1ra-1030/2021 — art. 264 alin. 1, 266 CP

Dosarul nr. 1ra-1030/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Rodica Palade în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

VELEȘCU Serghei XXXXX, născut

la XXXXX în XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.07.2020 – 16.09.2020;

Instanța de apel: 30.10.2020 – 25.11.2020;

Instanța de recurs: 26.02.2021 – 21.04.2021.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

Veleșcu Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 264 alin. (4) Cod penal, la 2 ani și 8 luni închisoare, cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport;

- art. 266 Cod penal, la 6 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, definitiv spre executare i s-a stabilit pedeapsă de 3 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

Prin sentință s-a soluționat chestiunea cu privire la corpurile delicte s-a dispus

încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

mărime de 2736 lei.

1

Serghei în noaptea de 28.06.2020, pe la orele 01:30, fiind în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, având concentrația de alcool în aerul expirat de 0,40 mg/1,

deplasându-se la volanul mijlocului de transport de model „ALPHA" fără număr de

înmatriculare pe traseul localități XXXXX în direcția localități XXXXX, la

intersecția unui drum central cu altul secundar, lângă pilonul de electricitate nr. 6,

încălcând regulile de securitate a circulației si de exploatare a mijloacelor de

transport, contrar prevederilor pct. 10 subpct. 1) lit. b) a Regulamentului circulației

rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009 care prevede că

persoana care conduce un vehicul trebuie: să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a

conduce în siguranță vehiculul pe drum, pct. 14 lit. a) a Regulamentului circulației

rutiere conform căruia conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate... și pct. 45 subpct. 2) a Regulamentului circulației

rutiere, și anume în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru

a nu pune în pericol siguranța traficului, avându-1 ca pasager pe Beștancu Viorel,

pierzâdu-și controlul volanului mijlocului de transport derapând pe acostament, în

rezultatul cărui fapt î-i cauza-se pasagerului Beștancu Viorel conform raportului de

expertiză judiciară nr. 202019C0207 din 07.07.2020 traumă contuză a toracelui și a

abdomenului, exprimată prin fractura claviculei drepte, coastelor pe dreapta pe două

linii anatomice și deplasarea fragmentelor, hemoragii în țesuturile moi adiacente,

contuzia plămânilor, zdrobirea rinichiului drept, însoțită cu hemoragie în cavitatea

peritoneală, plăgi contuze la cap și articulația coxofemorală pe dreapta, excorații la

articulațiile cotului și talo-crurală pe dreapta, care au fost produse prin acțiunea

traumatică a unui corp contondent dur, posibil și prin lovirea de astfel și care se

calificau ca vătămări corporale grave, în rezultatul cărora surveniră decesul lui

Beștancu Viorel, respectivele acțiuni fiindu-i încadrate la art. 264 alin. (4) Cod penal

și a părăsit locul accidentului rutier, acțiune încadrată la art. 266 Cod penal.

către avocatul Lavric Andrei în numele inculpatului, care a solicitat aplicarea

prevederilor art. 90, 901 Cod penal, reieșind din cumulul circumstanțelor atenuante

a cauzei, cum ar fi recunoașterea vinovăției, căința sinceră, contribuirea activă la

instrumentarea cauzei penale, lipsa antecedentelor penale, caracteristica pozitivă de

la locul de trai și prezența la întreținerea sa a doi copii minori, fiind de acord să achite

prejudiciul succesorului părții vătămate.

apelul avocatului Lavric Andrei în numele inculpatului a fost respins ca nefondat,

cu menținerea sentinței fără modificări.

2

cauză a fost judecată în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, adică în baza

probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpat.

Atât la faza urmării penale, cât și în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de

fond și cea de apel, inculpatul a recunoscut integral fapta săvârșită ce a fost

constatată prin probele administrate, depunând declarații benevole în ce privește

circumstanțele comiterii ei. Împrejurările expuse de el colaborând întru-tot cu

ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, cărora instanța de fond le-a dat

o apreciere obiectivă conform prevederilor art. 101 Cod procedură penală.

Instanța de apel și-a bazat concluziile de vinovăție a inculpatului pe probele

administrate, ce detaliat au fost redate în conținutul sentinței de condamnare, și

conchide inutilitatea expunerii lor repetate.

Preluând în acest sens opinia instanței, pedeapsa numită inculpatului a fost

apreciată de instanța de apel ca proporțională pericolului sporit a celor două fapte

comise, având drept scop conștientizarea rolului ei educativ și a efectului preventiv

serios, întru neadmiterea pe viitor a unor fapte analogice.

Caracterul proporțional al pedepsei în raport cu fapta comisă și urmările ei

prejudiciabile, soldată cu decesul unei persoane, motivează respingerea solicitării

privind aplicarea prevederilor art. 90, 901 Cod penal. Instanța de apel a reținut, că

recunoașterea vinovăției prin acceptarea probatoriului administrat pe caz,

manifestarea unei căințe sincere, au constituit temei pentru aplicarea dispozițiilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ceea ce a asigurat reducerea cu 1/3 a

limitelor pedepsei penale, ceea ce face imposibilă invocarea acestor circumstanțe ca

temei de aplicare a prevederilor art. 90, 901 Cod penal, pentru a nu admite ”dubla

valență”, iar întreținerea a doi copii minor și acordul recuperării daunelor cauzate

prin infracțiune, care de altfel este o obligație pe care o are față de părțile vătămate

în vederea restabilirii echității sociale și a echilibrului dintre faptele comise și

urmările survenite, nu constituie temei pentru aplicarea art. 90, 901 Cod penal.

numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6 Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei în latura

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care ultimului să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal.

În motivare recurenta a indicat că, pedeapsa stabilită față de inculpat este prea

aspră. Instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, inculpatul a recunoscut

vina, s-a căit sincer de cele comise, se caracterizează pozitiv, este la prima abatere,

infracțiunea a fost comisă din imprudență și cauza penală s-a examinat în procedură

simplificată prevăzută art. 3641 Cod de procedură penală.

3

Argumentele invocate de instanța de apel nu sunt suficiente și nu a motivat

imposibilitatea aplicării prevederilor art. 901 Cod penal.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă instanța de recurs precizează că

recurenta, referindu-se la pct. 6 din norma menționată, nu a specificat care din

temeiurile prevăzute de legea menționată le consideră relevante pentru cazul dat.

Indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

recurenta nu și-a argumentat motivul arătat, ceea ce rezultă că acesta este menționat

declarativ și urmează a fi respins ca neîntemeiat.

Colegiul reține că, recurenta, deși este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerând-o

prea aspră, solicitând suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare.

Instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal.

4

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de judecată au ținut cont

de gravitatea infracțiunilor săvârșite ce s-a soldat cu deces, de motivul acestora, de

persoana celui vinovat, de lipsa circumstanțelor cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se

aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Potrivit art. 901 Cod penal, în cazul în care instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta

poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de

probațiune, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării

pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se

suspendă.

În speță, solicitarea nu a fost motivată de către recurentă, este neîntemeiată, or

doar faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea

aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința lui Veleșcu

Serghei a suspendării parțiale a executării pedepsei cu închisoare. Criticile

formulate de recurentă în recurs sunt identice cu cele indicate în apel și au format

obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei

penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus

la pronunțarea hotărârii recurate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată prin menținerea pedepsei cu

închisoare, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și reeducare a inculpatului

prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a

acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Colegiul penal nu a constatat prezența unei erori de drept care ar fi afectat

hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentei nu au suport

probatoriu și contravin probelor administrate în cauză, prin urmare soluția adoptată

5

de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul declarat de avocata

Palade Rodica în numele inculpatului este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Rodica Palade în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

25 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe VELEȘCU Serghei XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 mai 2021.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Catan Liliana

Guzun Ion

6