1ra-620/2021 — art. 264 alin. 4; art. 266; art. 192-1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 4; art. 266; art. 192-1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10, 16 CPP
1ra-620/2021 — art. 264 alin. 4; art. 266; art. 192-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-675/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
24 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
examinând admisibilitatea recursului ordinar prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 octombrie 2020, declarat în
propria cauza penală de către inculpatul
Gurmeza Sergiu XXXXX, născut XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 09.08.2019 până la 02.06.2020;
Instanța de apel de la 23.06.2020 până la 07.10.2020;
Instanța de recurs de la 18.12.2020 până la 24.03.2021.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 02 iunie 2020,
inculpatul Gurmeza Sergiu a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. pe art. 264 alin. (4) Cod penal, coroborat cu art. 3641 alin. (8) Cod
procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen
de 4 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport; pe art. 266 Cod
penal, coroborat cu art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, i-a fost stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an; pe art. 1921 alin. (1) Cod
pena, coroborat cu art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, i-a fost stabilită
pedeapsa sub formă închisoare pe un termen de 1 an.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, definitiv spre executare, fiindu-i stabilită pedeapsa
de cinci ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport, termenul pedepsei principale fiindu-
i redus în temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală cu 117 zile, cu
suspendarea condiționată a pedepsei, în temeiul art. 90 Cod penal, pe o perioadă
1
de probațiune de 5 ani, în care să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul
organului competent.
S-a dispus încasarea de la Gurmeza Sergiu în beneficiul succesorului părții
vătămate Dumbravan Vasile prejudiciul moral în sumă de 500 000 lei, iar în
beneficiul statului suma de 3 524 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, în seara de
21.06.2019, în jurul orei 23:00, inculpatul Gurmeza Sergiu fiind în stare de ebrietate
alcoolică, aflându-se pe teritoriul SC ,,Adelun Logistics” SRL din str. Troian, 25
mun. Bălți, având intenția răpirii fără scop de însușire a mijlocului de transport de
model ”Mercedes Sprinter 308CDI” cu n/î XXXXX, folosindu-se de ocazia, că nu
este observat de nimeni și de faptul, că deținea cheile de la autovehiculul indicat
supra, fără permisiunea proprietarului, a pornit motorul mijlocului de transport,
părăsind parcarea și deplasându-se pe centura de ocolire a mun. Bălți, a comis
accident rutier în urma cărui fapt a pricinuit deteriorări autovehiculului, cauzând
astfel SC ,,Adelun Logistics” SRL o daună materială în sumă totală de 309 000 lei,
acțiuni ce i-au fost încadrate la art. 1921 alin. (1) Cod penal cu calificativele: răpirea
mijlocului de transport fără scop de însușire.
Urmare a răpirii în seara de 21.06.2019, în jurul orelor 23:00 a mijlocul de
transport de model ,,Mercedes Sprinter 308 CDI” cu număr de înmatriculare XXXX
și deplasându-se pe partea carosabilă a traseului R-6 (centura de ocolire a mun.
Bălți) km.132+105m .în stare de ebrietate alcoolică și fără permis de conducere a
mijloacelor de transport, încălcând regulile circulației rutiere și dând dovadă de
sine încredere exagerată prin conducerea ne adecvată a automobilului nominalizat,
a ieșit pe acostamentul din dreapta a traseului indicat, tamponându-l cu partea din
față pe pietonul Dumbravan Vasile, care se deplasa pe acostamentul drept al
traseului în aceeași direcție de mers, în urma cărui fapt acesta a decedat, fiindu-i
cauzate conform raportului de expertiză judiciară nr. 201910D0341 din 23.07.2019,
leziuni corporale sub formă de traumatism cranio-cerebral acut închis-excoriații,
plăgi contuză și echimoză față, hemoragii a țesuturilor moi epicraniene, hemoragie
subarahnoidiană; fractura vertebrei cervicale C1 cu lezarea totală a măduvei spinale
și dishicență; fractură închisă a oaselor gambei stângi, produse prin acțiunea
traumatică cu obiect (-e) contondent (-e), în timpul și circumstanțele indicate în
ordonanță (accident rutier prin tamponare), fiind periculoase pentru viață și în baza
acestui criteriu fiind calificate ca vătămare gravă, decesul lui Dumbravan Vasile
survenind în rezultatul leziunilor corporale grave, periculoase pentru viață, de mai
sus descrise, având cu ele legătură cauzală directă.
Totodată, conform raportului de expertiză judiciară nr.
201906P0315/201902D1382 din 08.07.2019 în proba de sânge, prezentată pe numele
2
lui Gurmeza Sergiu s-a depistat alcool etilic în cantitate de 3, 10 %, echivalent a 3,10
g/l, iar din punct de vedere teoretic, Gurmeza Sergiu în momentul stopării
automobilului, la 21.06.2019 pe la orele 23 35, putea avea o concentrație de alcool
etilic în sânge de circa 3,32%, echivalent a 3,32g/l.
Urmare a ilegalităților comise de către Gurmeza Sergiu, au fost încălcat
Regulamentul Circulației Rutiere R.Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 357 din 13.05. 2009 (în vigoare din 13.07.2009) și anume: pct. 2 din RCR conform
căruia „În Republica Moldova vehiculele se conduc pe partea dreaptă a
carosabilului în sensul de mers”;pct. 7 din RCR conform căruia ”acostamentul este
fâșie laterală cuprinsă între limita carosabilului și marginea platformei drumului”,
iar „bandă de circulație - spațiu longitudinal al carosabilului, delimitat sau nu prin
marcaje rutiere, având o lățime corespunzătoare pentru circulația cu ușurință a
unui șir de vehicule, altele decât vehiculele care se deplasează pe două roți”; pct. 10
alin.(1) lit. a), b) din RCR, conform căruia „Persoana care conduce un vehicul trebuie
să fie aptă din punct de vedere psihofiziologic și medical și să posede cunoștințe și
să execute cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, precum și să posede
dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum”; pct. 14 lit. a)
din RCR, conform căruia „Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă
vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe
contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă
reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală
de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”; pct. 15 din RCR, conform căruia
„Organizarea și dirijarea traficului rutier se efectuează prin intermediul mijloacelor
de semnalizare rutieră (indicatoare rutiere, marcaje rutiere, semafoare), precum și
de către agenții de circulație. Mijloacele de semnalizare rutieră, precum și semnalele
agentului de circulație prevăzute la alineatul precedent din prezentul punct sunt
menționate în anexe, care fac parte integrantă din prezentul Regulament.”; pct. 40
alin.(5) din RCR potrivit căruia” În cazul în care carosabilul are o bandă (sau benzi)
cu circulație reversibilă, la intrarea pe acest drum conducătorul trebuie să conducă
vehiculul pe banda extremă din dreapta”; pct. 42 alin.(1), (2), (3) din RCR potrivit
căruia ,,Determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau/și
indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii
vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și
intervalele de siguranță necesare. Intrarea pe banda extremă stângă destinată
circulației în sens opus este interzisă”; pct. 45 alin.(1) din RCR potrivit căruia
,,conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză
stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce
influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să
3
prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile
încărcăturii; d) situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar
obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar
să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”; pct. 45 alin.(2) din
RCR potrivit căruia ,,conducătorul în cazul în care în limita vizibilității apar
obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar
să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, acțiuni ce i-au fost
încadrate la art. 264 alin. (4) Cod penal cu calificativele: încălcarea regulilor de
securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana
care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul
unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate; fiind în stare de ebrietate alcoolică,
după ce la 21 iunie 2019, în jurul orelor 23:00, a răpit mijlocul de transport de model
,,Mercedes Sprinter 308CDI” cu n/î XXXXX, ne fiind documentat cu permis de
conducere ce i-ar acorda dreptul de a conduce mijloace de transport, în aceiași zi la
orele 23:20, aflându-se la volanul automobilului de model ,,Mercedes Sprinter
308CDI” cu n/î XXXXX și deplasându-se pe partea carosabilă a traseului R-6
(centura de ocolire a mun. Bălți km.132+105m.), încălcând regulile circulației
rutiere, dând dovadă de sine încredere exagerată și conducând automobilul
neadecvat din cauza stării de ebrietate alcoolice, a ieșit pe acostamentul de dreapta
a traseului indicat, iar drept urmare a tamponat cu partea din față a automobilului
condus, pietonul Dumbravan Vasile, care se deplasa pe acostamentul drept al
traseului în aceeași direcție de mers, iar urmare a accidentului comis, Dumbravan
Vasile a decedat.
Astfel, după comiterea accidentului rutier indicat supra, Gurmeza Sergiu a
părăsit locul accidentului, fiind stopat mijlocul de transport condus de acesta, de
către alți participanți ai traficului rutier la o distanță de 430 metri de la locul
producerii accidentului rutier, prin ce a încălcat Regulamentul Circulației Rutiere
R. Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05. 2009 (în vigoare
din 13.07.2009) și anume: pct. 12 alin. (1) lit. a) din RCR, conform căruia „1)
Conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat: a)
să oprească imediat vehiculul semnalizându-l în conformitate cu punctul 37
subpunctul 1) litera a) sau subpunctul 2) din prezentul Regulament; b) să nu
schimbe poziția vehiculului și a obiectelor de pe carosabil provenite ca urmare a
accidentului în traficul rutier, cu excepția cazurilor prevăzute în subpunctul 1)
literele c) și d) din prezentul punct; c) să acorde primul ajutor, să cheme ambulanța
în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă aceasta
nu este posibil sau în cazurile de urgență - să asigure transportarea persoanei
traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu
4
propriul vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentând
permisul de conducere sau alt act, precum și certificatul de înmatriculare a
vehiculului, ulterior să revină la locul accidentului; d) să elibereze carosabilul
deplasând vehiculul pe acostament ori cât mai aproape de bordura trotuarului,
atunci când în urma accidentului nu sânt persoane decedate și/sau traumatizate, iar
prezența pe carosabil a vehiculului implicat în accident face dificil sau blochează
traficul rutier; e) să marcheze locul inițial al vehiculului, obiectelor ce țin de accident
și a persoanei traumatizate, dacă se impune schimbarea poziției acestora pentru
acordarea primului ajutor, transportarea persoanei traumatizate cu propriul
vehicul la unitatea medicală sau pentru eliberarea carosabilului; f) să asigure, pe cât
posibil, păstrarea urmelor, precum și ocolirea locului accidentului; g) să anunțe
despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea polițiștilor, respectivele
acțiuni fiindu-i încadrate la la art. 266 Cod penal cu calificativele: părăsirea locului
accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a
încălcat regulile de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de
transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art. 264 alin. (3) și (5) Cod
penal.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul prin care a solicitat casarea
parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea
stabilirii pedepsei penale, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
să fie excluse prevederile art. 90 Cod penal, din motivul caracterului ei
neproporțional în raport cu faptele comise și urmările survenite soldate cu decesul
persoanei, suspendarea condiționată a cărei nu-și va atinge scopul restabilirii
echității sociale prin satisfacție efectivă a suferințelor suportate de către succesorii
victimei, la fel ca și corectarea celui vinovat, cu prevenirea comiterii de către el sau
alte persoane a unor fapte analogice, mai cu seamă ținându-se cont de eschivarea
lui de la fața locului și comiterea faptei în stare de ebrietate alcoolică.
3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel succesorul părții vătămate
Dumbravan Vasile, care la fel a solicitat înăsprirea pedepsei penale prin executarea
ei reală cu închisoare și anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,
reieșind din gravitatea faptei, pericolul ei social sporit și urmările survenite soldate
cu decesul feciorului său, în rezultatul căruia a suferit un impact psihoemoțional
puternic, intensificându-se mai cu seamă în situația în care S. Gurmeza a rămas la
liberate, ceea ce determină caracterul nejustificat a pedepsei numite, izolarea lui de
societate fiind proporțională faptelor comise pentru a exclude pe viitor comiterea
de noi fapte de același gen.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 octombrie
2020, apelurile procurorului și succesorului părții vătămate Dumbravan Vasile
5
declarate împotriva sentinței au fost admise, casată parțial sentința în latura
stabilirii pedepse penale și pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, potrivit
modului, stabilit pentru prima instanță, după cum urmează.
,,Gurmeza Sergiu XXXXX se consideră condamnat: pe art. 264 alin. (4) Cod penal
și prin coroborare cu art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală la 4 ani închisoare, cu anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport; pe art. 266 Cod penal și prin coroborare cu
art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală la 1 an și 4 luni închisoare; pe art. 1921 alin. (1)
Cod penal și prin coroborare cu art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală - 1 an închisoare.
În corespundere cu art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv spre executare, fiindu-i stabilită pedeapsa de
6 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a
conduce mijloace de transport”.
În rest s-a dispus menținerea dispozițiilor sentinței atacate.
4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a conchis că, soluționând
chestiunea cu privire la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de fond
corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în cele imputate, or, acest
fapt a fost confirmat în totalitate de cumulul de probe administrat în respectiva
cauză penală.
Mai mult, instanța de apel a subliniat că, sentința nu a fost atacată în această
parte, fiind atacată doar în partea stabilirii pedepsei penale.
Astfel, instanța de apel ținând cont de multitudinea circumstanțelor care
descriu infracțiunea imputată inculpatului a conchis că prima instanță irațional a
dispus suspendarea executării pedepsei, în acest sens găsind veridice și aplicabile
argumentele invocate în apelurile declarate.
La acest capitol, instanța de apel a menționat că, deși legea nu îngrădește
libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea
făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, totuși legea obligă
instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare condiționată a executării pedepsei,
indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.
Astfel, dispunând aplicabilitatea la caz a dispozițiilor art. 90 Cod penal,
instanța de fond nu a luat în considerare că, infracțiunea prevăzută de art. 264 alin.
(4) Cod penal, pentru care Gurmeza Sergiu este condamnat, a fost comisă în cumul
cu alte două infracțiuni, cea de răpire a mijlocului de transport și părăsire
intenționată a locului accidentului rutier, neglijând cerințele legii, care în final au și
adus la impactul rutier, în prezența împrejurărilor de fapt a cauzei, care au
influențat la comiterea accidentului rutier, cum ar fi starea de ebrietate alcoolică ce
a influențat comportamentul manifestat de inculpat, ne acordarea ajutorului
medical și părăsirea locului accidentului rutier, ca agravante a celor trei
6
componente de infracțiuni, care dezvăluie caracterul infracțional al acțiunilor
comise de el.
Deși, componența infracțiuni prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal, este
comisă din imprudență, totuși face parte din categoria infracțiunilor grave, pentru
care legiuitorul a prevăzut în exclusivitate pedeapsa închisorii; iar cea ușoară
prevăzută de art. 266 Cod penal și cea mai puțin gravă prevăzută de art. 1921 alin.
(1) Cod penal, manifestându-se printr-o intenție directă, prin care făptuitorul și-a
manifestat atitudinea față de urmările impactului survenit și valorile sociale lezate
de el, care sunt ocrotite de norma materială.
Respectiv, deliberând asupra categoriei și termenului pedepsei penale
inculpatului Gurmeza Sergiu, instanța de apel aținut cont de dispozițiile art. 61 Cod
penal ce dezvăluie scopul pedepsei penale, cum ar fi: restabilirea echității sociale prin
crearea la succesorului părții vătămate a încrederii, că drepturile și garanțiile ocrotite de
legea penală, i-au fost respectate și asigurate într-un proces penal contradictoriu, sub
aspectul protecției acordate de către organele statale, ce au dispus condamnarea
făptuitorului pentru acțiunile ilegale soldate cu decesul feciorului său, în rezultatul căruia
le-au fost create suferințe enorme, care după caz, nu mai pot fi recuperate, cu acordarea
satisfacției morale de la faptul, că acțiunile ilicite a făptuitorului nu au fost tolerate într-o
societate democratică, numindu-i inculpatului o pedeapsă proporțională în raport cu
gravitatea faptei comise și urmările survenite, urmârind în acest sens educarea lui și pentru
prevenirea continuării activității criminale.
De rând cu aceasta, dispozițiile art. 75 Cod penal reglementează criteriile
generale de individualizare a pedepsei penale, care în speță rezultă din gravitatea
faptei comise ce face parte din categoria infracțiunilor grave ce atentează la valoarea
primordială protejată de legea penală - viața și sănătatea persoanei, garantate de
art. 2 CEDO și Constituția RM.
Astfel, instanța de apel a subliniat că, inculpatul Gurmeza Sergiu nu este la
prima abatere de lege, anterior fiind condamnat pentru fapte analogice (f.d. 107,
vol. 1), pedeapsă care însă nu l-a făcut să conștientizeze caracterul infracțional al
faptei, continuându-și din nou activitatea criminală prin comiterea de noi fapte
antisociale pasibile răspunderii penale, împrejurări ce prin sine determină efectul
preventiv serios al pedepsii închisorii ce urmează a-i fi stabilită, constituind-o
garanție de restabilire a echității sociale și o asigurare, că drepturile și libertățile
consfințite în Constituția RM și alte legi, sunt apărate, violarea lor fiind contracarată
și pedepsită.
Respectiv, întru atingerea scopului pedepsei penale de restabilire a echității
sociale, corectarea celui vinovat, precum și prevenirea comiterii atât de către
inculpat, cât și de către alte persoane a faptelor penale de același gen, instanța de
7
apel prin admiterea cerințelor formulate de apelanți, a dispus înăsprirea pedepsei
penale, prin excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, cu aplicarea celei
complimentare, ca una obligatorie în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin.
(4) Cod penal, întru excluderea manifestării în continuare a aceluiași comportament
de neglijare a restricțiilor impuse de lege, precum și a practicii vicioase de sine
încredere în rândurile infractorilor.
De rând cu aceasta, instanța de apel a indicat că, pretinsa întreținere a trei copii
minori, manifestarea consimțământului de a achita prejudiciul cauzat prin
infracțiune, care de altfel este o obligație pe care o are față de părțile vătămate în
vederea restabilirii echității sociale și a echilibrului dintre faptele comise și urmările
survenite, în raport cu fapta comisă de către Gurmeza Sergiu, nu constitui temei
pentru aplicabilitatea la caz a prevederilor art. 90 Cod penal.
Ținând cont de faptul, că sentința nu a fost atacată în latura aplicării art. 385
alin. (5) Cod procedură penală, prin reducerea pedepsei penale cu 117 zile pentru
perioada detenției preventive a lui Gurmeza Sergiu în condiții contrare art. 3 al
Convenției, în această latură instanța de apel nu s-a expus, păstrând-o neschimbată.
Împotriva deciziei declară recurs ordinar inculpatul Gurmeza Sergiu care
în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 16) Cod de procedură penală solicită
casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri în latura pedepsei după
cum urmează: Lui Gurmeza Sergiu să îi fie stabilită pedeapsa sub formă de
închisoare pe un termen de 5 ani și prin aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal să
fie condamnat cu suspendarea parțială a executării pedepsei penale cu închisoarea,
pedeapsa de 2 ani și 5 luni să fie executată în penitenciar de tip semiînchis, iar partea
neexecutată de 2 ani și 6 luni să fie suspendată condiționat, iar în baza art. 385 alin.
(5) Cod de procedură penală, să-i fie redus termenul pedepsei penale cu 234 zile,
perioada deținerii în arest din 22 iunie 2019 până la 17 octombrie 2019.
În motivarea celor solicitate, recurentul susține că pedeapsa aplicată de către
instanța de apel este una prea aspră, or, instanța de apel urma să ia în calcul că
partea vătămată a menționat că nu are pretenții față de inculpat, ultimul a
recunoscut vina în cele imputate și se căiește sincer de cele comise, are la întreținere
3 copii minori, iar mama acestora este invalid de gr. II, acesta fiind unicul
întreținător.
De asemenea, recurentul indică dezacordul cu încheierea emisă de către
Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 28 octombrie 2020, or, prin această
încheiere instanța a modificat partea descriptivă a deciziei nu doar a corectat erorile
materiale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în
8
referință, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele
considerente.
Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
săvârșite de către acesta și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va
expune asupra acestor aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa
aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod
de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în
cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,
corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.
Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea
categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute
vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă,
în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea inculpatului, cât și a altor persoane.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o
finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă
parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa
fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea
în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare
a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea
unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență
prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de
gravitatea infracțiunilor săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor grave și
mai puțin grave, de motivul inculpatului, de persoana acestuia care a comis nu
pentru prima dată o infracțiune, a recunoscut vina și se căiește sincer, are la
întreținere a trei copii minori, a manifestat consimțământului de a achita prejudiciul
9
cauzat prin infracțiune, corect a conchis că corijarea acestuia poate avea loc doar
prin stabilirea unei pedepse sub formă de 6 ani închisoare.
Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei
de către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea
infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după
următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și
mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și
gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul
săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul
procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială
și socială etc.
De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a
pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise
faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute
de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat
inculpatul.
Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de
judecată să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea
efectivă a acesteia, or, instanța de judecată ținând cont de circumstanțele cauzei și
de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să
execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre motivele condamnării
cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau,
după caz, termenul de probă.
Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a
ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, de întreaga
conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în
timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului,
bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.
Mai mult decât atât, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care în
partea descriptivă a deciziei motivat a indicat de ce aplicarea unei pedepse
neprivativă de libertate nu va atinge scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod
penal, și anume ,,(…) inculpatul Gurmeza Sergiu nu este la prima abatere de lege, anterior
fiind condamnat pentru fapte analogice (f.d. 107, vol. 1), pedeapsă care însă nu l-a făcut să
conștientizeze caracterul infracțional al faptei, continuându-și din nou activitatea criminală
prin comiterea de noi fapte antisociale pasibile răspunderii penale, împrejurări ce prin sine
determină efectul preventiv serios al pedepsii închisorii” (vezi pct. 4.1. din prezenta
decizie).
10
În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia
instanței de apel referitor la pedeapsa aplicată inculpatului care este proporțională
faptelor comise de către inculpat.
Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul
penal constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417
alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de
drept care au dus la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de
apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și
întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei
reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată
în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de
casare a acesteia nu s-au stabilit.
Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că, instanța de apel a
admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, temei incident pct. 6) al
alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, și anume, prin faptul că motivarea
deciziei este una neclară în partea stabilirii pedepsei penale, Colegiul penal îl
respinge ca fiind neîntemeiat, or, ținând cont de cele menționate mai sus este cert
că instanțele ierarhic inferioare au indicat cu suficientă claritate motivele pe care și-
au întemeiat deciziile, respectând principiile unui proces echitabil.
Cu referire la temeiul stipulat la pct. 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, Colegiul penal remarcă că. inculpatul nu motivează recursul în acest sens
fără a face referire la o hotărâre de aplicare a aceleiași norme date anterior de către
Curtea Supremă de Justiție care să contravină soluției date de către instanța de apel
prin decizia din 07 octombrie 2020.
De asemenea, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiată alegația
inculpatului precum că, prin încheierea emisă de către Colegiul penal al Curții de
Apel Bălți din 28 octombrie 2020, instanța a modificat partea descriptivă a deciziei
nu doar a corectat erorile materiale, or, instanța de apel conducându-se de
prevederile art. 249 Cod de procedură penală, just a corectat eroarea materială,
dispunând reducerea cu 117 zile a termenului pedepsei penale de 6 ani.
Mai mult decât atât, acest calcul a fost indicat și în dispozitivul deciziei, cu care
apărarea a fost de acord, în această parte nefiind atacată sentința.
Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că, nu s-au comis erorile de
drept prevăzută în pct. 6), 10) și 16) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la
care face referință recurentul, deci nu persistă temei de casare a soluției adoptate,
pedeapsa stabilită inculpatului fiind în conformitate cu legea și în limitele acesteia,
decizia fiind una motivată din care considerente se impune inadmisibilitatea
recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.
11
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
d e c i d e :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 07 octombrie 2020, de către inculpatul Gurmeza
Sergiu XXXXX, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 aprilie 2021.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
12