1ra-1515/2021 — art. 264-1 alin. 1, art. 325 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, din 30 martie 2020, Dolghi Vitali a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de: - art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 750 unități convenționale în sumă de 37.500 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 5 ani; - art. 325 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an cu amendă în mărime de 2000 unități convenționale în sumă de 100.000 lei, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 84 alin. (3) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul total, i s-a stabilit lui Dolghi Vitali pedeapsa definitivă cu închisoare pe un termen de 1 an cu amendă în mărime de 2000 unități convenționale, echivalentul a 100000 lei, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, și cu amendă în mărime de 750 unități convenționale, echivalentul a 37500 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, cu executarea de sine stătătoare a pedepselor. S-a dispus ca mijlocele materiale de probă să fie păstrate la cauza penală, iar 6 bancnote cu nominalul de 50 euro, în total 300 euro, au fost trecute în contul statului. 1

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, la 30 iulie 2018, aproximativ la ora 16:00, Dolghi Vitali în XXXXX, conducând automobilul de model „Volkswagen Geta”, XXXXX, a fost stopat de către șeful Sectorului de Poliție nr. 2 Corjeuți a Serviciul securitate publică al Inspectoratului de Poliție Briceni, inspectorul superior Șmilevici Andrei, și șeful de post al Sectorului de Poliție nr. 2 Corjeuți a Serviciul securitate publică al Inspectoratului de Poliție Briceni, inspectorul superior Țurcanu A. Însă, Dolghi Vitali a ignorat acestea cerințe, a efectuat brusc manevra de deplasare înapoi, dar nu s-a isprăvit cu conducerea și s-a tamponat în gardul din fortan, ce aparține gospodăriei lui Lefter Ion. Fiind supus testării alcoolscopice cu aparatul ”Drager Alcotest”, la Dolghi Vitali s-a stabilit o concentrație de alcool în aerul expirat în cantitate de 0,99 mg/l. Pentru documentarea cazului, la fața locului s-a deplasat specialistul Serviciului supraveghere tehnică și accidente rutiere al Inspectoratului de poliție Briceni, Gumeniuc Veaceslav. În acel moment, Dolghi Vitali s-a apropiat de șeful Sectorului de Poliție nr. 2 Corjeuți a Serviciul securitate publică al Inspectoratului de Poliție Briceni Șmilevici Andrei, solicitând să nu fie documentat cazul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate și i-a propus pentru neîndeplinirea obligațiunilor de serviciu de către angajații al IP Briceni care au documentau cazul, mijloacele bănești în sumă de 300 euro.

Nefiind de acord cu sentința instanței de fond, avocatul Gordilă Vitalie în interesul inculpatului a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia, pe capătul de învinuire în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri conform cărei Dolghi Vitali să fie achitat, iar în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În motivarea apelului s-a invocat faptul, că despre hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 20.03.2020, condamnatul a aflat abia la 10.08.2020, aproximativ ora 18:00, când a fost reținut de organele politiei, iar avocatul Gordilă Vitali a făcut cunoștință cu sentința din 30.03.2020, abia la 14.08.2020, după semnarea contractului de asistentă juridică, după care la 18.08.2020 a depus cerere către Judecătoria Edineț, sediul Briceni, solicitând permisiunea de a face cunoștință atât cu sentința din 30.03.2020, precum și cu materialele dosarului penal, însă la 22.08.2020 deplasându- se în sediul Briceni nu a fost posibil de a face cunoștință cu acestea. A invocat, că condamnatul nu este de acord cu hotărârea adoptată, deoarece dosarul penal a fost judecat în absența sa, susținând, că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul de a prezenta probe. Menționează că, prima instanță neîntemeiat i-a stabilit vinovăția lui Dolghi Vitali în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, aplicându-i pedeapsă fără a analiza amplu și minuțios circumstanțele reale, fără audierea martorilor apărării, astfel fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil. 2 Ulterior, la 08.12.2020 în adresa instanței de apel a parvenit un apel suplimentar de la avocatul Gordilă Vitalie în interesul inculpatului, prin care a solicitat admiterea apelului depus suplimentar (inițial depus la 24.08.2020), casarea sentinței privind condamnarea inculpatului pe capătul de învinuire în baza art. 325 alin. (l) Cod penal, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri conform căreia Dolghi Vitali să fie achitat, iar în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, să-i fie aplicată o pedeapsă prin prisma prevederilor art. 90 Cod penal, cât și a prevederilor art. 901 Cod penal, menționând de asemenea că Dolghi Vitali a fost lezat și de drepturile ce se deduc din prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Apelantul a considerat că inculpatului i-a fost afectat grav dreptul cu privire la examinarea în procedură simplificată întrucât nu a fost soluționată cererea de examinare în procedură simplificată a cauzei de învinuire de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal. De asemenea, a considerat că din cumulul de probe existente în cauză, s-a dovedit că acțiunile inculpatului nu întruneau elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal referitoare la coruperea activă a colaboratorilor de politie. A mai indicat apelantul că, Dolghi Vitali fiind audiat în calitate de învinuit la data de 19.07.2019 pe faptul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 325 alin. (1) și 2641 alin. (1) Cod penal, vina nu și-a recunoscut și a refuzat să facă declarații (f.d. 167). Efectuând o analiză a declarațiilor depuse la urmărirea penală de către Dolghi Vitali, apelantul considera că însăși colaboratorii de politie i-au permis lui Dolghi Vitali la 30.07.2018 să iasă din postul de poliție, să plece după bani prin sat, apoi peste 30 min. să revină cu bani iarăși la postul de politie, că el ba punea banii pe masă, ba îi ascundea în buzunar. Menționează că procurorul nu s-a autosesizat asupra acțiunilor abuzive și inacțiunilor colaboratorilor de poliție admise la 30.07.2018 în localul postului de poliție din cadrul Primăriei s. Corjeuți, r. Briceni, dar în lipsa probelor la pus sub învinuire pe Dolghi Vitali în baza art. 325 alin. (l) Cod penal, iar prima instanță a preluat poziția acuzării în lipsa unor probe incontestabile. Considera că, la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța a reținut doar circumstanțe negative ce caracterizează inculpatul: că nu este angajat în câmpul muncii, nu are studii, anterior a mai fost în conflict cu legea. În pofida acestui fapt, nici apărarea și nici Procurorul ori Organul de urmărire penală, nu au anexat la materialele cauzei, înscrisuri care demonstrează caracterizarea lui Dolghi Vitali de la locul de trai, că suferă de diabet zaharat și de alte boli cronice și se află la evidența medicului de familie. 3.1 În adresa instanței de apel la data de 28.01.2021 a parvenit apelul suplimentar al avocatului Marin Vasile în interesul inculpatului, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a sentinței, adoptarea unei soluții noi prin care Dolghi Vitali să fie 3 achitat in baza art. 325 alin. (l) Cod penal din lipsa faptei imputate în acțiunile lui. Cât privește condamnarea lui Dolghi Vitali în temeiul art. 2641 alin. (l) Cod penal, sentința din 30.03.2020 să fie menținută fără modificări. În motivarea apelului declarat a indicat că, condamnarea inculpatului în baza art. 325 alin. (l) Cod penal apărarea o consideră neîntemeiată și ilegală, și sentința în acest capăt de învinuire și condamnarea urmează a fi casată cu adoptarea unei noi soluții de achitare. Instanța a indicat în sentință că la 30 iulie 2018 la ora 16:00 în s. Corjeuți, r. Briceni, Dolghi Vitali deplasându-se cu automobilul a fost stopat de colaboratorii de poliție, fiind supus alcooltestului ”Drager” s-a stabilit o concentrație de alcool de 0,99 mg/l. Pentru nedocumentare acestui fapt Dolghi Vitali i-a propus inspectorului de poliție 300 Euro. În ședința de judecată martorul Șmilevici Andrei, șef de sector al sectorului de Poliție nr. 2 al IP Briceni a declarat că la 30.07.2018, în a doua jumătate a zilei împreună cu colegul de lucru pe o stradă din s. Corjeuți l-au stopat, însă după ce colegul a coborât din automobilul de serviciu pentru a se apropia de șofer, acela a dat mașina înapoi unde peste vreo 30 m, s-a tamponat într-un gard de piatră. Când s-au apropiat de Dolghi Vitali și i-a făcut testul la alcool ”Drager” a stabilit că acesta era băut la volan. Pentru a documenta cazul ei au venit la Primăria Corjeuți, unde este biroul de serviciu. Pe drum spre primărie inculpatul i-a propus o sumă de 300 Euro pentru a nu documenta cazul. După ce s-a finisat documentarea cazului inculpatul a semnat toate actele și a plecat. Peste un timp acesta a revenit și i-a propus 300 Euro. După cum rezultă din cronologia evenimentelor și documentarea cazului privitor la conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, când inculpatul a adus și a pus pe masa polițistului cei 300 Euro, documentarea faptei era finisată. Acțiunile inspectorului de poliție erau consumate, dar inculpatul necunoscând legislația, fiind în stare de ebrietate, n-a conștientizat despre faptul că nu mai avea pentru ce-i da cei 300 Euro. Astfel, apărarea consideră că la momentul când Dolghi Vitali a pus 300 Euro pe masă polițistului posibilitate obținerii favorului era deja consumată. Potrivit comentariului la art. 325 Cod penal din manualul judecătorului pentru cauze penale, răspunderea în baza alin. (1) art. 325 Cod penal nu poate fi aplicată atunci când recompensa ilicită este promisă, oferită sau dată după îndeplinirea sau neîndeplinirea, întârzierea sau grăbirea, îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea de către persoana publică a funcției sale ori contrar funcției în cauză.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 10 martie 2021, au fost admise apelurile avocaților Gordilă Vitalie și Martin Vasile, în numele inculpatului, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, conform art. 409 alin. (2) Cod procedură penală, și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: 4 Dolghi Vitali s-a considerat condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la pedeapsa amendă în mărime de 750 unități convenționale, echivalentul a 37500 lei cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani. Dolghi Vitali s-a considerat condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal la pedeapsa închisoare pe termen de 1 an cu amendă în mărime de 2000 unități convenționale, echivalentul a 100000 lei. În baza art. 84 alin. (1) și 87 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor lui Dolghi Vitali i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 1 an și amendă în mărime de 2100 unități convenționale, echivalentul a 105000 lei, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, pedepsele urmând a fi executate de sine stătător. În temeiul art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoarea cu stabilirea perioadei de probațiune de 2 ani. În rest s-a menținut dispozițiile sentinței instanței de fond.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu-din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui Dolghi Vitali în comiterea infracțiunilor incriminate. La caz, instanța de apel a explicat că săvârșirea coruperii active prin oferire, înseamnă o propunere însoțită de prezentarea obiectului coruperii sau punerea lui (a obiectului) la dispoziția persoanei publice corupte (spre exemplu, arătarea plicului, „uitarea” banilor printre unele documente transmise etc.). Oferta trebuie să pornească din inițiativă particularului, să fie voluntară și spontană; oferta trebuie să fie reală și să se materializeze într-o acțiune a celui care corupe activ persoana publică. Ca și în cazul promisiunii, la oferirea de bani, bunuri nu are semnificație faptul primirii ofertei, fiind suficientă înaintarea ei de către corupători. În cazul în care persoana publică respinge oferta, nu are loc infracțiunea de corupere pasivă, realizându-se, însă, fapta de corupere activă. Totodată, pentru existenta infracțiunii în cauză nu este relevant faptul dacă persoana publică a acceptat sau a refuzat promisiunea sau oferta, întrucât infracțiunea se consumă odată cu acțiunea de predare, înmânare a avantajului material. De asemenea, pentru existența infracțiunii de corupere activă nu este necesar ca darea de bani, bunuri, avantaje să fi fost urmată de realizarea scopului urmărit de corupător; în latura obiectivă a infracțiunii de corupere activă nu intră existența unui beneficiu pentru corupător. Nu poate fi reținut argumentul că, instanța de fond nu a analizat amplu și minuțios circumstanțele reale ale cauzei, nefiind audiați martorii apărării, astfel fiind 5 încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, or, conform procesului-verbal al ședinței de judecată în care a fost examinată cauza în fond cu cercetarea probelor (vol. II, f.d. 1-6), la etapa demersurilor, avocatul participant Culicov Serghei în interesul inculpatului nu a avut careva demers de a prezenta probe, fiind audiați martorii acuzării Gumeniuc Veaceslav și Șmilevici Andrei, ulterior nefiind careva cererii fiind dispusă finisarea cercetării judecătorești. În asemenea circumstanțe, nu a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, aceștia nefiind privați de dreptul de a prezenta probe. Este neconsistentă invocarea apelantului cu privire la dezacordul inculpatului cu hotărârea adoptată de instanța de fond pe motiv că judecarea cauzei a avut loc în lipsa sa fiind lipsit de posibilitatea de a prezenta probe, or, de către instanță au fost întreprinse toate măsurile posibile pentru asigurarea prezenței inculpatului în ședința instanței de judecată, astfel la f. d. 202, 234, vol. I sunt anexate extrase din procese- verbale, prin care s-a dispus aducerea forțată a inculpatului, iar din materialele acumulate de colaboratorii de poliție rezultând faptul, că acesta este plecat peste hotarele R. Moldova, ca ulterior, prin încheierea judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 04.11.2019 (f.d. 206-209, vol. I) să fie dispusă anunțarea în căutare a inculpatului Dolghi Vitali, la data de 07.11.2019 fiind pornit dosar de căutare în privința acestuia. Este declarativă și invocarea apelantului cu privire la faptul, că inculpatului i s- a lezat grav dreptul cu privire la examinarea cauzei în procedură simplificată, deoarece nu a fost soluționată cererea respectivă de examinare în baza art. 3641 Cod de procedură penală. Inculpatul urma să se prezinte în ședința de judecată, instanța conform procedurii a întreprins toate măsurile posibile legale pentru asigurarea prezenței lui, ulterior fiind dispusă examinarea cauzei în lipsa acestuia. Cu referire la invocarea precum că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de ar. 325 alin. (1) Cod penal, precum și intenția acestuia de a oferi recompensă persoanei publice, în cazul din speță colaboratorului de poliție, instanța a atestat că aceasta nu corespunde adevărului și circumstanțelor de fapt, or, prin materialele cauzei s-a dovedit că inculpatul a oferit personal unei persoane publice bani în sumă de 300 euro pentru ca acesta să nu îndeplinească atribuțiile sale de serviciu de documentare a cazului de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate de către inculpat. Totodată în acțiunile reținute în sarcina inculpatului este prezentă și latura subiectivă, adică intenția acestuia de a-l corupe pe colaboratorul de poliție Șmilevici Andrei pentru ca acesta să nu documenteze cazul, în sensul dat luând în contul salariului de la Povarciuc Raisa, locuitoare al s. Corjeuți, r. Briceni suma de 300 Euro, în sensul dat fiind întocmită și anexată la materialele cauzei și o recipisă (vol. I, f.d. 36, 83). De asemenea, pentru existența infracțiunii în cauză nu este relevant faptul dacă persoana publică a acceptat sau a refuzat promisiunea sau oferta, întrucât infracțiunea se consumă odată cu acțiunea de predare, înmânare a avantajului material. De asemenea, pentru existența infracțiunii de corupere activă nu este necesar ca darea de bani, bunuri, avantaje să fi 6 fost urmată de realizarea scopului urmărit de corupător; în latura obiectivă a infracțiunii de corupere activă nu intră existența unui beneficiu pentru corupător. Privitor la declarațiile invocate în apel, instanța a constatat că acestea pe lângă faptul că au fost redate selectiv, au fost interpretate conform poziției susținute de apărare, prioritatea instanței fiind că aceasta manifestând atitudine imparțială le apreciază în coroborare cu celelalte materiale și probe ale cauzei penale. Ce ține de faptul, că la 30.07.2018 însuși colaboratorul de poliție i-a permis inculpatului să plece după bani, instanța de apel a apreciat critic acest argument, or, fiind documentat cazul în privința inculpatului în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, acesta nu mai putea fi reținut, astfel, această poziție, a fost apreciată ca o metodă de apărare, iar revenirea inculpatului și oferirea banilor, fiind în totalitatea inițiativa acestuia. Cu privire la faptul că procurorul nu s-a autosesizat în privința acțiunilor abuzive și inacțiunile colaboratorilor de poliție din 30.07.2018 în localul postului de poliție din cadrul Primăriei s. Corjeuți, r. Briceni, s-a remarcat că în cazul în care ar fi avut loc aceasta, urma a se adresa persoana ce a avut de pătimit de pe urma acestora, careva adresări, cereri sau plângeri pe faptele invocate, potrivit materialelor cauzei nefiind depuse. Ce ține de eroare invocată cu privire la data audierii în calitate de bănuit indicată în sentința instanței de fond 21.07.2018 (f.d.13 verso vol. II), corect fiind 31.07.2018, s-a apreciat ca o eroare mecanică, ce nu duce la încălcarea cărui-va drept al inculpatului. Cu privire la motivul invocat de avocatul Martin Vasile, cu solicitarea emiterii unei soluții de achitare a inculpatului pe capătul de învinuire în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a arătat că la fel nu poate fi apreciat cu putere de modificare a soluției în sensul solicitat, or, după cum s-a mai menționat supra, pentru existenta infracțiunii de corupere activă nu este necesar ca darea de bani, bunuri, avantaje să fi fost urmată de realizarea scopului urmărit de corupător; în latura obiectivă a infracțiunii de corupere activă nu intră existenta unui beneficiu pentru corupător, iar, consumarea infracțiunii de corupere activă are loc în momentul săvârșirii acțiunii tipice-de promitere, oferire sau dare de bani, bunuri, avantaje etc. incriminate prin art. 325 Cod penal. În consecința celor descrise supra, s-a apreciat ca fiind justă poziția instanței de fond prin care a reținut ca fiind dovedită vina inculpatului de comiterea infracțiunilor incriminate. Totodată instanța de apel a conchis că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepsei stabilite lui Dolghi Vitali. În acest sens, instanța de apel a stabilit că inculpatul a săvârșit două infracțiuni cu intenție, care potrivit art. 16 Cod penal se califică ca infracțiune ușoară și gravă. De asemenea, Dolghi Vitali la evidența medicilor psihiatru și narcolog nu se află (vol. I, f.d. 42, 44), a recunoscut parțial vina și, chiar dacă este anterior judecat(vol. I, 7 f.d. 47-48), antecedentele penale sunt stinse și nu pot cauza consecințe negative situației în care s-a pomenit inculpatul. În continuare, instanța de apel a notat că incorect au fost aplicate prevederile art. 84 alin. (3) Cod penal, or potrivit acestuia dacă pentru infracțiunile care intră în concurs sânt stabilite pedepse principale de diferite categorii, a căror cumulare nu este prevăzută de art.87, și instanța de judecată nu va găsi temeiuri pentru absorbirea unei pedepse de către alta, ele se execută de sine stătător. La caz, pedeapsa sub formă de amendă pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal este o pedeapsă principală, totodată art. 325 alin. (1) Cod penal prevede ca pedeapsă închisoare de până la 6 ani cu amendă de la 2000 până la 4000 unități convenționale, astfel, ambele pedepse fiind principale. În asemenea circumstanțe, pedepsele cu amendă pentru ambele infracțiuni, care intră în concurs sunt de aceiași categorie, urmează a fi cumulate prin prisma prevederilor art. 84 alin.(1) Cod penal. La fel, instanța de apel a considerat că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare, inculpatului, totuși, recunoscând că a transmis bani colaboratorului poliției, prin aceasta, într-o măsură oarecare s-a căit de cele comise, conștientizând ilegalitatea acțiunilor comise, circumstanță, care esențial micșorează răspunderea penală. Astfel, ținând cont de toate circumstanțele indicate supra, instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, or pedeapsa cu închisoare cu executare reală stabilită prin sentința primei instanțe este una din cele mai aspre pedepse, totodată, anterior în privința acestuia nu au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul și inculpatul depun recurs ordinar. 6.1 Procurorul prin recursul ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 7), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei și menținerea sentinței. În motivarea cererii recurentul indică că, instanța de apel în lipsa motivelor întemeiate a repus apelurile în termen or, chiar dacă la data pronunțării sentinței, în ședința de judecată nu a fost prezentă nici o parte, copiile sentinței au fost expediate în adresa părților. Astfel, instanța de apel la dispunerea soluției nu a ținut cont de jurisprudența națională constantă potrivit căreia părțile care nu s-au prezentat la pronunțare se consideră că au luat cunoștință cu conținutul hotărârii motivate la data pronunțării. Cu referire la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și incorect a ajuns la concluzia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal cu dispunerea suspendării executării pedepsei stabilită ultimului și stabilirea perioadei de probațiune. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel nu a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, 8 de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. De asemenea, inculpatul a fost anterior condamnat și a fost tras la răspundere contravențională. 6.2 Inculpatul în recursul ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a sentinței instanței de fond, adoptarea unei noi hotărâri prin care el să fie achitat pe art. 325 alin. (1) Cod penal, pe motivul lipse faptei incriminate în acțiunile sale. În motivarea recursului s-a invocat că: - instanța de apel examinând apelurile avocaților Vitalie Gordilă și Vasile Martin, a făcut referire la declarațiile inspectorilor de politie Șmilevici și Gumeniuc, persoane cointeresate în condamnarea inculpatului, pentru a scăpa de pedeapsa penală pentru estorcare de mită; - aceste momente au fost declarate în ședința instanței de apel, dar instanța de apel nu le-a luat în considerație; - instanța a lăsat fără atenție comentariul la art. 325 Cod penal din manualul judecătorului, în care este expres indicat că „nu poate fi aplicată răspunderea penală atunci când recompensa ilicită este promisă, oferită sau dată după îndeplinirea, întârzierea sau grăbirea îndeplinirii unei acțiuni în exercitarea de către o persoană publică a funcției sale ori contrar funcției în cauză”.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare pe baza materialelor cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Sub acest aspect se reține că, recursul procurorului este fondat pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6), 7) și 10) Cod de procedură penală, însă, în pofida normelor de drept enunțate, nu este specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, care ar fi erorile de drept concrete ce ar indica că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul a fost introdus tardiv, că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. 9 Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, corect ținând cont de prevederile art. 61, 75, 84, 87, 90 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. La individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului în speță, instanța de apel a pus accentul și pe personalitatea inculpatului, învederând și celelalte criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului. Inculpatul a comis infracțiune care conform art. 16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare și grave. Mai mult ca atât, procurorul, solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod penal și menținerea sentinței instanței de fond, nu a invocat careva motive care ar justifica aplicarea unei pedepse cu executare reală, or, criticile formulate de procuror au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei instanței de apel. Referitor la invocarea prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură penală, recurentul nu este de acord cu faptul că au fost repuse în termen apelurile avocaților în interesele inculpatului. Conform materialele cauzei, aceasta a fost subiect de discuție în cadrul ședințelor instanței de apel, și a fost indicat decizie din care considerente au fost repuse în termen, precum că: „... Astfel, conform procesului-verbal al ședinței de judecată, urmează că în instanța de fond, cauza a fost examinată în prezența avocatului Culicov Serghei în interesul inculpatului, totodată în lipsa inculpatului, care a fost anunțat în căutare. Colegiul mai arată că, la data pronunțării sentinței, în ședința de judecată nu a fost prezentă nici o parte, copiile sentinței fiind expediate în adresa participanților la 10 proces, iar conform scrisorii cu aviz (f.d.31, 32 vol. II), inculpatul nu a recepționat sentința. Tot aici, e de menționat și faptul că avocatul Culilcov Serghei, nu a contestat sentința instanței de fond. Ulterior, la data de 10 august 2020, inculpatul Dolghi Vitali a fost reținut, fapt confirmat prin procesul-verbal de reținere (f.d.61 vol. II). La 14 august 2020, Dolghi Vitali a încheiat contract de asistență juridică cu avocatul Vitalie Gordilă (mandat f.d.59 vol. II), care la 24 august 2020 a depus apel nemotivat (f.d.50 vol. II) și repetat la 25 august 2020 (f.d.55), Colegiul concluzionând că apelul a fost depus în termen, întârzierea fiind determinată de necontestarea sentinței de către avocatul care a reprezentat interesele în instanța de fond, totodată în interiorul termenului de 15 zile de la începerea executării pedepsei de către inculpat (10 august 2020). Cu referire la apelul avocatului Martin Vasile, Colegiul arată, că conform mandatului, acesta a încheiat contractul de asistența juridică la 18 ianuarie 2021 și la 28 ianuarie 2021 a depus apel suplimentar. În asemenea circumstanțe, se concluzionează că apelurile avocaților au fost depuse în termen...” Conform jurisprudenței constante a CEDO, persoana judecată în lipsă are dreptul de a cere instanței ierarhic superioare rejudecarea cauzei. Din materialele cauzei rezultă că inculpatul nu a primit copia sentinței și despre condamnare a aflat doar la momentul reținerii de către poliție, deci instanța de apel întemeiat a repus apelul în termen și a examinat cauza sub aspectul de fapt și de drept. Colegiul apreciază drept neîntemeiat argumentele invocate de inculpat în recursul ordinar. Din conținutul cererii de recurs rezultă că recurentul critică hotărârea solicitând achitarea sa privind învinuirea pe art. 325 alin. (1) Cod penal, însă nu face trimitere la prevederile art. 427 Cod de procedură penală. Recurentul invocă argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii precedente, iar în prezent nu există circumstanțe cu caracter substanțial și convingător, care să justifice intervenția instanței supreme în hotărârea instanței de apel. Mai mult ca atât, argumentele sale sunt bazate pe comentariul dintr-un manual care reprezintă opinia autorului acestuia. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpați, nu face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, pe care instanța de recurs le însușește, iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. 11 Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din recursurile înaintat de procuror și inculpatul Dolghi Vitali nu și-au găsit confirmarea.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Prisacari Lilia și de inculpatul Dolghi Vitali, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 martie 2021, în cauza penală privindu- l pe DOLGHI Vitali XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 octombrie 2021. Președinte Iurie DIACONU Judecător Liliana CATAN Judecător Victor BOICO 12