1ra-1586/2021 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-1586/2021 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1586/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 19 mai 2021, declarate de avocatul Gheorghe Radeanu în numele părții

vătămate Vitali Misiovschi și de avocata Margarita Fedosenco în numele inculpatului

Nosîrev Mihail xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 11.01.2021 - 05.03.2021,

instanța de apel: 16.04.2021 - 19.05.2021,

instanța de recurs: 29.06.2021 - 14.07.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Nosîrev Mihail a fost

condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 4 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 3 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Misiovschi Vitali

prejudiciul material în sumă de 3528 lei, moral în mărime de 20.000 lei și cheltuielele

de asistență juridică în mărime de 3000 lei.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielele de judecată în mărime

de 448 lei.

aproximativ orele 17:00, aflându-se la domiciliul său amplasat în mun. xxxx, str. Xxxx,

fiind în stare de ebrietate, urmărind scopul vătămării integrității corporale și sănătății

lui Misiovschi Vitali, a.n. xxxx, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție

directă spre atingerea scopului infracțional, în urma unui conflict iscat spontan,

intenționat i-a aplicat lui Misiovschi V. două lovituri cu cuțitul de bucătărie în regiunea

abdomenului și cutiei toracice.

1

Conform raportului de expertiză judiciară nr. xxxx din 16 octombrie 2020, la

Misiovschi V. L., 44 ani, au fost stabilite plăgile la cutia toracică pe stânga și abdomen,

penetrante în cavitățile pleura și abdominală cu lezarea omentului și splinei, care a fost

înlăturată pe cale chirurgicală, au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp

tăietor-înțepător, posibil la data și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare

gravă, periculoasă pentru viață.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

Dat fiind că probele administrate confirmă în totalitate vinovăția inculpatului,

acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, ca vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru

viață ori care a provocat pierderea unui organ ori încetarea funcționării acestuia,

însoțită de pierderea stabilă a cel puțin o treime din capacitatea de muncă.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, reținând că inculpatul a comis o infracțiune gravă,

care se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani, a recunoscut vina integral și s-a căit

de cele comise, se caracterizează pozitiv, anterior a fost judecat pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 119 Cod penal (1964), antecedentele penale fiind stinse,

că în perioada 2008-2020 a comis 2 contravenții, că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, concluzionând că corectarea și

reeducarea ei este posibilă, rațională și echitabilă fără izolare de societate, stabilindu-i

o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei, conform art. 90 Cod penal.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 4 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Apelanta a invocat că, cumulul circumstanțelor privind gravitatea infracțiunii

săvârșite precum și personalitatea inculpatului, care se învinuiește de comiterea unei

infracțiuni grave, comisă cu intenție precum și faptul că anterior acesta a fost

condamnat atât penal, cât și contravențional și deși vina și-a recunoscut, urmările

prejudiciabile și pretențiile înaintate de către partea vătămată în raport cu pedeapsa

numită prin sentință a denotat o discordanță la individualizarea pedepsei, sub aspectul

blândeței pedepsei.

Argumentele invocate de instanță la stabilirea pedepsei sub formă de închisoare

în limitele minime ale sancțiunii art. 151 alin. (1) Cod penal, cu suspendarea executării

pedepsei, pe un termen de probă în limitele minime ale dispoziției art. 90 Cod penal nu

sunt întemeiate, or, inculpatul, deși antecedentele penale sunt stinse, nu este la prima

abatere de la lege, fapt dovedit de revendicarea anexată la dosar, fiind atras și la

răspundere contravențională precum și prezența urmărilor prejudiciabile și a celor de

ordin material și moral a denotat că acesta nu este dispus de a păși pe calea corijării și

nu binevoiește să urmeze un comportament social, cu respectarea valorilor ocrotite de

lege.

Astfel, datoria statului este de a aplica în privința inculpatului pedeapsa privativă

de libertate, cu executare în penitenciar, de altfel, pe cazul dat, această măsură

2

coercitivă are să atingă scopul legii penale, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În consecutivitatea enunțată, instanța eronat a aplicat prevederile art. 90 Cod

penal privind suspendarea condiționată executării pedepsei închisorii față de inculpat,

stabilindu-i o pedeapsă prea blândă în raport cu fapta infracțională stabilită ca fiind

dovedită, care nu este suficientă pentru corectarea vinovatului, nu este în corespundere

cu împrejurările cauzei, normele legale, nu este echitabilă și nu va atinge scopurile

pedepsei.

Ori, concluzia că corectarea inculpatului este posibilă fără executarea pedepsei

reale cu închisoarea este una greșită și nu va asigura scopurile pedepsei penale enunțate

în art. 61 Cod penal și anume în restabilirea echității sociale, corectarea vinovatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța în acest fel nu a ținut cont de gradul de

pericol social al faptei comise de către inculpat care fiind în stare de ebrietate alcoolică

a aplicat părții vătămate două lovituri cu cuțitul în regiunea abdomenului și cutiei

toracice.

Cu referire la circumstanțele cauzei, prezența circumstanțelor indicate nu sunt

suficiente pentru a constata că aceste împrejurări vor permite aplicarea art. 90 Cod

penal, care are la origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului, atât la etapa urmăririi

penale, cât și în cadrul examinării cauzei penale, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă care i se incriminează, conduita acestuia, înlăturarea consecințelor

infracțiunii și recuperării pagubei cauzate.

Reieșind din starea de fapt, dar și circumstanțele în care a fost săvârșită

infracțiunea, prin aplicarea unei pedepse non-privative de libertate, nu va fi atins scopul

pedepsei penale, deoarece inculpatul este învinuit de comiterea unei infracțiuni grave,

care atentează la valoarea primordial protejată de legea penală - viața și sănătatea

persoanei, survenind urmări prejudiciabile grave - cauzarea vătămărilor grave, vina în

comiterea infracțiunii incriminate deși a fost recunoscută, nu a recuperat părții

vătămate prejudiciul material și moral. Or, la aplicarea și individualizarea pedepsei

aleasă în privința inculpatului, instanța urma să se ghideze de principiul

proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările grave produse, fiind posibilă

corectarea și reeducarea numai prin executarea reală a pedepsei închisorii.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Nosîrev Mihail i-a fost stabilită pedeapsă în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

în coroborare cu art. 364 alin. (8) Cod de procedură penală, de 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, începând cu 19.05.2021.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, deliberând asupra categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de fond nu a reușit să o individualizeze în măsură ca să o facă a fi una

proporțională faptelor comise cu un efect preventiv convingător, excluzându-se

recidivarea inculpatului, fapt pentru care împărtășind opinia părții acuzării, a dispus

înăsprirea ei, prin excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, cu stabilirea închisorii pe

un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, acordându-i

inculpatului posibilitatea în cadrul executării ei, să dea dovadă de corectare, căință

sinceră și conștientizarea faptelor comise.

3

Astfel, urmează de acordat suficientă relevanță prevederilor art. 61-75 Cod

penal, de ținut cont de personalitatea inculpatului, care potrivit cazierului

contravențional și celui penal, nu este la prima abatere de lege, anterior fiind suspus

răspunderii contravenționale și celei penale, împrejurări care însă nu l-au corectat, el

neconștientizând rolul educativ și cel de prevenire a activității criminale, continuându-

și activitatea criminală prin comiterea unor fapte cu un pericol social-sporit, împrejurări

ce prin sine determină efectul preventiv serios al pedepsei închisorii ce urmează a-i fi

stabilită, constituind-o garanție de restabilire a echității sociale și o asigurare, că

drepturile și libertățile consfințite în Constituția RM și alte legi, sunt apărate, violarea

lor fiind contracarată și pedepsită.

Totodată, la stabilirea pedepsei pentru fiecare persoană vinovată în parte,

instanța de judecată este obligată să se conducă de cerințele (regulile) stabilite de lege,

sau altfel spus, de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75

Cod penal, care în speță a rezultat din gravitatea faptelor comise ce în sensul art. 16

Cod penal, fac parte din categoria infracțiunilor grave ce atentează la valoarea

primordială protejată de legea penală - viața și sănătatea persoanei, garantate de art. 2

CEDO și Constituția RM, ce explică severitatea pedepsei stabilite.

Respectiv, întru atingerea scopului pedepsei penale de restabilire a echității

sociale, corectarea celui vinovat, precum și prevenirea comiterii atât de către inculpat,

cât și de către alte persoane a faptelor penale, instanța a dispus înăsprirea pedepsei prin

stabilirea celei cu închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, chiar și în situația în care inculpatul și-a recunoscut vinovăția, acceptând

procedura simplificată de judecare a cauzei pentru a putea beneficia de reducerea

limitelor de pedeapsă, conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

împrejurări ce nu mai pot fi invocate și apreciate drept circumstanțe care-i atenuează

răspunderea penală, pentru a nu le admite dubla valență.

Achitarea parțială a prejudiciului cauzat părții vătămate, care de altfel este o

obligație pe care o are față de acestea în vederea restabilirii echității sociale și a

echilibrului dintre faptele comise și urmările survenite, în raport cu fapta comisă, nu

constituie temei de atenuare a pedepsei penale.

Prin urmare, corectarea inculpatului este posibilă numai prin izolarea lui de

societate, pedeapsa închisorii contribuind efectiv la conștientizarea de către el a faptei

comise cu prevenirea comiterii ei pe viitor, o pedeapsă neechitabilă pericolului social

și gravității faptelor săvârșite, nu numai că nu va aduce la corectarea celui vinovat, ci

ar determina neîncrederea societății și a persoanei în funcționarea legii, or măsură de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate,

în ce privește comportamentul făptuitorului.

vătămate Vitali Misiovschi, în care solicită casarea parțială acestei decizii, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie menținută sentința.

Recurentul a indicat că, decizia instanței de apel este prea аsрră, ori, inculpatul

а restituit prejudiciul material și moral, саrеvа pretenții nu sunt.

Instanța de apel а omis circumstanțele atenuante ca contribuirea асtivă la

descoperirea infracțiunii și recunoașterea vinovăției, nu a apreciat posibilitatea aplicării

inculpatului prevederile art. 90, 901 Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 401-411 CPP.

4

5.1. A declarat recurs ordinar și avocata Fedosenco Margarita, în care solicită

revizuirea cauzei și emiterea unei noi hotărâri, privind stabilirea pedepsei lui Nosîrev

Mihail, non privativă de libertate, cu aplicarea art. 90 CP.

Recurenta a indicat că partea vătămată și inculpatul s-au iertat reciproc și nu au

pretenții unul față de altul.

La stabilirea pedepsei nejustificate, instanța de apel nu a valorificat condițiile de

trai complicate ale familiei inculpatului, tatăl său a decedat în anul 2003, locuiește doar

cu mama, pensionară și bolnavă, care este la întreținerea fiului său, se caracterizează

pozitiv la locul de trai, nu are antecedente penale, nu reprezintă o amenințare pentru

societate, căindu-se sincer de acțiunile sale, iar după închisoare a fost plasat la spitalul

Pruncul, unde face tratament.

Prin urmare, aplicarea art. 90 Cod penal este corectă și obiectivă.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 420, 421, 422 CPP.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursurile vizate, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei

contestate în acest sens, iar soluțiile propuse nu sunt prevăzute de art. 435 Cod de

procedură penală (pct. 5., 5.1. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nu întrunesc condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare

ale apărării și părții vătămate cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica, și

să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți.

Pe lângă acesta, potrivit art. 401 alin. (2) Cod de procedură penală, partea

vătămată nu este competentă de drept să declare apel în numele inculpatului, deci un

asemenea apel nu are niciun suport legal (pct. 5. din decizie).

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

5

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare, în

care nici nu sunt invocate eventuale erori de drept concrete și clar definite (pct. 5., 5.1.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art.

61, 75 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Inculpatul care a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că, în cazul care

inculpatul a recunoscut vina și s-a căit, a solicitat examinarea cauzei în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, dar a săvârșit o infracțiune gravă, ce

atentează la valoarea primordială protejată de legea penală - viața și sănătatea

persoanei, cauzând victimei vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a

sănătății, care este periculoasă pentru viață care a provocat pierderea unui organ ori

încetarea funcționării acestuia, și care se pedepsește în exclusivitate cu închisoare de

la 5 la 10 ani, o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei, conform art. 90

sau 90/1 Cod penal, chiar și în prezența circumstanțelor atenuante invocate de

recurenți, ar reprezenta o soluție inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport

cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului

pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

de către instanța de apel în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5., 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

6

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice

temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile vizate au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

– 5., 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse la

baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i s-au aplicat

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt

vădit neîntemeiate (pct. 5., 5.1. din decizie).

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile ordinare de pe rol

urmează a fi declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Gheorghe Radeanu

în numele părții vătămate Vitali Misiovschi și de avocata Margarita Fedosenco,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 mai 2021 în privința

inculpatului Nosîrev Mihail xxxx, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 29 iulie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Victor Boico

7