1ra-1030/2021 — Art. 264 alin. 1, 266 CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, din 16 septembrie 2020, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Veleșcu Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de: - art. 264 alin. (4) Cod penal, la 2 ani și 8 luni închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport; - art. 266 Cod penal, la 6 luni închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv spre executare i s-a stabilit pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Prin sentință s-a soluționat chestiunea cu privire la corpurile delicte s-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 2736 lei. 1

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Veleșcu Serghei în noaptea de 28.06.2020, pe la orele 01:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, având concentrația de alcool în aerul expirat de 0,40 mg/1, deplasându-se la volanul mijlocului de transport de model „ALPHA" fără număr de înmatriculare pe traseul localități XXXXX în direcția localități XXXXX, la intersecția unui drum central cu altul secundar, lângă pilonul de electricitate nr. 6, încălcând regulile de securitate a circulației si de exploatare a mijloacelor de transport, contrar prevederilor pct. 10 subpct. 1) lit. b) a Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009 care prevede că persoana care conduce un vehicul trebuie: să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, pct. 14 lit. a) a Regulamentului circulației rutiere conform căruia conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate... și pct. 45 subpct. 2) a Regulamentului circulației rutiere, și anume în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, avându-1 ca pasager pe Beștancu Viorel, pierzâdu-și controlul volanului mijlocului de transport derapând pe acostament, în rezultatul cărui fapt î-i cauza-se pasagerului Beștancu Viorel conform raportului de expertiză judiciară nr. 202019C0207 din 07.07.2020 traumă contuză a toracelui și a abdomenului, exprimată prin fractura claviculei drepte, coastelor pe dreapta pe două linii anatomice și deplasarea fragmentelor, hemoragii în țesuturile moi adiacente, contuzia plămânilor, zdrobirea rinichiului drept, însoțită cu hemoragie în cavitatea peritoneală, plăgi contuze la cap și articulația coxofemorală pe dreapta, excorații la articulațiile cotului și talo-crurală pe dreapta, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp contondent dur, posibil și prin lovirea de astfel și care se calificau ca vătămări corporale grave, în rezultatul cărora surveniră decesul lui Beștancu Viorel, respectivele acțiuni fiindu-i încadrate la art. 264 alin. (4) Cod penal și a părăsit locul accidentului rutier, acțiune încadrată la art. 266 Cod penal.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către avocatul Lavric Andrei în numele inculpatului, care a solicitat aplicarea prevederilor art. 90, 901 Cod penal, reieșind din cumulul circumstanțelor atenuante a cauzei, cum ar fi recunoașterea vinovăției, căința sinceră, contribuirea activă la instrumentarea cauzei penale, lipsa antecedentelor penale, caracteristica pozitivă de la locul de trai și prezența la întreținerea sa a doi copii minori, fiind de acord să achite prejudiciul succesorului părții vătămate.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2020, apelul avocatului Lavric Andrei în numele inculpatului a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 2

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, prezenta cauză a fost judecată în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, adică în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpat. Atât la faza urmării penale, cât și în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de fond și cea de apel, inculpatul a recunoscut integral fapta săvârșită ce a fost constatată prin probele administrate, depunând declarații benevole în ce privește circumstanțele comiterii ei. Împrejurările expuse de el colaborând întru-tot cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, cărora instanța de fond le-a dat o apreciere obiectivă conform prevederilor art. 101 Cod procedură penală. Instanța de apel și-a bazat concluziile de vinovăție a inculpatului pe probele administrate, ce detaliat au fost redate în conținutul sentinței de condamnare, și conchide inutilitatea expunerii lor repetate. Preluând în acest sens opinia instanței, pedeapsa numită inculpatului a fost apreciată de instanța de apel ca proporțională pericolului sporit a celor două fapte comise, având drept scop conștientizarea rolului ei educativ și a efectului preventiv serios, întru neadmiterea pe viitor a unor fapte analogice. Caracterul proporțional al pedepsei în raport cu fapta comisă și urmările ei prejudiciabile, soldată cu decesul unei persoane, motivează respingerea solicitării privind aplicarea prevederilor art. 90, 901 Cod penal. Instanța de apel a reținut, că recunoașterea vinovăției prin acceptarea probatoriului administrat pe caz, manifestarea unei căințe sincere, au constituit temei pentru aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ceea ce a asigurat reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei penale, ceea ce face imposibilă invocarea acestor circumstanțe ca temei de aplicare a prevederilor art. 90, 901 Cod penal, pentru a nu admite ”dubla valență”, iar întreținerea a doi copii minor și acordul recuperării daunelor cauzate prin infracțiune, care de altfel este o obligație pe care o are față de părțile vătămate în vederea restabilirii echității sociale și a echilibrului dintre faptele comise și urmările survenite, nu constituie temei pentru aplicarea art. 90, 901 Cod penal.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocata Palade Rodica în numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care ultimului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal. În motivare recurenta a indicat că, pedeapsa stabilită față de inculpat este prea aspră. Instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, se caracterizează pozitiv, este la prima abatere, infracțiunea a fost comisă din imprudență și cauza penală s-a examinat în procedură simplificată prevăzută art. 3641 Cod de procedură penală. 3 Argumentele invocate de instanța de apel nu sunt suficiente și nu a motivat imposibilitatea aplicării prevederilor art. 901 Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă instanța de recurs precizează că recurenta, referindu-se la pct. 6 din norma menționată, nu a specificat care din temeiurile prevăzute de legea menționată le consideră relevante pentru cazul dat. Indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, recurenta nu și-a argumentat motivul arătat, ceea ce rezultă că acesta este menționat declarativ și urmează a fi respins ca neîntemeiat. Colegiul reține că, recurenta, deși este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, solicitând suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare. Instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal. 4 La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de judecată au ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite ce s-a soldat cu deces, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de lipsa circumstanțelor cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Potrivit art. 901 Cod penal, în cazul în care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă. În speță, solicitarea nu a fost motivată de către recurentă, este neîntemeiată, or doar faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința lui Veleșcu Serghei a suspendării parțiale a executării pedepsei cu închisoare. Criticile formulate de recurentă în recurs sunt identice cu cele indicate în apel și au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate. Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată prin menținerea pedepsei cu închisoare, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Colegiul penal nu a constatat prezența unei erori de drept care ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentei nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate în cauză, prin urmare soluția adoptată 5 de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul declarat de avocata Palade Rodica în numele inculpatului este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Rodica Palade în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe VELEȘCU Serghei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 mai 2021. Președinte: Diaconu Iurie Judecători: Catan Liliana Guzun Ion 6