de la pronunțarea deciziei instanței de recurs, adică a fost depus în termen.

Examinând recursul în anulare, Curtea Supremă de Justiție trebuie să răspundă la întrebarea dacă hotărârea atacată irevocabilă este afectată de un viciu fundamental, eroare de drept comise la judecarea cauzei în cadrul procedurii precedente, a. Definirea „viciului fundamental”

Sintagma „viciu fundamental” a fost preluată în Codul de procedură penală din Protocolul 7 art. (4) alin. (2) la Convenția Europeană pentru Drepturile omului (CEDO). Prin urmare, sintagma „viciu fundamental” urmează a fi interpretată prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO).

Protocolul 7 art. (4) alin. (2) la CEDO prevede excepții de la principiul res 4 judicata în materie penală. Excepțiile se referă la apariția unor fapte noi sau recent descoperite sau la constatare unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente. În această cauză nu se invocă apariția unor „fapte noi sau recent descoperite”. Prin urmare, această sintagmă nu va fi interpretată în această hotărâre.

Noțiunea de „viciu fundamental”, în sensul art. 4 alin. 2 din Protocolul nr. 7, sugerează că numai o încălcare gravă a unei norme de procedură, care aduce o gravă atingere integrității procedurii precedente, poate servi ca bază pentru redeschiderea acesteia în detrimentul persoanei acuzate. Când redeschiderea este solicitată în beneficiul persoanei acuzate, cerințele pentru redeschiderea procedurii ar putea fi mai puțin stricte, cu condiția că nu sunt afectate drepturile altor persoane. În ultimul caz, natura viciului va trebui evaluată în primul rând în funcție de dacă s-a încălcat dreptul la apărare și, astfel, a fost împiedicată buna administrare a justiției. În toate cazurile, motivele care justifică redeschiderea procesului trebuie să fie de natură „să afecteze hotărârea pronunțată” (mutatis mutandis hot. CtEDO Mihalache v. România, 2019, para. 133).

Curtea Supremă de Justiție a notat în cauzele menționate în paragraful precedent că, întrucât este pus în discuție un lucru judecat, recursul în anulare nu poate reprezenta un recurs ordinar repetat. Pentru a admite recursul în anulare, gravitatea încălcărilor trebuie să fie considerabil mai mare decât cele care pot servi drept temei pentru admiterea recursului ordinar (decizia nr. 4-1re-62/2023, § 30).

În continuare urmează a fi examinat dacă viciile invocate sunt probate și reprezintă un „viciu fundamental” în sensul art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală. În cauza nr. 1re-147/2023, Curtea Supremă de Justiție a explicat că, potrivit art. 451 alin. (1) Cod de procedură penală în vigoare la data depunerii recursului, hotărârile irevocabile puteau fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise „la judecarea cauzei”. Ultima sintagmă semnifică că doar erorile de drept care vizează soluționarea fondului cauzei penale pot fi examinate în cadrul recursului în anulare.

După cum rezultă din art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, prezumția nevinovăției nu mai este aplicabilă după condamnarea printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Prin urmare, apărarea nu poate lansa ipoteze în cererea de recurs în anulare, invocând prezumția nevinovăției și cerând admiterea ei dacă acuzarea nu le combate. Îi revine părții care înaintează recursul în anulare să dovedească întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea lui (mutatis mutandis, decizia nr. 1r-10/2025, § 19).

Cu referire la susținerea recurentului privind existența unui „viciu fundamental” al procedurii, întemeiat pe afirmația că condamnatul Dmitrii Todorov nu s-ar fi aflat pe teritoriul Republicii Moldova la momentul comiterii faptei, Curtea Supremă de Justiție constată că acest argument a fost examinat și motivat în mod expres de instanța de apel (a se vedea para. 10 și pct. 25–26 din 5 decizia Curții de Apel). Instanța de apel a reținut lipsa forței probante a înscrisurilor prezentate de apărare și le-a combătut prin probe oficiale, respectiv datele Registrului de Stat al Populației (f.d. 64–65, vol. I), informațiile furnizate de Poliția de Frontieră (f.d. 114, vol. I), precum și prin sentința irevocabilă din 24 decembrie 2019, din care rezultă prezența inculpatului pe teritoriul Republicii Moldova. Dezacordul recurentului cu modul de apreciere a probelor și cu concluziile instanței de apel, preluate de instanța de recurs, nu constituie un viciu fundamental al procedurii, ci reprezintă o critică ce vizează reaprecierea situației de fapt, inadmisibilă în cadrul recursului în anulare.

Criticile referitoare la pretinsele neregularități ale procedurii de recunoaștere a persoanei după fotografie de către martorii Malic și Cobzac vizează modul de administrare și apreciere a probelor. Aceste aspecte au fost analizate de instanța de fond și de apel în cadrul căilor ordinare de atac, care au evaluat legalitatea procedurii și valoarea probatorie a acestor mijloace de probă. Recursul în anulare nu are ca obiect reexaminarea probelor sau reevaluarea modului în care acestea au fost apreciate de instanțele inferioare. Acest remediu extraordinar este destinat exclusiv corectării unor erori grave de drept sau a unor vicii fundamentale ale procedurii. În cauză, argumentele invocate nu evidențiază existența unor asemenea încălcări în sensul art. 453 Cod de procedură penală.

Referitor la pretinsa nemotivare a hotărârilor judecătorești și la încălcarea dreptului la un proces echitabil, Completul constată că instanțel de fond și de apel au examinat argumentele apărării și au oferit răspuns motivat asupra acestora. În hotărârile pronunțate au fost expuse considerentele pentru care au fost respinse susținerile privind aflarea inculpatului în afara țării și necesitatea administrării unor probe suplimentare. Faptul că recurentul nu este de acord cu raționamentul instanțelor sau cu soluția adoptată nu poate fi interpretat ca o lipsă de motivare a hotărârilor judecătorești și nu demonstrează încălcarea dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, argumentele invocate nu evidențiază existența unui viciu fundamental al procedurii în sensul art. 453 Cod de procedură penală.

Conform art. 13 alin. (51) al Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiție, art. 456 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil „recursul în anulare” înaintat de avocatul Corina Stratan împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2022. Decizia este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Alexandru Negru Ghenadie Eremciuc 6