1ra-2264/2021 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-2264/2021 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2264/2021

1-19137684-01-1ra-21122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 17 mai 2021 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 08 septembrie 2021, declarat de avocatul Anatolie Janu în

numele inculpatului

Trocin Constantin xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.02.2020 - 17.05.2021,

instanța de apel: 09.06.2021 - 08.09.2021,

instanța de recurs: 21.12.2021 - 17.01.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Trocin Constantin a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 120 ore de muncă neremunerată

în folosul statului.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții civile Crușnevschi Vasili prejudiciul

material în mărime de 2200 lei.

intenție și urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, la 13.07.2019, în

perioada de timp cuprinsă între orele 01:47-10:31, dându-și seama de caracterul

1

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind în mod

conștient survenirea lor, din interes material, făcând rost, în circumstanțe necunoscute

de către organul de urmărire penală, de cardul bancar ”Victoriabank”, care aparține lui

Crușnevschi Vasili, folosindu-se de faptul că nu este observat de nimeni, tainic prin

intermediul bancomatului ATM ”Victoriabank” nr. 18 din str. Independenței 4, mun.

Bălți, în 2 rate a sustras de pe cardul bancar a lui Crușnevschi V. bani în sumă de 700

lei și respectiv 1500 lei, prin ce a cauzat ultimului un prejudiciu material considerabil

în sumă totală de 2200 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale pe care le recunoaște și asupra

cărora nu are obiecții.

Dat fiind că aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului, instanța i-a încadrat

acțiunile pe art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furtul, adică acțiunea de sustragere

pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, care prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 650 la 1350

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, că inculpatul a recunoscut vina integral și s-a căit

de cele comise, anterior nu a mai fost condamnat, că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității,

concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă prin aplicarea pedepsei sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Totodată, instanța a statuat că conform ordonanței de recunoaștere în calitate de

parte civilă, Crușnevschi Vasili a înaintat pretenții materiale în sumă de 2200 lei,

conform cererii din 23.07.2019.

Însă, în ședința de judecată partea vătămată nu s-a prezentat, iar acuzatorul de

stat nu s-a expus asupra acțiunii civile la faza de urmărire penală.

În cadrul ședinței de judecată, apărarea a susținut poziția lipsei prejudiciului

material, deoarece acesta a fost restituit părții vătămate, fără a prezenta careva probe

pertinente și concludente în acest sens.

Conform art. 219 alin. (2) Cod de procedură penală, persoanele fizice cărora le-

a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o

acțiune civilă privitor la despăgubire prin repararea prejudiciului moral sau, după caz,

a daunei aduse reputației profesionale.

În conformitate cu art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de

judecata are dreptul să oblige persoana responsabilă la repararea prejudiciului cauzat

prin infracțiune. Mărimea compensației pentru prejudiciul material se determină de

către instanța de judecată în funcție de caracterul și dauna materială adusă prin

sustragerea bunului persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului

2

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii și de măsura în care această

compensație poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și prejudiciul

material adus în urma infracțiunii le apreciază instanța de judecată, luând în

considerație circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

Astfel, luând în considerare prevederile legale menționate mai sus, este necesar

de a admite acțiunea civilă a părții vătămate Crușnevschi V. ce ține de prejudiciul

material în cuantum de 2200 lei.

Or, acordul de împăcare prezentat nu a fost susținut personal de către partea

vătămată în ședința de judecată, deși a fost citată în repetate rânduri, prin urmare

instanța este în imposibilitate de a verifica legalitatea încheierii acestuia.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal în privința lui Trocin C. să fie

încetat, din motivul împăcării cu partea vătămată Crușnevschi V., iar acțiunea civilă să

fie lăsată fără soluționare.

Apelantul a invocat că instanta de fond, a stabilit just circumstanțele cauzei și

corect a calificat actiunile lui Trocin C. potrivit normelor penale incriminate, însă

neîntemeiat a dispus examinarea cauzei, nedorind să aștepte externarea părții vătămate,

în vederea admiterii cererii de încetare a procesului penal din motivul împăcării

părților.

Or, partea vătămată și inculpatul încă la data de 28.08.2019 au încheiat Acord

de împăcare și au semnat o cerere de încetare a procesului penal, depunând aceste

documente la Procuratura Bălți.

Prin urmare, instanța neîntemeiat a privat inculpatul de posibilitatea de a

beneficia de opțiunea eliberării de la răspunderea penală.

Totodată, instanța de fond a admis acțiunea civilă și a încasat în beneficiul părții

vătămate Crușnevschi V. prejudiciului material în cuantum de 2200 lei.

Dar, prin acordul de împăcare comun, partea vătămată s-a dezis de orice pretenții

față de inculpat.

Mai mult, acțiunea civilă nici nu a fost susținută, în eventuala combatere a

acordului de împăcare încheiat, fapt confirmat și prin declarațiile inculpatului că:

”...banii i-a întors părții vătămate a doua sau a treia zi după incident...“ .

Prin aceste inacțiuni, instanța a încălcat dreptul inculpatului la apărarea și

examinarea obiectivă a cauzei date întrucât urma să lase fără examinare acțiunea civilă

sau să o admită în principiu, potrivit art. 387 Cod de procedură de penală.

Or, acțiunea civilă se judecă de către instanță, în cadrul procesului penal, dacă

volumul prejudiciului este incontestabil, fapt ce nu s-a atestat în speță.

În același timp, potrivit art. 324 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, în caz

de neprezentare în instanță a părții civile sau a reprezentantului ei, instanța lasă acțiunea

civilă fără soluționare și, în acest caz, partea civilă își menține dreptul de a intenta

acțiunea în modul prevăzut de procedura civilă. Impunerea totuși la examinarea acțiunii

civile, ca excepție, poate justifica doar existența unei cereri speciale, întemeiate, din

3

partea părții vătămate de examinarea cauzei în lipsa sa, fapt care la fel, nu s-a atestat în

speță.

2021, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că prima instanță, constatând fapta infracțională și

vinovăția inculpatului, corect a purces la soluționarea chestiunii prevăzute la art. 385

alin. (1) pct. 5)-8) Cod de procedură penală privitor la pedeapsa penală, întrucât nu au

fost întrunite condițiile pentru încetarea procesului penal în temeiul art. 109 Cod de

procedură penală.

Cauza penală a fost remisă instanței pentru soluționarea fondului la 22.08.2019,

iar cererea cu privire la încetarea procesului penal și acordul de împăcare între

Trocin C. și Crușnevschi V. au fost înregistrate la Procuratura Bălți pe 28.08.2019,

adică când cauza deja nu se mai afla în gestiunea procurorului.

Ulterior, cererea a fost remisă instanței pentru soluționare, conform

competenței.

Totodată, potrivit art. 109 alin. (1) și (2) Cod penal, împăcarea este actul de

înlăturare a răspunderii penale.

Conform art. 276 alin. (5) Cod de procedură penală, împăcarea este personală și

produce efect doar dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Deci, împăcarea părților constituie un act bilateral, implicând, în mod necesar,

acordul de voință al persoanei vătămate și a inculpatului. Împăcarea are caracter

personal și trebuie să fie definitivă, fiind necesar să conțină, în mod clar, acordul de

voință al persoanelor care au hotărât să se împace. Evenimentul împăcării părților

trebuie să aibă loc în fața organului de urmărire penală ori a instanței de judecată.

Acesta poate avea loc prin depunerea unor cereri de către fiecare dintre părți, conform

prevederilor art. 3441 alin. (1) Cod de procedură penală, ori prin declarații orale,

consemnate într-un proces-verbal, întocmit de organul de urmărire penală, iar, după

caz, în procesul-verbal al ședinței de judecată. În acest ultim caz, declarațiile cu privire

la voința de a se împăca, este rezonabil să fie, separat, semnate de către părți. În practica

judiciară s-a ridicat întrebarea dacă împăcarea părților poate avea loc în lipsa părții

vătămate. Dacă împăcarea poate avea loc din considerațiunea că este un drept al părții

vătămate, astfel că atunci când legea îi permite, părții vătămate trebuie să i se asigure

realizarea acestui drept. Însă, având în vedere că împăcarea este „personală” voința

părții vătămate trebuie să fie exprimată printr-o declarație (cerere), notarial

autentificată.

Însă, partea vătămată Crușnevschi Vasili nu s-a prezentat la nici o ședință de

judecată, instanța, de fiecare dată dispunând citarea acestuia, recurgând și la dispunerea

aducerii silite, dar potrivit raportului, Crușnevschi V. nu a fost găsit la domiciliu.

Astfel, deși la materialele cauzei este prezent acordul de împăcare între Trocin

C. și Crușnevschi V., acesta nu a fost autentificat notarial, iar voința părții vătămate

nu a fost exprimată și susținută nemijlocit în fața instanței de judecată.

Critica apărătorului-apelant vis-a-vis de soluția instanței, pe marginea acțiunii

civile este neîntemeiată or, dispoziția sentinței cu privire la încasarea de la Trocin C.

4

în beneficiul părții civile Crușnevschi V. a sumei de 2200 lei, cu titlu de prejudiciu

material, este una justă, rezultând din faptul că în instanța de judecată s-a stabilit cert,

că prin acțiunile sale infracționale, inculpatul a cauzat părții vătămate un prejudiciu

material considerabil în sumă totală de 2200 lei.

Prin ordonanța din 23.07.2019, a fost dispusă recunoașterea lui Crușnevschi V.

în calitate de parte civilă, fiind indicată suma prejudiciului – 2200 lei.

În instanța de fond, inculpatul a pledat pentru soluționarea cauzei în procedură

simplificată, conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, respectiv, a

recunoscut și faptul cauzării părții vătămate a prejudiciului în sumă de 2200 lei.

Careva acte confirmative că acest prejudiciu ar fi fost reparat, nu s-au

prezentat, respectiv, impedimente pentru soluționarea acțiunii civile în instanța de

judecată nu au existat.

Iar, la caz, admiterea acțiunii civile în coraport cu invocarea apărării că partea

vătămată n-ar avea pretenții materiale, în niciun mod, nu afectează inculpatul, or, lipsa

pretențiilor materiale se vor exterioriza prin nesolicitarea eliberării titlului

executoriu în vederea satisfacerii creanțelor.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul invocă că obligativitatea sau condiționarea încheierii unei tranzacții

de îmрăсаrе în prezența sau în fața organului de UP, nu este reglementată de careva

nоrmе juridice. Aceasta este о interpretarea defavorabilă și limitativă, fapt inadmisibil

în cadrul procesului penal.

Astfel, în mod vădit a fost încălcat dreptul lui Trocin C. la un proces echitabil,

garantat de art. 6 CtEDO, în саrе inculpatului îi este prezentată deplină libertate în

colectarea și prezentarea probelor în vederea încetării cauzei penale în privința sa și а

nu suporta consecințe negative, defavorabile din partea statului, în special сă legea

procesuală nu interzice acest lucru.

Mai mult, nici cоndițiа prezentării unei declarații (cereri), autentificată notarial

nu este impusă de legile materiale și сеа procesuală.

Оr, potrivit аrt. 8 alin. (4) al Legii cu privire la avocatură, în procedura de

acordare а asistenței juridice, avocatul poate adeveri copii și extrase din acte și poate

certifica semnăturile de pe actele necesare pentru acordarea asistenței juridice.

Astfel, în vederea încetării procesului penal ре cauza dată, inculpatul și partea

vătămаtă au convenit și аu decis încetarea cauzei penale prin intermediul institutului

îmрăсării, fapt legal, permisibil, рrоduсătоr de consecințe favorabile tuturor рărțilоr.

Încheind acest асоrd, рrin aplicarea semnăturilor lor, acest act рrосеdurаl, concomitent

а fost contrasemnat inclusiv și de avocat, în vederea certificării sеmnăturilоr се apartin

anume persoanelor саrе figurează în acest acord de îmрăсаrе.

În acest sens, împuternicirile legale ale avocatului, саrе au fost strict necesare în

vederea асоrdării asistenței juridice, au fost neglijate și dezapreciate, iar însuși

avocatul, са liber profesionist а fost discriminat în rароrt cu nоtаrul, саrе аrе același

statut.

5

Instanțele inferioare, au încălcat prevederile imperative ale Сodului de procedură

penală or, acordul de împăcare comun este semnat și de partea vătămată, care s-a dezis

de orice pretenții față de inculpat.

Mai mult, acțiunea civilă nu a fost susținută, în eventuala combatere a acordului

de împăcare încheiat, fapt confirmat și prin declarațiile inculpatului că: „...banii i-a

întors părții vătămate a doua sau a treia zi după incident...”.

Instanța urma să lase fără examinare acțiunea civilă sau să o admită în principiu,

potrivit art. 387 Cod de procedură de penală.

Or, acțiunea civilă se judecă de către instanță în cadrul procesului penal dacă

volumul prejudiciului este incontestabil, fapt ce nu s-a atestat din speță.

Potrivit art. 324 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, în caz de neprezentare

în instanță a părții civile sau a reprezentantului ei, instanța lasă acțiunea civilă fără

soluționare și, în acest caz, partea civilă își menține dreptul de a intenta acțiunea în

modul prevăzut de procedura civilă. Impunerea totuși la examinarea acțiunii civile, ca

exceptie, poate justifica doar existența unei cereri speciale, întemeiate, din partea părții

vătămate de examinarea cauzei în lipsa sa, fapt care la fel nu s-a atestat în speță.

Dar, nici instanța de apel nu s-a expus referitor la aplicabilitatea art. 324 аlin. (2)

Cod de procedură penală.

Astfel, nu au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de

рrосеdură реnаlă, decizia fiind ilegală și neîntemeiată.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

inculpatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 109 alin.

(1) Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale. Potrivit art. 297

alin. (4) Cod de procedură penală, toate cererile și demersurile înaintate după trimiterea

cauzei în judecată se soluționează de către instanța care judecă cauza. Conform art. 364

alin. (3) Cod de procedură penală, cererile sau demersurile formulate se soluționează

6

de către instanță după audierea opiniilor celorlalte părți asupra cerințelor înaintate.

Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată este obligată să soluționeze chestiunea dacă trebuie admisă

acțiunea civilă. Conform art. 220 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, acțiunea civilă

în procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile prezentului cod.

Normele procedurii civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor procesului penal

și dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări. Hotărârea privind

acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil și ale altor domenii

de drept. Potrivit art. 324 alin. (2) Cod de procedură penală, în caz de neprezentare în

instanță a părții civile sau a reprezentantului ei, instanța lasă acțiunea civilă fără

soluționare. Conform art. 314 alin. (1) Cod de procedură penală, instanță de judecată

este obligată, în cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele,

probele prezentate de părți sau administrate la cererea acestora, inclusiv să dea citire

proceselor-verbale și altor documente. Potrivit art. 336 alin. (3) pct. 7) și 8) Cod de

procedură penală, procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă cererile și

demersurile formulate de părți și de ceilalți participanți la proces și încheierile date de

instanță, fie consemnate în procesul-verbal, fie întocmite separat, cu mențiunea

respectivă în procesul-verbal, documentele și alte probe care au fost cercetate în

ședința de judecată. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care

instanța a respins alte probe. Conform art. 3641 alin. (5) – (7) Cod de procedură penală,

în caz de admitere a cererii, președintele explică persoanei vătămate dreptul de a deveni

parte civilă și întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă dacă propun

administrarea de probe, după care instanța procedează la dezbateri judiciare. Sentința

se adoptă în condițiile prevăzute de prezentul cod, cu derogările din prezentul articol.

Dispozițiile art.382–398 se aplică în mod corespunzător.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte

(Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, instanța de fond, nu a respectat prescripțiile

de drept nominalizate, deoarece, potrivit descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din

decizie):

a) nu a cercetat, nu le-a consemnat în procesul-verbal și nu a soluționat cererile

de încetare a procesului penal și acordurile de împăcare, inclusiv în raport cu

prevederile art. 109 Cod penal și 3641 alin (5)-(7) Cod de procedură penală, expediate

7

de procuror la 30.08.2019, semnate de inculpat, partea vătămată și avocat pe 28 august

și 26 septembrie 2019 (f.d. 53 – 57, 120).

Mai mult, în descriptiv lipsește cu desăvârșire aprecierea și argumentarea

instanței de ce a respins aceste probe concrete ale apărării, inclusiv conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, cât și motivarea bazată pe lege privind

autenticitatea acestora în raport cu faptul că unele au fost expediate instanței de

procuror, iar toate sunt consemnate de inculpat și de avocat, ultimul invocând că a

identificat partea vătămate și este în drept să certifice semnăturile de pe actele necesare

(f.d. 120, pct. 3. din decizie).

În asemenea circumstanțe, concluziile sumare și divergente că: „...în cadrul

ședinței de judecată, apărarea a susținut poziția lipsei prejudiciului material, deoarece acesta a fost

restituit părții vătămate, fără a prezenta careva probe pertinente și concludente în acest sens...,

acordul de împăcare prezentat nu a fost susținut personal de către partea vătămată în ședința de

judecată, deși a fost citată în repetate rânduri, prin urmare instanța este în imposibilitate de a

verifica legalitatea încheierii acestuia...”, sunt absolut nefondate;

b) indicând în descriptiv că: „Conform art. 219 alin. (2) Cod de procedură penală,

persoanele fizice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală

pot înainta o acțiune civila privitor la despăgubire prin repararea prejudiciului moral sau, după

caz, a daunei aduse reputației profesionale. În conformitate cu art. 1422 Cod civil, în cazul în care

persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinde psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație instanța de

judecata are dreptul să oblige persoana responsabilă la repararea prejudiciului cauzat prin

infracțiune. Mărimea compensației pentru prejudiciul material se determină de către instanța de

judecată în funcție de..., luând în considerare prevederile legale menționate mai sus, este necesar de

a admite acțiunea civilă a părții vătămate Crușnevschi V. ce ține de prejudiciul material în cuantum

de 2200 lei”, nu a judecat acțiunea civilă în conformitate cu normele procedurii civile și

procesului penal, cât și a dreptului civil, privind prejudiciul material cauzat prin

infracțiune, inclusiv art. 220 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală - acțiunea civilă în

procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile prezentului cod. Normele procedurii

civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor procesului penal și dacă normele procesului penal

nu prevăd asemenea reglementări. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu

normele dreptului civil și ale altor domenii de drept și art. 324 alin. (2) Cod de procedură

penală - în caz de neprezentare în instanță a părții civile sau a reprezentantului ei, instanța lasă

acțiunea civilă fără soluționare.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, verifică declarațiile și

probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu

consemnarea în procesul-verbal, se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel,

nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă

ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

8

consemnate în procesul-verbal. Conform art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost corect

aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 CPP, întrucât o asemenea

eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs (Hotărârea Plenului CSJ a RM

din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece

conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond, nominalizate supra și repetându-le întocmai, concluzionând sumar,

neclar și divergent că: „...cererea cu privire la încetarea procesului penal și acordul de împăcare

între Trocin C. și Crușnevschi V. au fost înregistrate la Procuratura Bălți pe 28.08.2019 și a fost

remisă instanței pentru soluționare, conform competenței..., la materialele cauzei este prezent

acordul de împăcare între Trocin C. și Crușnevschi V., acesta nu a fost autentificat notarial...,

dispoziția sentinței cu privire la încasarea de la Trocin C. în beneficiul părții civile Crușnevschi V.

a sumei de 2200 lei cu titlu de prejudiciu material, este una justă..., careva acte confirmative că

acest prejudiciu ar fi fost reparat nu s-au prezentat..., lipsa pretențiilor materiale se vor exterioriza

prin nesolicitarea eliberării titlului executoriu în vederea satisfacerii creanțelor...”, nu a

desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d. 53, 54-

57, 102, cât și „materialele cauzei”;

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul de pe rol și repetate în

recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 5., cât și în felul și esența

probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3. – 5. din decizie);

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nepronunțându-se asupra

tuturor motivelor invocate în apel și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

9

impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Anatolie Janu, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 septembrie 2021, în privința inculpatului

Trocin Constantin xxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată, fiind pronunțată integral la 04 februarie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

10

Dosarul nr. 1ra-2264/2021

1-19137684-01-1ra-21122021

17 ianuarie 2022 mun. Chișinău

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza penală în privința lui Trocin Constantin xxxx)

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Trocin Constantin a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

la 120 ore de muncă neremunerată în folosul statului.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții civile Crușnevschi Vasili

prejudiciul material în mărime de 2200 lei.

numele inculpatului, prin care s-a solicitat pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care procesul penal în privința lui Trocin Constantin să fie încetat, din

motivul împăcării cu partea vătămată Crușnevschi Vasili, iar acțiunea civilă

să fie lăsată fără soluționare.

2021, apelul a fost respins, ca nefondat cu menținerea sentinței.

ordinar, solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, apărarea menționează că inculpatul și

partea vătămată au convenit și аu decis încetarea cauzei penale prin

intermediul instituției împăcării, fapt legal, permisibil, рrоduсătоr de

consecințe favorabile tuturor рărțilоr. Încheind acest асоrd, рrin aplicarea

semnăturilor lor, acest act рrосеdurаl, concomitent а fost contrasemnat

inclusiv și de avocat, în vederea certificării semnăturilor се apartin anume

persoanelor саrе figurează în acest acord de îmрăсаrе.

Instanțele inferioare, au încălcat prevederile imperative ale Сodului de

procedură penală or, acordul de împăcare comun este semnat și de partea

vătămată, care s-a dezis de orice pretenții față de inculpat.

17 ianuarie 2022 s-a decis admiterea recursului ordinar declarat de avocatul

Janu Anatolie, casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 08 septembrie 2021, în privința inculpatului Trocin Constantin xxxx, cu

11

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

respins recursul ordinar declarat de apărare cu menținerea deciziei

instanței de apel, din următoarele considerente.

Din materialele cauzei rezultă, că cererea cu privire la încetarea

procesului penal și acordul de împăcare între Trocin Constantin și

Crușnevschi Vasili au fost înregistrate la Procuratura Bălți pe 28.08.2019,

adică după remiterea cauzei pentru examinare în instanța de fond, astfel,

cererea dată a fost remisă instanței pentru soluționare, conform

competenței.

Totodată, în instanța de fond, inculpatul a pledat pentru soluționarea

cauzei în procedură simplificată, conform prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, respectiv, a recunoscut și faptul cauzării părții vătămate a

prejudiciului în sumă de 2200 lei.

Deși la materialele cauzei este prezent acordul de împăcare între

inculpatul Trocin Constantin și partea vătămată Crușnevschi Vasili, totuși

partea vătămată nu s-a prezentat la nici o ședință de judecată, instanța, de

fiecare dată dispunând citarea acestuia, recurgând și la dispunerea aducerii

silite, dar potrivit raportului, Crușnevschi Vasili nu a fost găsit la domiciliu.

Potrivit art. 109 alin. (1) și (2) Cod penal, împăcarea este actul de

înlăturare a răspunderii penale. Conform art. 276 alin. (5) Cod de procedură

penală, împăcarea este personală și produce efect doar dacă intervine până

la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Având în vedere prevederile legale citate, consider că instanțele de

fond corect au notat, că împăcarea părților constituie un act bilateral,

implicând, în mod necesar, acordul de voință al persoanei vătămate și a

inculpatului. Împăcarea are caracter personal și trebuie să fie definitivă, fiind

necesar să conțină, în mod clar, acordul de voință al persoanelor care au

hotărât să se împace. Evenimentul împăcării părților trebuie să aibă loc în fața

organului de urmărire penală ori a instanței de judecată. Acesta poate avea

loc prin depunerea unor cereri de către fiecare dintre părți, conform

prevederilor art. 3441 alin. (1) Cod de procedură penală, ori prin declarații

orale, consemnate într-un proces-verbal, întocmit de organul de urmărire

penală, iar, după caz, în procesul-verbal al ședinței de judecată. În acest ultim

caz, declarațiile cu privire la voința de a se împăca, este rezonabil să fie,

separat, semnate de către părți.

Având în vedere că împăcarea este „personală” instanțele de fond

corect au statuat că în speță voința părții vătămate nu a fost exprimată și

susținută nemijlocit în fața instanței de judecată.

Mai mult, solicitarea inculpatului de examinare a cauzei în procedura

simplificată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

12

implică recunoașterea nemijlocită și a acțiunii civile înaintate, fapt ce vine în

contradicție cu esența acordului părților de împăcare și încetarea procesului

penal.

Pe această linie de analiză, exprim dezacordul cu colegii din completul

de judecată pe marginea soluției adoptate în ordine de recurs și consider că

la caz, recursul declarat în speță, urma a fi respins cu menținerea deciziei

atacate.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez

prezenta opinie separată în cauza penală în privința lui Trocin Constantin

xxxx.

Copia identică originalului,

Judecător Toma Nadejda

13