1ra-1561/2022 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-1561/2022 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1561/2022

1-21164363-01-1ra-14112022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, prin care se solicită

casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 iulie 2022, în cauza

penală în privința lui

Formaniuc Serghei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 05.11.2021 − 05.05.2022;

Instanța de apel: 30.05.2022 − 06.07.2022;

Instanța de recurs: 14.11.2022 − 01.02.2023.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

judecată în baza procedurii prevăzute la art. 3641 Cod de procedură penală, Formaniuc

Serghei XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în comiterea infracțiunii prevăzute

la art. 264 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 (trei) ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

sub formă de închisoare stabilită lui Formaniuc Serghei pe o perioadă de probațiune de 3

(trei) ani.

S-a dispus încasarea de la Formaniuc Serghei în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 946 (nouă sute patruzeci și șase) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut că, la 19

septembrie 2021, aproximativ în jurul orelor 04.11, inculpatul Formaniuc Serghei, deținând

permisul de conducere nr. XXXXX din 26.05.2011, expirat la 26.05.2021, cu drept de a

conduce mijloace de transport prevăzute de categoria „B”, eliberat de autoritățile

competente ale Republicii Moldova și, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, fapt confirmat prin rezultatele testării alcoolscopice cu aparatul „Drager 8510” nr.

1197 din 19.09.2021, ora 04.56, prin care s-a stabilit că concentrația vaporilor de alcool în

aerul expirat de Formaniuc Serghei, constituie 0,88 mg/l și prin raportul de expertiză

judiciară nr. 202106P0553 din 28.09.2021, prin care s-a stabilit o concentrație de alcool în

sângele acestuia în cantitate de 1,44 g/l, echivalentul a 1,44%, stare de ebrietate alcoolică care,

conform art. 13412 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

de unde rezultă că, conducătorul autovehiculului Formaniuc Serghei a ignorat prevederile

Regulamentului de circulație rutieră, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 357 din 13.05.2009, și anume, pct. 14 lit. a) care stipulează că conducătorului de

vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor

substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției,

fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de

conducere, intenționat a urcat la volanul automobilul de model „BMW 520 I” cu n/î XXXXX

și, conducând pe str. Ivano Franco, mun. Bălți, din direcția str. Konev, mun. Bălți în direcția

str. Decebal, mun. Bălți, în preajma imobilului nr. 42 de pe str. Konev, mun. Bălți, ignorând

prevederile pct .45 subpunctul (1) al Regulamentului circulație rutiere, aprobat prin

hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009 potrivit căruia: conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră, pct. 45 subpunctul (2) al Regulamentului

circulației rutiere potrivit căruia, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului”, a tamponat cu partea din față a automobilului pietonii Cojocari

Constantin și Comaniuc Dumitru, care se aflau pe marginea dreaptă a părții carosabile a str.

Ivano Franco ,după direcția de deplasare a automobilului.

Ca urmare a accidentului rutier, conform raportului de expertiză judiciară nr.

202110D0615 din 22.10.2021, la Cojocari Constantin s-au constatat excoriații pe față și o

leziune în regiunea gambei drepte, care se califică ca vătămare neînsemnată și, conform

raportului de expertiză judiciară nr. 202110D0617, la examinarea medico-legală a lui

Comaniuc Dumitru s-au depistat: o fractură deschisă os humerus pe dreapta cu deplasare;

fractură corp scapular pe dreapta, fără deplasare; fractură în 1/3 proximală os tibie și cap,

2

fibulă pe dreapta cu deplasare; plagă contuză pe obrazul drept; excoriații multiple liniare

pavilion ureche dreapta, leziuni care au fost produse prin acțiunea traumatică directă cu

obiect(e) contondent(e) care sunt periculoase pentru viață și, în baza acestui criteriu, se

califică ca vătămare gravă.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate

juridic în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației

rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a

sănătății unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate.

procurorul, care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care inculpatului Formaniuc Serghei să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 3 (trei) ani, cu executare în penitenciar de tip deschis.

În motivarea cerințelor sale a invocat că pedeapsa stabilită inculpatului este prea

blândă, contrară prevederilor art. 61 alin. (1), (2) Cod penal, la individualizarea căreia nu s-

a ținut cont în deplină măsură de criteriile generale stipulate la art. 75 Cod penal.

Prima instanță nu și-a motivat soluția referitor la modalitatea de executare a pedepsei,

nefiind indicate circumstanțele în care au stat la baza convingerii că scopul pedepsei penale

poate fi atins fără izolarea inculpatului de societate, urmând să fie argumentată concluzia

privind iraționalitatea executării reale a termenului de pedeapsă aplicată acestuia.

Totodată, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, în temeiul

art. 90 Cod penal, depinde de întrunirea cumulativă a condițiilor expres și limitative

prevăzute de lege, care privesc pedeapsa aplicată și natura infracțiunii, inclusiv situația și

persoana infractorului, sub aspectul periculozității acesteia și constatării faptului că aceasta

se poate corecta fără executarea pedepsei.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei penale, personalitatea inculpatului și vârsta

acestuia, este rațional ca acesta să execute pedeapsa cu închisoarea stabilită în penitenciar

de tip deschis.

declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Pentru a se pronunța, în sensul dat, instanța de apel a statuat că instanța de

fond a făcut o analiză amplă a probelor administrate, apreciindu-le prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al admisibilității,

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, stabilind corect situația de fapt și

vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (4) Cod penal, adică

încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare

gravă a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate.

Subsidiar, instanța de apel a remarcat că sentința este contestată cu apel de către

3

acuzatorul de stat, în partea individualizării pedepsei penale, în acest sens, solicitându-se

dispunerea executării pedepsei aplicate inculpatului, sub formă de închisoare pe un

termen de 3 (trei) ani, în penitenciar de tip deschis.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului,

instanța de apel a notat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art.

art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, stabilindu-i o

pedeapsă echitabilă în raport cu fapta comisă, în corespundere cu împrejurările cauzei,

urmând să ducă la atingerea scopului de corectare și reeducare a inculpatului.

Astfel, argumentele acuzării că instanța de fond incorect a ajuns la concluzia

privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului sunt nefondate.

Or, pedeapsa stabilită inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de lege, la

stabilirea căreia instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei și corect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, fiind stabilit că Formaniuc

Serghei anterior nu a fost condamnat, s-a căit sincer de cele comise, este angajat în câmpul

muncii, a achitat integral prejudiciul moral și material cauzat părții vătămate, iar ultimul

nu are careva pretenții față de acesta și nu insistă asupra numirii unei pedepse cu

închisoare, dimpotrivă, prin cererea depusă în instanța de fond, a solicitat ca inculpatul să

nu fie pedepsit aspru.

Prin urmare, în situația în care inculpatul s-a căit de cele comise, în privința acestuia

au fost stabilite circumstanțe atenuante, precum și ținând cont de principiul umanismul

legii penale statuat în art. 4 Cod penal și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, corectarea

și reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate, instanța de fond legal

suspendându-i condiționat executării pedepsei cu închisoare, în baza art. 90 Cod penal,

nefiind stabilite careva interdicții la aplicarea acestei norme, acordându-i posibilitate reală

inculpatului, prin respectarea condițiilor probațiunii, să îndreptățească încrederea ce i s-a

acordat, împrejurări în care este neîntemeiată solicitarea acuzării privind stabilirea

inculpatului a pedepsei cu închisoarea, cu executarea ei reală.

de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, care

invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri privind

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului.

În susținerea recursului se invocă faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea

blândă, la stabilirea căreia instanțele de fond nu au ținut cont de prescripțiile art. 61, 75 Cod

penal, nefiind argumentată necesitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind

4

ignorate criteriile generale de individualizare a pedepsei.

La aplicarea pedepsei, instanțele de fond au reținut că nu au fost stabilite

circumstanțe agravante, cea atenuantă fiind recunoașterea vinei. Însă, recunoașterea vinei

de către inculpat nu demonstrează căința sinceră și activă, ci încercarea de a evita aplicarea

unei pedepse mai aspre pentru infracțiunea comisă.

Totodată, instanțele de fond și de apel au omis faptul că inculpatul a săvârșit o

infracțiune gravă, fiind în stare de ebrietate, ce denotă ineficiența aplicării prevederilor art.

90 Cod penal în privința acestuia, or, în cazul aplicării pedepsei cu închisoare, cu executare,

va simți efetul legii penale, având suficient timp de a-și revedea comportamentul și de a

păși pe calea corectării.

Or, instanța de apel nu a clarificat obiectiv circumstanțele cauzei și, apreciind

aplicabilitatea eronată a prevederile art. 90 Cod penal, nu a ținut cont de comportamentul

inculpatului în cadrul urmăririi penale și examinării cauzei în instanțele de judecată,

personalitatea acestuia și rezonanța socială a infracțiunii comise, adoptând o decizie ilegală

în latura pedepsei penale.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

5

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

invocând în acest context următoarele.

În recurs, recurentul invocă temeiul precum că, „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția”, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei

și textul deciziei atacate rezultă că pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a motivat

corect soluția, bazându-se pe cumulul de probe administrate la cauza penală, examinate și

apreciate în prima instanță, cercetate suplimentar și verificate în instanța de apel, prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente

nu s-au stabilit în instanța de recurs.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat și

corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări inutile, instanța de

recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează

că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea hotărârea Van de Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Lecturând textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, procurorul a mai

invocat drept temei de declarare a recursului și pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, care stipulează că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a

ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei, persoana și comportamentul

inculpatului și a individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea blândă.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să

fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să

realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, și să fie în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal, ținându-se cont de

limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în

așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

6

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a menținut sentința

primei instanțe prin care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă non privativă de libertate

conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu

criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal și 3641 Cod de

procedură penală.

Mai mult, este neîntemeiat argumentul recurentului că pedeapsa stabilită

inculpatului este prea blândă, or, instanța de apel just a concluzionat că, în cazul în care

acesta a săvârșit o infracțiune gravă, a recunoscut integral vina și s-a căit sincer, a contribuit

activ la descoperirea infracțiunii, a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, a

reparat benevol prejudiciul cauzat părții vătămate, este angajat în câmpul muncii, iar

potrivit rechizitoriului nu au fost stabilite circumstanțe agravante, corectarea și reeducarea

ultimului este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pentru o perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în

conform prevederilor legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de

restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de

noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Pe lângă aceasta, potrivit argumentelor invocate, recursul declarat este întemeiat doar

pe critica modului în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în

latura pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 90 alin. (1) Cod penal, 27, 101 alin. (2) și (3), 414

alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, instanța poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate inculpatului, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune

procurorul, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

În concluzie, Colegiul penal menționează că nu se constată prezența erorilor de drept

ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de

către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă aplicată în

7

conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal inculpatului, fiind echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiunii săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către procuror

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în

cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar depus de către procurorul, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 06 iulie 2022, în cauza penală în privința lui Formaniuc Serghei XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 23 martie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

8