1ra-1016/2021 — art. 325 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 325 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1016/2021 — art. 325 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1016/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
07 aprilie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Boico Victor
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie
2020, în cauza penală privindu-l pe
PINONIC Vitalie XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 04.02.2020– 11.06.2020;
Instanța de apel: 26.08.2020 – 02.12.2020;
Instanța de recurs: 24.02.2021 – 07.04.2021.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 11 iunie 2020, cauza
fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Pinonic
Vitalie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin.
(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 6 luni,
cu executare în penitenciar de tip semiînchis și pedeapsă complementară obligatorie
sub formă de amendă în mărime de 1500 u.c., ceea ce constituie suma de 75.000 lei
în contul statului.
Potrivit prevederilor art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (1) Cod penal, executarea
pedepsei cu închisoare s-a suspendat condiționat pe termen de probațiune de 1 an.
S-a încasat din contul lui Pinonic Vitalie în beneficiul bugetului de stat, suma de
2100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Mijloacele bănești constituite din 2 bancnote cu nominalul 100 lei fiecare, cu
seria și nr.1) XXXXX; 2) XXXXX care, potrivit scrisorii nr.03/18-199 din 20.01.2020
au fost transmise spre păstrare Serviciului Fiscal de Stat (f.d.59), s-au confiscat, cu
trecerea lor în proprietatea statului.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Pinonic
Vitalie, conștientizând caracterul social periculos al faptelor sale, dându-și seama că
1
prin acțiunile sale încalcă ordinea publică și atentează la relațiile sociale cu privire la
buna desfășurare a activității în sfera publică, care este incompatibilă cu săvârșirea
unor fapte de corupere a persoanelor publice, având scopul neîndeplinirii atribuțiilor
de serviciu de către inspectorul de patrulare Crîșmari Dionisie, la 20.11.2019,
aproximativ la ora 12:20, în situația în care inspectorii din cadrul INP, Crîșmari
Dionisie și Matvei Dumitru, antrenați în serviciul de menținere a ordinii publice a
asigurării securității circulației rutiere, pe traseul „Chișinău-Vatra”, în apropierea
hotelului „Nord-Vest”, au stopat pentru documentare, mijlocul de transport de model
„Ford Transit” cu XXXXX, condus de șoferul Pinonic Vitalie, în legătură cu
ignorarea de către acesta a marcajului rutier orizontal 1.3, prevăzut de anexa nr.4 din
RCR aprobat prin HG nr. 357 din 13.05.2009, în timp ce se afla în mijlocul de
transport de serviciu al inspectorilor INP, Crîșmari Dionisie și Matvei Dumitru, în
momentul în care inspectorii INP, Crîșmari Dionisie și Matvei Dumitru, i-au adus la
cunoștința șoferului Pinonic Vitalie, că pentru ignorarea marcajului dat, urmează să
fie întocmit proces-verbal cu privire la contravenții pentru comiterea faptei prevăzute
de art. 240 alin. (1) Cod contravențional, acesta, conștientizând repercusiunile
sancțiunii care urma să fie aplicată și urmărind scopul determinării acestora de a nu-
și îndeplini obligațiunile funcționale și anume, nedocumentarea cazului și
neîntocmirea procesului-verbal cu privire la contravenții prevăzut la art. 240 alin. (1)
Cod contravențional, a oferit inspectorului INP, Crîșmari Dionisie, care în virtutea
prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal, avea calitatea de persoană publică, mijloace
bănești necuvenite în suma de 200 lei, pe care le-a plasat în suportul pentru accesorii,
amplasat lângă selectorul de schimb al treptelor de viteză.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de
către apărătorul Podlesnov Alexandr în interesele inculpatului, care a solicitat casarea
sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care se va exclude pedeapsa
complementară aplicată inculpatului.
În motivarea apelului s-a invocat că inculpatul și-a recunoscut pe deplin
vinovăție în comiterea infracțiunii incriminate, se căiește în cele comise, a solicitat
examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, are la
întreținere 4 copii minori, consideră că în privința acestuia pot fi aplicate prevederile
art. 79 alin. (l) Cod penal, în partea neaplicării pedepsei complementare obligatorie
sub forma de amendă.
Solicitarea în cauză a fost motivată și prin situația financiară a familiei Pinonic,
care în mod evident nu va fi în stare să achite amenda stabilită de către instanța de
judecată. Mai mult ca atât, instanța de judecată nu a argumentat sentința în partea
neaplicării față de Pinonic Vitalie a pedepsei sub limita minimă stabilită sau unei
pedepse mai blânde de altă categorie.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie
2020, apelul apărătorului Podlesnov Alexandr în interesele inculpatului a fost admis,
cu casarea sentinței în partea aplicării pedepsei complementare și s-a pronunțat o nouă
2
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:
Lui Pinonic Vitalie, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
325 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, s-a exclus aplicarea pedepsei
complementare sub formă de amendă.
În rest, sentința s-a menținut fără modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de
judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia
că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată lui, însă nu a ținut cont de circumstanțele
reale și personale ale inculpatului, neaplicând corespunzător prevederile legale ce
guvernează instituția individualizării pedepsei.
Astfel, la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei
inculpatului, s-a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață
ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului.
Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel
încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor
a săvârșirii unor fapte similare.
La caz, circumstanțe atenuante conform art.76 Cod penal s-a reținut căința activă
și aflarea la întreținerea lui a patru copii, pe când circumstanțe ce agravează
răspunderea penală nu au fost stabilite.
Consecvent, inculpatul s-a caracterizat pozitiv de către sectorul de poliție în raza
căruia domiciliază, este la prima abatere de la legea penală dar a avut multe abateri de
ordin contravențional.
Din interpretarea sistemică a prevederilor art. 78 alin. (2) și art. 79 alin. (2) Cod
penal, reiese că o pedeapsă complementară obligatorie poate fi înlăturată doar ca
rezultat al identificării unor circumstanțe atenuante excepționale. În speță, pedeapsa cu
amendă este o pedeapsă complementară obligatorie, însă faptul că inculpatul are mai
mulți copii minori la întreținere, este unicul întreținător, denotă că aceste circumstanțe
sunt excepționale, și fac posibilă înlăturarea aplicării pedepsei complementare
obligatorii.
Instanța de apel a considerat că pentru a restabili echitatea socială și a preveni
săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, ținând
cont de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, este necesar de a-i exclude
pedeapsa complimentară, or scopul legiuitorului la stabilirea sancțiunilor a fost cel de
a reeduca condamnatul și nu de a-i cauze suferințe proprii, dar și celor din anturajul
acestuia.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs
ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală,
solicitând casarea deciziei cu menținerea sentinței, deoarece apelul avocatului
3
Podlesnov Alexandr a fost greșit admis.
În motivare recurenta a indicat că, hotărârea este neîntemeiată în partea ce ține
de excluderea aplicării pedepsei complementare sub formă de amendă. Acuzarea
consideră că circumstanțiatele indicate în decizia instanței de apel nu sunt
excepționale, care ar determina aplicarea art. 79 Cod penal, ci dimpotrivă sunt
caracteristici ale inculpatului care nu micșorează esențial gravitatea infracțiunii
comise și consecințele acestuia, instanța limitându-se doar la enumerarea
circumstanțelor care le consideră atenuante în acțiunile inculpatului.
Instanța de apel nu a luat în considerație că fapta incriminată art. 325 Cod penal
prezintă un pericol deosebit de grav pentru societate și are mai multe abateri de ordin
contravențional.
S-a reținut că starea materială precum și aflarea la întreținerea inculpatului a mai
multor persoane nu se atribuie la circumstanțe și nu influențează pedeapsa finală.
Avocatul Podlesnov Alexandr a depus referință asupra recursului
procurorului, solicitând respingerea ca inadmisibil ca vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe
baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se
constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal reține că recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită de
instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și
critică decizia instanței de apel numai cu referire la excluderea pedepsei
complementare, ca temeiuri pentru recurs a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct.
6, 10 Cod de procedură penală.
Analizând temeiurile invocate, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei,
Colegiului consideră, că în prezenta speță acestea nu și-au găsit confirmarea, iar
instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență
prevederilor art. art. 61,75, 76, 78, 79 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală
la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința
inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia prin rechizitoriu.
Conform dispoziției art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se
aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit
infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept
scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât
4
și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici
să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei
pedepse în condițiile legale.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după
cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii
alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia
cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. La
acest capitol instanța de apel a enumerat toate circumstanțele prevăzute de art. 76-77
Cod penal, circumstanțe atenuante- căința activă și aflarea la întreținere a patru copii,
circumstanțe agravante nu au fost stabilite. De asemenea, instanța de apel a indicat și
prezența circumstanței excepționale - inculpatul are mai mulți copii minori la
întreținere și este unicul întreținător.
Conform practicii, în calitate de circumstanțe excepționale pentru o pedeapsă
mai blândă pot servi atât circumstanțele separate distincte prevăzute în art. 76 Cod
penal, cât și cumulul lor, precum și alte circumstanțe ce atenuează răspunderea,
neenumerată în lege, prin urmare art. 79 alin. (11) Cod penal invocă expres că, poate
fi considerată excepțională atât o circumstanță atenuantă, cât și un cumul de
asemenea circumstanțe legate de situațiile menționate la alin.(1), argument care a
permis instanței de apel să aplice față de inculpat a pedepsei mai blânde prin
excluderea pedepsei complementare.
Recurenta este de părere că eliberarea de pedeapsă complementară nu va duce la
restabilirea echității sociale și reeducarea inculpatului, însă de reținut că pedeapsa cu
închisoare prin suspendarea condiționată a executării s-a menținut și va reaminti
inculpatul de obligativitatea lui față de societate și lege. Iar faptul că, Pinonic Vitalie
a fost anterior sancționat contravențional nu poate fi luat ca temei de a interveni în
decizia instanței de apel deoarece, din însăși recurs rezultă că toate sancțiunile
contravenționale el le-a executat și în temeiul art. 30 alin. (11) lit. b) Cod
contravențional se consideră că inculpatul nu a fost supus răspunderii
contravenționale.
Colegiul penal constată că instanța de apel a adoptat o decizie argumentată cu
respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei, luând în considerație
toate circumstanțele concrete ale cauzei, caracterul și gravitatea infracțiunii comise,
care este una gravă, motivul și scopul celor comise, personalitatea vinovatului.
Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a
pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată, stabilind o pedeapsă aptă să
conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la
formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de
5
conviețuire socială și principiile morale, soluție pe care instanța de recurs și-o
însușește pe deplin.
Având ca reper considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii și
raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură
penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea acestui dosar în ordine de apel,
instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de
procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat
sunt vădit neîntemeiate.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 02 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe PINONIC
Vitalie XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 mai 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Boico Victor
6