1ra-1468/2021 — art. 201-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1468/2021 — art. 201-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1468/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
08 septembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului, împotriva deciziei
Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2021, în
cauza penală în privința lui,
Vîprițchih Oleg XXXXX, născut la
XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 24.12.2019 – 17.03.2020;
Instanța de apel: 04.09.2020 – 18.02.2021;
Instanța de recurs: 01.06.2021 – 08.09.2021.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17
martie 2020, Vîprițchih Oleg a fost recunoscut vinovat de săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 2011 alin. (4) din Codul Penal și în temeiul
acestei Legi, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de 12 (doisprezece) ani
închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
S-a încasat de la Vîprițchih Oleg în beneficiul statului cheltuielile
de judecată în sumă de 5 756 (cinci mii șapte sute cinzeci și șase) lei.
Pentru a se pronunța cu sentința în cauză, prima instanță a
constatat că, Vîprițchih Oleg, la data de 17 septembrie 2019, ora precisă
nu a fost posibil de stabilit pe parcursul urmăririi penale, aflându-se în
apartamentul nr. XXXXX din str. XXXXX, mun. Chișinău, urmare a unui
conflict iscat cu mama sa XXXXX, urmărind scopul aplicării violenței
fizice față de aceasta, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient
survenirea acestora, i-a aplicat lui XXXXX multiple lovituri cu pumnii și
picioarele în diferite părți ale corpului, provocându-i conform raportului
de expertiză judiciară nr. 201903D0081 din 28.10.2019, traumă închisă a
1
gâtului, cu echimoze și excoriații, hemoragii în țesuturile moi și cartilaj
tiroid, traumă închisă a toracelui, cu echimoză, hemoragii în țesuturile
moi, fractura claviculei drepte, fracturi directe, complete a sternului,
fracturi costale complete directe și indirecte, bilateral cu hemoragii si
lezarea pleurei parietale, rupturi a lobilor pulmonari inferiori, hemoragii
a pericardului, hemotorax, traumă închisă a abdomenului cu echimoze,
rupturi hepatice, hemoperitoneum, plagă contuză a capului, leziuni care
prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare corporală gravă și
care au provocat în consecință decesul lui XXXXX.
Acțiunile lui Vîprițchih Oleg, au fost încadrate în baza art. 2011 alin.
(4) din Codul Penal - violență în familie, acțiunea intenționată comisă de
un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată
prin maltratare și alte acțiuni violente, care au provocat vătămarea gravă
a integrității corporale și a sănătății, soldată cu decesul victimei.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu cerere de apel de către
avocatul Răileanu Petru, în numele inculpatului, a depus în termen apel
prin care a solicitat casarea integrală a sentinței cu rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima
instanță cu achitarea lui Vîprițchih Oleg din lipsa în acțiunile lui a
faptului infracțiunii.
3.1 În motivarea apelului avocatul Răileanu Petru, în numele
inculpatului a invocat că:
- procurorul în carul judecării cauzei nu a prezentat instanței de
judecată careva probe directe, care ar confirma vinovăția lui Vîprițchih
Oleg în comiterea infracțiunii incriminate;
- pe parcursul examinării cauzei în ordine de apel, la data de
25.01.2021 avocatul Răileanu Petru, în interesele inculpatului Vîprițchih
Oleg, a depus o cerere prin care a solicitat instanței de apel admiterea
cererii inculpatului Vîprițchih Oleg referitoare la condițiile de detenție
care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
afectează drepturile condamnatului garantate de art. 3 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Constatarea faptului, că inculpatul Vîprițchih Oleg a fost deținut în
perioada 25.11.2019 până la data de azi în Penitenciarul nr. 13 în condiții
contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale. Reducerea pedepsei inculpatului
Vîprițchih Oleg, în care s-a aflat în detenție provizorie în Penitenciarul
nr. 13 Chișinău cu două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv.
Prin decizia Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău, din
18 februarie 2021, a fost respins apelul avocatului Petru Răilean, în
numele inculpatului Vîprițchih Oleg și menținută sentința Judecătoriei
2
Chișinău, sediul Buiucani din 17 martie 2020, fără modificări. Cererea
avocatului Răileanu Petru, în numele inculpatului Vîprițchih Oleg,
privind aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală,
a fost admisă și în conformitate cu art. 385 alin. (5) Cod de procedură
penală s-a redus din pedeapsa stabilită lui Vîprițchih Oleg cu 113 zile,
pentru condițiile de detenție în care a fost deținut în calitate de prevenit
în Penitenciarul nr. 13 Chișinău (perioada din 25.11.2019 pînă la
17.03.2020).
4.1 Instanța de apel a reținut ca neîntemeiate declarațiile
inculpatului Vîprițchih Oleg, precum că, nu recunoaște vinovăția
deoarece nu a comis infracțiunea incriminată prevăzută de art. 2011 alin.
(4) Cod penal, acestea fiind considerate ca o metodă de apărare și
ascundere a realității, deoarece aceste declarații vin în contradicție cu
starea lucrurilor de fapt cât și probele existente la dosar, inclusiv cu
depozițiile martorilor audiați la caz, apreciindu-le ca fiind veridice,
deoarece sunt consecvente, se completează reciproc, date sub jurământ,
fiind avertizați de răspundere penală pentru declarații false, iar temei de
a nu crede acestor declarații instanța de judecată nu are, mai mult ca atât,
declarațiile lor fiind confirmate prin probelele materiale cum ar fi
procesele-verbale de cercetare la fața locului și rapoartele de expertiză
potrivit cărora s-a constatat că decesul victimei XXXXX a survenit ca
urmare a multiplelor traume prin acțiunea traumatică cu corpuri
contondente, care în comun au dus la instalarea morții, și care se
completează reciproc.
În continuare, instanța de apel a menționat că, pe parcursul
judecării cauzei penale nu s-au constatat circumstanțe, care ar putea
provoca dubii în veridicitatea declarațiilor martorilor audiați, deoarece
în cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești aceștia au
dat aceleași declarații, din care motiv nu a reținut ca plauzibile
argumentele invocate de avocatul inculpatului Vîprițchih Oleg, precum
că, acesta urmează a fi achitat.
În concluzie a remarcat că, prima instanță a argumentat deplin
poziția adoptată, cât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a
circumstanțelor cauzei, atât și din punct de vedere a prevederilor legale.
La determinarea tipului și măsurii de pedeapsă, a reținut că prima
instanță ținând cont de prevederile art. 75-77 Cod penal adică, de
pericolul social al crimei comise de Vîprițchih Oleg, de gravitatea
infracțiunii comise, care se califică ca infracțiune deosebit de gravă,
anterior a mai săvârșit infracțiuni, este cu antecedente penale stinse, nu a
recunoscut vinovăția, nu se căiește de cele săvârșite, nu este căsătorit, nu
este angajat în câmpul muncii, corect, legal și întemeiat a aplicat în
3
privința inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen
de 12 (doisprezece) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip închis, pedeapsă pe care o consideră echitabilă în raport cu
circumstanțele cauzei.
Cu referire la cererea avocatului Răileanu Petru, în numele
inculpatului Vîprițchih Oleg, privind aplicarea prevederilor art. 385
alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel a considerat-o
întemeiată și a admis-o, în speță fiind constată încălcarea drepturilor
prevăzute de articolul 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale în Penitenciarul nr. 13 – Chișinău.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului prin care invocând
incidența pct. 6 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală
a solicitat casarea parțială a deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei.
5.1 În susținerea recursului avocatul Răileanu Petru în numele
inculpatului a invocat că:
- prin cercetare la fața locului din 17.09.2019, a fost cercetat
apartamentul nr. XXXXX amplasat pe str. XXXXX din mun. Chișinău, în
care s-a depistat cadavrul cet. XXXXX. Careva urme precum că
Viprițchih Oleg a comis această crimă nu au fost depistate;
- procurorul în carul judecării cauzei nu a prezentat instanței de
judecată careva probe directe, care ar confirma vinovăția lui Vîprițchih
Oleg în comiterea infracțiunii incriminate.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal conchide că
acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele
considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art.
422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a
recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea
părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea
acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit
neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor
stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod
obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile
4
de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel,
indicând temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod
de procedură penală.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul
Penal reține că temeiurile și motivele invocate de recurent în susținerea
acestor temeiuri nu sau confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,
argumentând în acest context următoarele.
În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul Penal constată
că nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei,
nefiind identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența acestui
temei de recurs, dat fiind faptul că, instanța de apel, la judecarea apelului
și adoptarea deciziei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.
(1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus detaliat și argumentat
asupra motivelor relevante invocate în apelul recurentului, fiind
reflectate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel în
privința menținerii sentinței primei instanțe, soluție întemeiată pe
acțiunile procesuale și cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate
just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din
punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor,
iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, fără
a fi admisă vreo eroare de fapt sau de drept ce ar afecta legalitatea
deciziei instanței de apel, fapt ce determină lipsa unor temeiuri
justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele
contestate.
Față de considerentele expuse supra, Colegiul Penal constată că,
instanța de apel, judecând cauza, a verificat, sub toate aspectele probele
prezentate de părți, și anume, declarațiile martorului Ivanova Svetlana,
declarațiile martorului Batîr Victor, a cercetat materialele administrate de
organul de urmărire penală, pe care lea apreciat în mod obiectiv, ce au
format convingerea instanței de recurs că vinovăția inculpatului
Vîprițchih Oleg în săvîrșirea infracțiunii de violență în familie soldată cu
decesul victimei a fost dovedită integral, or, instanța de apel, respectând
prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări
minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o apreciere justă,
din punct de vedere al pertinenței și concludenții, adoptând o decizie
legală și întemeiată.
În aserțiunea dată, obiecțiile recurentului privind nevinovăția
inculpatului Vîprițchih Oleg de comiterea infracțiunii incriminate,
reprezintă doar opinia subiectivă și deluzorie a acestuia, or instanța de
5
recurs ordinar nu a identificat vreun temei de a interveni în decizia
instanței de apel prin prisma aspectelor invocate.
Într-o altă ordine de idei, ce ține de argumentele recurentului
descrise la pct. 5.1 al prezentei decizii, se conchide că acesta primordial
își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către prima instanță,
că nu au fost prezentate instanței de judecată careva probe directe, care
ar confirma vinovăția lui Vîprițchih Oleg în comiterea infracțiunii
incriminate, însă instanța de recurs ordinar, în acest sens, atestă că nu
poate fi acceptată versiunea expusă, or, din analiza probelor administrate
la laz rezultă, că ele sunt legate reciproc și consecutive și nu trezesc dubii
în veridicitatea ceea ce la rândul său de asemenea dovedesc vinovăția
inculpatului în infracțiunea se incriminează.
Mai mult, instanța de recurs ordinar reține ca fiind întemeiate
concluziile instanței de apel care corect a determinat din conținutul
rapoartelor expertiză medico-legală, actelor de examinare medico-legală
direct, că comiterea infracțiunii de violență în familie, care a dus la
decesul victimei, anume de Vîprițchih Oleg se dovedește și prin raportul
de constatare nr. 201903C2037 din 15.10.2019, potrivit căruia decesul cet.
XXXXX, a survenit cu cca. 20-24 ore până la efectuarea autopsiei în
rezultatul hemoragiei interne, ca urmare a traumei asociate a gâtului,
toracelui și abdomenului, cu lezarea organelor interne ce se confirmă
prin datele necropsiei și adeverit histologic. La examinarea medico-
legală a cadavrului s-a depistat: trauma închisă a gâtului, cu echimoze și
excoriații, hemoragii în țesuturi moi și cartilaj tiroid; trauma închisă a
toracelui cu echimoză, hemoragii în țesuturi moi, fractura claviculei
drepte, fracturi directe, complete a sternului, fracturi costale complete
directe și indirecte, bilateral cu hemoragii și lezarea pleurei parietale,
rupturi lobilor pulmonari inferiori, hemoragii a pericardului, hemotorax
(200 ml pe dreapta și 150 ml pe stânga); trauma închisă a abdomenului,
cu echimoze, rupturi hepatice, hemoperitoneum (770 ml); plaga confuză
a capului; echimoze membrelor superioare. Toate leziunile corporale
depistate au fost produse intra-vital, cu cca 1-2 ore până la deces,
conform modificărilor microscopice în comun, au dus la instalarea
morții, prin urmare asemenea traume nu putea fi cauzate doar printr-o
singură căzătură a victimei, după cum susține inculpatul Vîprițchih
Oleg, precum că, victima singură a căzut, dar el a dus-o în cameră a pus-
o pe canapea și i-a dat apă.
În prelungirea dezvoltării argumentelor recursului, Colegiul Penal
reține că nu pot fi acceptate criticile recurentului ce țin de aprecierea
probelor în prezenta speță, din considerentul că din decizia instanței de
apel rezultă cert că toate probele administrate în prezenta cauză penală
6
au fost apreciate de instanța de apel prin coroborare între ele, conform
prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiind reținut just ca
demonstrată, pe deplin, vinovăția inculpatului Vîprițchih Oleg în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4), Cod penal.
Instanța de recurs reiterează că, în speță, reieșind din acțiunile
inculpatului raportate la probele acumulate, se dovedește dincolo de
orice dubiu rezonabil comiterea de către aceasta a infracțiunii de violență
în familie, or, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201903D0081
din 28.10.2019 vătămările corporale au fost produse, intra-vital, cu cca. 1-
2 ore până la deces, prin acțiunea traumatică cu corp(uri) contondent(e),
care conform modificărilor microscopice, în comun, au dus la instalarea
morții și prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămări corporale
grave, care, împreună au dus la moartea cet. XXXXX, iar reieșind din
localizarea multipolară a leziunilor corporale, formarea acestora de sine
stătător, în rezultatul căderii unice sau multiple din poziție ortostatică se
exclude, astfel, declarațiile inculpatului precum că, mama lui era
bolnavă, o dureau picioarele și singură a căzut, se exclude.
Subsecvent, raportând motivele invocate în cererea de recurs la
materialele cauzei penale, Colegiul Penal conchide că acestea sunt
similare celor invocate în apel, descrise și în pct. 3.1 al prezentei decizii,
în privința cărora instanța de apel, în decizia sa, s-a expus motivat și
temeinic (pct. 4-77, f.d. 32-46, vol. II), motivare pe care instanța de recurs
o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece
motivarea și soluția instanței de apel sunt pe deplin conforme
circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare
constante.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond
și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care
confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să
utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate,
în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor
instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea
din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 7
1997).
Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune
motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care, întemeindu-
se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de
șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19
aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9
martie 1999).
În consecință, Colegiul Penal nu a constatat prezența erorii de
7
drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele
contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală
și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat este
inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Răileanu Petru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului
Penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2021, în cauza penală în
privința lui Vîprițchih Oleg XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată este pronunțată la 21 octombrie 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecători Boico Victor
Catan Liliana
8