1ra-938/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-938/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-938/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
07 aprilie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Boico Victor
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2020,
în cauza penală privindu-l pe
TUDOS Vitalie XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 30.05.2019– 14.08.2020;
Instanța de apel: 22.10.2020 – 01.12.2020;
Instanța de recurs: 09.02.2021 – 07.04.2021.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 14 august 2020, cauza
fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Tudos
Vitalie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.
(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 4 luni,
cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 85 alin. (2) și 84 alin. (2) Cod penal, la pedeapsa stabilită, i s-a
cumulat total pedeapsa complementară, aplicată prin sentința Judecătoriei Căușeni,
sediul Central din 15 noiembrie 2018 și i s-a stabilit pedeapsă definitivă de 4 luni
închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.
În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei cu închisoarea pe termen de 1 an, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe
domiciliul fără consimțământul organului competent.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Tudos Vitalie
la 08.02.2019, aproximativ la ora 23:13, având scopul conducerii mijlocului de
transport în stare de ebrietate, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 5 ani prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Central din
1
15 noiembrie 2018, intenționat, încălcând prevederile Regulamentului circulației
rutiere pct. 14 lit. a), conform căruia, conducătorului de vehicul îi este interzis să
conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe
contraindicate, sub influenta preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea
reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-
i afecteze capacitatea de conducere, deplasându-se pe XXXXX, la volanul
automobilului de model ”Toyota Carina” cu XXXXX, în stare de ebrietate, a
tamponat autovehiculul de model Toyota RAV-4 cu XXXXX, condus de Filip Radu-
Mihail. Ulterior, fiind îndreptat la Dispensarul Republican de Narcologie și cercetat
de către medicii experți, conform procesului-verbal nr. 5073 din 09.02.2019, la Tudos
Vitalie s-a constatat concentrația de alcool în sânge de 1,95 mg/1, care constituia stare
de ebrietate cu grad avansat.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de
către procuror, care a solicitat casarea ei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi
hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă de 8 luni închisoare. În baza
art. 85 alin. (2) și 84 alin. (2) Cod penal, la pedeapsa stabilită să-i fie cumulată total
pedeapsa complementară aplicată prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Central
din 15 noiembrie 2018 și definitiv să-i fie stabilită o pedeapsă de 8 luni închisoare în
penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 5 ani. În baza art. 901 Cod penal, executarea pedepsei
închisorii stabilite inculpatului să fie suspendată parțial, urmând ca acesta să execute
pedeapsa închisorii pe un termen de 4 luni în penitenciar de tip semiînchis, iar
executarea părții rămase a pedepsei cu închisoare de 4 luni să fie suspendată
condiționat, pe o perioadă de probațiune de 2 ani, cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 5 ani.
În motivarea apelului, partea acuzării a indicat că, deși, instanța de judecată a dat
apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei și a emis o sentință de
condamnare, totuși consideră sentința enunțată neîntemeiată în partea stabilirii
pedepsei. Precizează că instanța de judecată nu a luat în considerare faptul că Tudos
Vitalie a fost condamnat la 15.11.2018 de către Judecătoria Căușeni, sediul Central
în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal (pentru 2 episoade), fiindu-i stabilită pedeapsa
sub formă de 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pentru 5 ani.
Astfel, deși potrivit certificatului eliberat de Biroul de Probațiune Căușeni,
inculpatul a executat integral pedeapsa, el nu și-a făcut concluziile de rigoare în
vederea corijării sale, întrucât la data de 08.02.2019, fiind privat de dreptul de a
conduce mijloace de transport, a comis o altă infracțiune, prevăzută de art. 2641 alin.
(4) Cod penal. Consideră că prin stabilirea unei pedepse non-privative de libertate, nu
a fost atins scopul principal de prevenire a comiterii de noi infracțiuni de către
inculpat.
2
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie
2020, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără
modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de
fond a respectat normele procesuale, a verificat complet sub toate aspectele și în mod
obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire
penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,
concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al
coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în baza
art. 2641 alin. (4) Cod penal.
La caz, sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau închisoare de
până la 1 an. În contextul art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanță atenuantă, în
privința lui Tudos Vitalie, instanța de fond a identificat căința sinceră, în calitate de
circumstanță ce agravează răspunderea penală conform art. 77 Cod penal- săvârșirea
infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune
similară. S-a stabilit că la evidență la medicul narcolog și psihiatru, inculpatul nu se
afla (f.d. 60; 62).
S-a reținut că, inculpatul anterior a fost judecat pentru infracțiune similară, fiind
condamnat prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Central din 15 noiembrie 2018
în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal (2 episoade) la 200 ore muncă neremunerată în
folosul comunității cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe
termen de 5 ani.
Potrivit certificatului eliberat de Biroul de Probațiune Căușeni, Tudos Vitalie a
executat integral pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității
în mărime de 200 ore, rămânând la evidență la Biroul de Probațiune Căușeni în baza
art. 65 Cod penal cu pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport.
Așadar, instanța de judecată, la individualizarea pedepsei a ținut cont de
prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75-78 Cod penal, luând în considerație gravitatea
infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare prin prisma
prevederilor art. 16 alin. (2) Cod penal, faptul că infracțiunea a fost săvârșită cu
intenție, personalitatea inculpatului care anterior a fost condamnat, antecedentele
penale nefiind stinse și faptul că acesta nu se află la evidență la medicul psihiatru sau
narcolog.
În privința aplicării prevederile art. 90 Cod penal, instanța de apel a considerat
că pedeapsa stabilită este echitabilă și că aceasta va atinge scopul legii penale de
restabilire a echității sociale, de corectare a condamnatului, precum și de prevenire a
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.
Instanța a menționat că, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă
3
o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a
demonstra că infracțiunea comisă de el este incident în viața lui.
În consecință, instanța de fond întemeiat a concluzionat că împrejurările
prezentei cauze penale, îndeosebi cele ce vizează personalitatea inculpatului, sunt
suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal.
Deși în apelul depus de acuzatorul de stat s-a solicitat aplicarea în speță a
prevederilor 901 Cod penal, prin suspendarea parțială a executării pedepsei, urmând
ca Tudos Vitalie să execute pedeapsa închisorii pe un termen de 4 luni în penitenciar
de timp semiînchis, iar executarea părții rămase a pedepsei cu închisoarea de 4 luni
să fie suspendată condiționat, în dezbaterile judiciare în fața primei instanțe,
acuzatorul de stat a solicitat aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal (f.d. 120-123).
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs
ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală,
solicitând casarea deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel,
într-un alt complet.
În motivare recurentul a indicat că, dispoziția art. 90 Cod penal obligă instanța
de judecată să indice expres în hotărâre motivele condamnării cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei, or instanța se limitează doar la enumerarea
circumstanțelor care le consideră atenuante. Instanța de apel făcând trimitere la
prevederile art. 61, 75 Cod penal nu s-a referit la argumentele care au servit la
aplicarea acestor temeiuri, ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură
penală.
În argumentarea deciziei nu se regăsesc motive de aplicare a pedepsei mai ușoare
și motivele de aplicarea a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei.
Inculpatul a fost condamnat la 15.11.2018 de către Judecătoria Căușeni, sediul Central
în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 200 ore muncă neremunerată în folosul
comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pentru 5 ani.
Deși, potrivit certificatului eliberat de Biroul de Probațiune Căușeni, inculpatul a
executat integral pedeapsa cu muncă neremunerată, nu a făcut concluziile de rigoare
în vederea corijării sale, întrucât, la data de 08.02.2019 a comis o altă infracțiune.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe
baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că
acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care se constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,
4
or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
Din conținutul recursului declarat se constată că, procurorul critică decizia sub
aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărârii, însă Colegiul analizând decizia atacată, conchide că nici un
temei prevăzut de norma menționată, nu și-a găsit confirmare la examinarea
recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a
respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de procedură
penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
Conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârea instanței
de apel conține o eroare de drept în cazul în care instanța de apel a aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal, analizând acest temei în
raport cu motivele invocate, reține că nici aceasta nu și-a găsit confirmarea nefiind
aplicabil speței din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina
necesitatea casării deciziei instanței de apel. Astfel, Colegiul se va expune doar în
latura individualizării pedepsei și corectitudinii aplicării prevederilor art. 90 Cod
penal față de inculpat.
La verificarea cererii recurentului, Colegiul a depistat că acuzatorul de stat în
toate instanțele de judecată invocă solicitări diferite. În prima instanță, a solicitat
aplicarea pedepsei în coroborarea cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,
art. 84 alin. (2), 85 alin. (2) și 90 Cod penal (f.d. 120-123). În cadrul ședinței din
21.07.2020 a menționat că inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cu muncă
neremunerată, dar nu a conștientizat ilegalitatea acțiunilor sale și a mai comis o
asemene infracțiune, de aceea este nevoie de aplicarea pedepsei cu închisoare pe
termen de 8 luni și suspendarea executării pedepsei pe termen de 2 ani conform art.
90 Cod penal (f.d.128).
În instanța de apel, acuzatorul a solicitat aplicarea prevederilor art. 901 Cod
penal, suspendarea parțială a executării pedepsei pe motiv că inculpatul a mai comis
infracțiuni similare.
Prin cererea de recurs s-a solicitat rejudecarea cauzei pe motiv că
necorespunzător a fost aplicat art. 90 Cod penal, însă nu a invocat careva motive care
ar justifica aplicarea unei pedepse mai aspre.
Astfel, din cele expuse rezultă că poziția acuzatorului de stat este diversă și
neclară, or la caz, recurentul era obligat să indice expres în cerere și să argumenteze
solicitările sale.
5
Este incertă poziția recurentului și vis-a-vis de certificatul din 11.11.2019,
eliberat de Biroul de probațiune Căușeni, anexat la materialele dosarului la solicitarea
acuzatorului de stat, care informează că, inculpatul a executat integral pedeapsa
principală (f.d. 117), deoarece nu explică în ce context proba dată susține argumentul
privind excluderea art. 90 Cod penal. Colegiul menționează că instanța de apel a
examinat corectitudinea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, criticile formulate de
procuror au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și cărora li s-a dat o
motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, iar
argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței
erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei instanței
de apel.
Un alt aspect important care a fost luat în considerație de către instanța de apel,
este faptul că cauza penală a fost examinată în procedură simplificată, conform
prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece Tudos Vitalie a solicitat
judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și potrivit
alin. (8), a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de
lege în cazul pedepsei cu închisoare. Sentința de condamnare s-a bazat pe materialele
dosarului pe care inculpatul le-a recunoscut și pe solicitările acuzatorului de stat.
Astfel, reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul
pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, Colegiul reține că,
instanța de apel just a considerat că corectarea inculpatului este posibilă fără privarea
de libertate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei principale,
punându-se la baza soluției prevederile art. 7, 61, 75, 84 alin. (2), 85 alin. (2), 90 Cod
penal și art. 3641 Cod de procedură penală, precum și gravitatea infracțiunii săvârșite,
motivul acesteia, personalitatea celui vinovat și circumstanțele cauzei care atenuează
ori agravează răspunderea.
Colegiul menționează că prevederile legale în această privință au fost respectate,
instanța de apel a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în
prezenta decizie la pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin,
or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor
de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.
Având ca reper considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii și
raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură
penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel,
instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de
procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat
sunt vădit neîntemeiate.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
6
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
Circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 01 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe TUDOS Vitalie
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 mai 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Boico Victor
7