1ra-728/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-728/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-728/2022

(1-18036347-01-1ra-16052022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Tărîță Andriana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2022, în cauza penală privindu-l pe

DONCIUC Anatoli XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.10.2018- 26.06.2020;

Instanța de apel: 19.01.2022- 23.02.2022;

Instanța de recurs: 16.05.2022 – 15.06.2022.

c o n s t a t ă:

Anatoli a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 6 (șase)

luni.

Prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul total la pedeapsa

stabilită prin noua sentința s-a adăugat pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei

Bălți din 17 august 2019 numindu-i-se definitiv pedeapsa cu închisoare pe termen de

10 (zece) luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe termen de 5 (cinci) ani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Anatoli, nedeținând permis de conducere a mijlocului de transport, la 29.08.2018,

aflându-se la volanul autoturismului de model „Audi A6” cu XXXXX și deplasându-

se pe teritoriul stației Peco „Vento”, situat XXXXX s-a tamponat cu autoturismul de

model „BMW 525” cu XXXXX, care era parcat. În cadrul investigării accidentului

rutier, Donciuc Anatoli la întrebările colaboratorilor de poliție reacționa încetinit, avea

o vorbire neclară, din cavitatea bucală se simțea un miros puternic de alcool, la

propunerea de a fi supus testării alcoolscopice cu alcotesterul „Drager 8510”, deși i-au

fost explicate consecințele răspunderii penale pentru refuzul testării alcoolscopice, a

1

ignorat cerințele acestora, după care fiind condus de către colaboratorii de poliție la

Spitalul Clinic din mun. Bălți, Donciuc Anatoli a refuzat și de la examenul medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei, precum și de la prelevarea probelor

biologice (de sânge) în cadrul acestui examen medical, prin ce a încălcat prevederile

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.357 din

13.05.2009 (în vigoare din 13.07.2009), și anume: p.11 lit. j al Regulamentului

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.357 din 13.05.2009 (în

vigoare din 13.07.2009), conform căruia „Conducătorul de vehicul, înainte de plecare

și în timpul deplasării este obligat: ...să se supună, la solicitarea agentului de circulație,

procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare

a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de

alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare” și a Regulamentului

privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de

ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009.

Prin acțiunile sale Donciuc Anatoli a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641

alin. (4) Cod penal- Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică

de către o persoană care nu deține permis de conducere a mijloacelor de transport.

către inculpat și avocata Tărîță Andriana, solicitând admiterea apelului, casarea

sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri cu aplicarea pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității sau cu aplicarea art. 90 Cod penal– aplicarea în

partea ce ține de pedeapsă principală a unei pedepse minime posibile și în partea ce

ține de pedeapsa complementară aplicarea art. 79 Cod penal, adică absolvirea de

pedeapsă complementară.

În motivarea cererii a invocat că, inculpatul a recunoscut pe deplin vina și sincer

s-a căit, nu se afla la evidență la medicul psihiatru și narcolog, nu au fost stabilite

circumstanțe agravante, a comis o infracțiune ușoară, are la întreținere un copil minor.

De asemenea apelanții indică că, infracțiunile au fost săvârșite până la

modificările intrate în vigoare (14.12.2018), prin urmare, pedeapsa urma a fi calculată

din mărimea pedepsei până la modificare, deoarece pedepsele prevăzute după

modificările operate înrăutățesc situația.

Iar privitor la pedeapsa complementară în conformitate cu art. 79 alin. (1) Cod

penal, instanța putea să nu o aplice.

apelul inculpatului și al avocatei Tărîță Andriana a fost respins ca nefondat, sentința s-

a menținut fără modificări.

la stabilirea pedepsei inculpatului, în latura atacată, a acordat deplină eficiență și s-a

condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod

penal, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.

75 Cod penal, iar ținând cont de circumstanțele reale și personale i s-a stabilit

inculpatului o pedeapsă prevăzută de legislator sub formă de închisoare, cu aplicarea

2

prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal aplicarea pedepsei pentru concurs de infracțiuni,

cu respectarea prevederilor legale.

Instanța de fond a reținut că, deși, la examinarea cauzei inculpatul nu s-a prezentat,

prin încheierea instanței din 05.09.2019, fiind anunțat în căutare, iar potrivit informației

IP Bălți în privința lui Donciuc Anatoli a fost pornit dosar de căutare 2019010250, în

consecință ultimul nu s-a expus la învinuirea înaintată.

În urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii a

fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată și fapta

acestuia se încadrează ca infracțiune prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 16, 61,

75 Cod Penal și anume că infracțiunea se calificată ca infracțiune ușoară, inculpatul la

evidență psihiatru, narcolog nu se afla (f.d.39,40), avea antecedente penale, nu era

încadrat în câmpul muncii, la momentul examinării prezentei cauze penale inculpatul

s-a eschivat de la instanța de judecată fiind anunțat în căutare, circumstanțe atenuante/

agravante nu au fost stabilite.

Instanța de fond a menționat că, inculpatul anterior a fost judecat prin sentința

Judecătoriei Bălți din 17 august 2019 în baza art. 2641 alin. (3), 2641 alin. (4) Cod penal

cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, la 4 luni închisoare cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 5 ani, sentință devenită irevocabilă la data de 03.09.2019.

Astfel, instanța de judecată, aplicând prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, a

cumulat pedeapsa aplicată inculpatului prin noua sentință pedeapsa stabilită prin

sentința anterioară a Judecătoriei Bălți din 17 august 2019, pedeapsa urmând a fi

executată în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel, ținând cont de circumstanțele stabilite pe caz, a considerat că

instanța de fond just a numit inculpatului categoria și termenul pedepsei penale,

pedeapsa fiind în limitele prevederilor legale, iar temei de atenuare a pedepsei în

aspectul propus de apelanți nu s-a stabilit.

Pedeapsa inculpatului a fost numită cu respectarea principiului individualizării

pedepsei penale, fiind echitabilă faptelor infracționale săvârșite și în limitele legii, în

corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și instanța a considerat că î-și va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului. Careva temeiuri de modificare a

sentinței în latura pedepsei cu micșorarea pedepsei, după cum solicitau apelanții,

anume cu stabilirea pedepsei sub formă de ore de muncă neremunerată în folosul

comunității sau cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel nu a

constatat, totodată nefiind stabilite și careva temeiuri privind aplicarea față de inculpat

a prevederilor art. 79 Cod penal fără privarea de dreptul de dreptul de a conduce

mijloace de transport, după cum solicitau apelanții.

Instanța de apel a considerat că, nu este posibilă neaplicarea pedepsei

complementare față de inculpat, deoarece temeiuri de înlăturare a pedepsei

complementare nu au fost stabilite, ținând cont de aplicarea prevederilor art. 84 alin.(4)

Cod penal, privind cumulul total la pedeapsa stabilită și adăugarea pedepsei stabilite

3

prin sentința Judecătoriei Bălți din 17 august 2019, cu stabilirea definitiv a pedepsei

sub formă de închisoare pe un termen de 10 luni, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Privitor la neaplicarea pedepsei complementare obligatorii, acest temei juridic de

aplicare a pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de sancțiunea normei de incriminare

sunt prevederile art. 79 Cod penal, care condiționează aplicarea efectelor juridice sub

forma stabilirii unei pedepse sub limita minima, decât cea prevăzută de lege, sau mai

blândă, de altă categorie, ori neaplicarea pedepsei complementare obligatorii, de

existența și constatarea în ședința de judecată a circumstanțelor excepționale, ceea ce

nu a fost stabilit în cazul dat concret cu referire la inculpat, nefiind stabilite careva

circumstanțe excepționale, ori cele indicate de avocat ca circumstanțe în favoarea

inculpatului nu constituie circumstanțe excepționale, fiind împrejurări obișnuite.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a considerat nefondat apelul declarat,

cu indicarea circumstanțelor care au fost luate în considerație la numirea pedepsei

inculpatului, argumentele aduse nefiind de natură să conducă la admiterea apelului

declarat, cu desființarea sentinței în aspectul propus de apelanți, pedeapsa stabilită

inculpatului fiind just individualizată, argumentele invocate în apel fiind în

contrazicere cu aspectele de fapt ale cauzei, în legătură cu ce apelul s-a respins ca

nefondat.

Instanța de apel a respins și afirmațiile invocate că infracțiunea a fost săvârșită

până la modificările intrate în vigoare (14.12.2018), că considerau că pedeapsa urma a

fi calculată din mărimea pedepsei până la modificare, deoarece pedepsele prevăzute

după modificările operate îi înrăutățesc situația, deoarece sunt declarative în

circumstanțele stabilite pe caz, anume că pedeapsa sub formă de închisoare inculpatului

a fost stabilită cu respectarea prevederilor legale, cu aplicarea prevederilor art. 84 alin.

(4) Cod penal, ținând cont de personalitatea inculpatului , anterior fiind în conflict cu

legea penală, circumstanțe care au fost luate în considerație de instanța de fond la

numirea pedepsei, pedeapsa stabilită inculpatului fiind în limitele legii și temeiuri de

atenuare a pedepsei nu s-au stabilit.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii

pedepsei inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă non-privative de libertate, cu aplicarea art. 90

Cod penal.

În motivare recurenta a indicat argumente absolut identice celor din apel precum

recunoașterea vinei și căința sinceră, lipsa de la evidența medicului psihiatru și

narcolog, lipsa agravantelor, etc.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

4

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

În speță, recurenta critică hotărârea, solicitând rejudecarea cauzei în latura penală,

însă nu face trimitere la temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală sau

la presupusele erori depistate în decizie.

Dacă vorbim de motivele indicate în recurs, recurenta nu concretizează anumite

erori de drept ce ar afecta hotărârea pronunțată, dar enumeră circumstanțele față de

inculpat și invocă aceleași pretenții ca și în cererea de apel.

În primul rând, recurenta solicită aplicarea unei pedepse penale non privative de

libertate prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

La caz, la stabilirea pedepsei instanțele de judecată just și argumentat au ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75, 84 Cod penal, pedeapsa respectivă fiind motivată,

individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale,

corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale,

de corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din

partea lui, cât și a altor persoane.

Din cele menționate rezultă că, instanța a ținut cont de opiniile atât ale

acuzatorului de stat cât și ale apărătorului și de impactul infracțiunii asupra societății,

în special faptul că inițial inculpatul nemotivat nu s-a prezentat la ședințele de judecată,

fiind anunțat în căutare și a fost pornit dosar de căutare, precum și faptul că fiind

anterior condamnat, a comis o infracțiune similară.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel corect a respins cerința apărării cu

privire la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or, raționamentul de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până

la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, și anume: infracțiunea se calificată ca

infracțiune ușoară, inculpatul la evidență psihiatru, narcolog nu se află (f.d.39,40), are

antecedente penale, circumstanțe atenuante/agravante instanța de fond nu a stabilit.

Mai mult, prin art. 84 Cod penal la pedeapsa stabilită s-a adăugat pedeapsa neexecutată

5

prin sentința precedentă, stabilind definitiv pedeapsa cu închisoare pe termen de 10

luni, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 5 ani.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că acesta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate, pe care

instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. Instanța

de apel corect a conchis că inculpatul nu întrunește condițiile necesare pentru a se

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numite și, respectiv, aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, nu ar fi proporțională faptei prejudiciabile săvârșite și

persoanei inculpatului.

În al doilea rând, critica corectitudinii aplicării legislației naționale în contextul

stabilirii pedepsei față de inculpatul, Colegiul penal o consideră neîntemeiată și

declarativă. La caz instanța de apel s-a expus clar și Colegiul penal însușește poziția

dată prin care s-a menționat că „Instanța de apel respinge și afirmațiile invocate că

infracțiunile au fost săvârșite până la modificările intrate în vigoare (14.12.2018), că

consideră că pedeapsa urmează a fi calculată din mărimea pedepsei până la

modificare deoarece pedepsele prevăzute după modificările operate îi înrăutățesc

situația, cât și în partea ce ține de pedeapsa complementară în conformitate cu art.79

alin.(1) CP, că instanța poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie,

deoarece sunt declarative în circumstanțele stabilite pe caz, anume că pedeapsa sub

formă de închisoare inculpatului fiind stabilită cu respectarea prevederilor legale, cu

aplicarea prevederilor art.84 al.4 CP RM, ținând cont de personalitatea inculpatului,

anterior fiind în conflict cu legea penală, circumstanțe care au fost luate în

considerație de instanța de fond la numirea pedepsei, pedeapsa stabilită inculpatului

fiind în limitele legii și temeiuri de atenuare a pedepsei nu s-au stabilit.”

Instanța de apel s-a expus și asupra neaplicării prevederilor art. 79 alin. (l) Cod

penal, prin excluderea pedepsei complementare- obligatorii, clar indicând că nu sunt

temeiuri de înlăturare a pedepsei complementare. De menționat că, conform sentinței

Bălți, sediul Central, din 26 iunie 2020 inițial i-a fost stabilit doar închisoare pe termen

de 6 luni, iar privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 5 ani

a fost stabilită în urma cumulării pedepselor, fapt ce demonstrează că inculpatului i-a

fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare și cu privare de dreptul de a conduce

autovehiculul, însă din nou a comis aceeași faptă conștient de consecințele acțiunilor

sale. Prin urmare, menținerea pedepsei complimentare este echitabilă, raportată la

scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care îl va descuraja de a comite pe

viitor alte fapte infracționale.

Criticile formulate de apărător în recursul ordinar au format obiect de discuție la

judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 5, soluție pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește

incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea

hotărârii recurate.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

6

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că,

în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursul înaintat de avocata Tărîță Andriana nu și-au găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Tărîță Andriana în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23

februarie 2022, în cauza penală privindu-l pe DONCIUC Anatoli XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 august 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

7