1ra-1484/2022 — art. 264 alin. 3, 266 CP

1ra-1484/2022 — art. 264 alin. 3, 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1484/2022

(1-20091139-01-1ra-10102022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Procopciuc Angela în comun cu inculpatul, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 iulie 2022, în cauza penală privindu-l

pe

SARMANIUC Mihail XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.07.2020 - 21.10.2020;

Instanța de apel: 10.11.2020 – 19.07.2022;

Instanța de recurs: 10.10.2022– 14.12.2022.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală Sarmaniuc

Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de:

- art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport;

- art. 266 Cod penal, la 1 (un) an închisoare.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Sarmaniuc Mihail pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe termen de 4 (patru) ani și 5 (cinci) luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei sub formă de închisoare aplicată lui Sarmaniuc Mihail pe termen de probă

de 4 (patru) ani, dacă el nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare

exemplară încrederea ce i s-a acordat.

În temeiul art. 90 alin. (6) Cod penal, Sarmaniuc Mihail a fost obligat să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

1

Instanța de fond s-a expus asupra corpurilor delicte pe cauza penală dată.

Mihail la data de 23.03.2020 aproximativ la ora 03:25, conducând automobilul de

model „Volvo S 60” cu n/î XXXXX, deplasându-se pe XXXXX din XXXXX în

preajma imobilului XXXXX, încălcând prevederile pct. 45 subpct.1) al

Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia „conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră”, pct. 45 subpct.

2) al RCR, conform căruia „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care

pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru

a nu pune în pericol siguranța traficului”, la un moment dat a pierdut controlul asupra

volanului automobilului, astfel automobilul a părăsit suprafața părții carosabile după

direcția de deplasare a automobilului, după care s-a lovit în gardul gospodăriei de pe

XXXXX. În urma accidentului rutier, a avut de suferit pasagerul automobilului Jurjiu

Igor, care se afla pe scaunul de pasageri din față. Conform raportului de expertiză

judiciară medico-legală nr.202010D0268 din 17.06.2020 victimei i-au fost cauzate

vătămări corporale GRAVE, periculoase pentru viața sub formă de traumă cranio-

cerebrală deschisă manifestată prin fractură liniară a osului temporal pe stânga;

hemoragie subarahnoidiană în zonele occipital și bazal, mastoidă, postraumatică

stânga, contuzie cerebrală; excoriație a pavilionului urechii stângi.

Astfel prin acțiunile sale Sarmaniuc Mihail a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal ,,încălcarea regulilor de securitatea circulației de

către o persoană care conducea mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății”.

Tot el, după comiterea accidentului rutier menționat, având scopul de a se

eschiva de la răspundere, încălcând prevederile pct.12 al Regulamentului Circulației

Rutiere, potrivit căruia, ”conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul

rutier este obligat: să acorde primul ajutor, să cheme ambulanța în cazul în care în

accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă acesta nu este posibil sau

în cazurile de urgență să asigure transportarea persoanei traumatizate la cea mai

apropiată unitate medicinală; să anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc

până la sosirea lucrătorilor de poliție”, a ignorat acordarea primului ajutor victimei și

fără a chema ambulanța sau a anunța poliția despre accident, a părăsit locul

accidentului rutier, plecând într-o direcție necunoscută.

Astfel prin acțiunile sale Sarmaniuc Mihail a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 266 Cod penal–,,părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care

conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile de securitate a circulației

sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă acesta a provocat urmările

indicate la art. 264 alin.(3) lit. a) și (5) Cod penal”.

2

către avocatele Melnic Oxana și Procopciuc Angela în interesele inculpatului și de

procuror, prin care au solicitat casarea sentinței Judecătoriei Bălți.

3.1 Procurorul în cererea de apel a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

să fie recunoscut culpabil în comiterea infracțiunilor prevăzute de

- art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, închisoare pe termen de 4 ani, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport;

- art. 266 Cod penal, închisoare pe termen de 1 an.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul de infracțiuni să-i fie

stabilită pedeapsa definitivă prin cumularea parțială a pedepselor aplicate, stabilindu-

i lui Sarmaniuc Mihail pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 4

ani 5 luni în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport. În rest sentința de menținut fără modificări.

În motivarea apelului s-a indicat faptul că nu contestă calificarea acțiunilor

inculpatului, deoarece cauza penală in privința lui Sarmaniuc Mihail a fost examinată

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, adică conform prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală, însă, consideră că instanța de fond la aplicarea

pedepsei greșit a ajuns la concluzia aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece

nu a luat în considerație gravitatea faptei comisă de inculpat, consecințele grave ale

infracțiunii, că la momentul actual astfel de infracțiuni comise au o rezonanță sporită

în societate și aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal în cazul dat

contravine prevederilor art. 75și 61 alin. (2) Cod penal.

3.2 Avocata Melnic Oxana în apelul său a solicitat casarea parțială a sentinței și

adoptarea unei hotărâri noi prin care lui Sarmaniuc Mihail să-i fie stabilită pedeapsă

cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. 8 Cod de procedură penală cu calcularea

pentru art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal din limita minimă de pedeapsă de 3 ani, cu

stabilirea termenului de închisoare prin prisma art. 90 Cod penal de 1 an de zile;

pentru art. 266 să-i fie stabilită pedeapsă prin prisma art. 87 Cod penal, fie să fie

dispusă executarea separată a pedepselor penale pentru art. 266 Cod penal- muncă

neremunerată in folosul comunității.

În motivarea apelului s-a indicat faptul că nu este de acord cu sentința în latura

aplicări pedepsei, considerând-o prea aspră raportată la circumstanțele cauzei și la

norma în materie care permitea aplicarea unei pedepsei mai blânde.

În partea descriptivă a sentinței nu se regăsește motivarea aplicării pedepsei de

4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) și de 1 an

închisoare pentru art. 266 Cod penal prin prisma cumulului de circumstanțe reținute

la materialele cauzei.

La caz, instanța urma să țină cont de principiul individualizării răspunderii

penale și pedepsei penale. Astfel, la aplicarea legii penale urmează să se țină cont de

3

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Apelanta considera că instanța de fond nu a aplicat în mod corect dispozițiile

legale ce țin de individualizarea pedepsei penale. Astfel, cu trimitere la art. 264 alin.

(3) lit. a) a aplicat pedeapsa cu închisoarea de 4 ani, cu suspendarea prin prisma art.

90 Cod penal și în temeiul art. 266 Cod din alternativele pedepselor si anume amendă,

muncă și închisoare a aplicat cea mai gravă - închisoare, necătînd la faptul că s-a

reținut un cumul de circumstanțe atenuante.

Din motivele supra invocate, soluția instanței de fond o consideră incorectă și

prea aspră, fără a fi coroborată cu circumstanțele constatate la speță și normele în

materie cu privire la individualizarea răspunderii penale si pedepsei penal.

3.3 Avocata Procopciuc Angela în apel a solicitat casarea sentinței cu

pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului pentru prima instanță și dispunerea

unei noi soluții prin care lui Sarmaniuc Mihail să-i fie stabilită:

- pe art. 264 alin. (3) Cod penal - închisoare pe termen de 2 ani fără anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport;

- pe art. 266 Cod penal- închisoare pe termen de 3 luni.

Conform art. 84 Cod penal pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial de pedepse, - 2 ani și 1 lună închisoare fără anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal a dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei penale sub formă de închisoare, stabilind un termen de probă de 1 an. În rest

sentința să fie menținută fără modificări.

În motivarea apelului se indica că, constatând vinovăția conform art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, instanța de judecată nu a exclus din 3 ani partea de care

beneficiază inculpatul cu 1/3, adică de la 2 ani- la 4 ani 3 luni, dar a aplicat 4 ani

închisoare, ce constituie o pedeapsă cât mai maximal posibilă, dar nu cât mai minim

posibilă- 2 ani. Aceeași neechitate a comis instanța și la aplicarea pedepsei pe art. 266

Cod penal, care ar fi posibil de la 2 luni- 1 an 4 luni, dar a stabilit 1 an.

Aprecierea pedepsei cât mai aproape de minimul prevăzut de legea penală sau

de maximul sancțiunii aplicate, urmează să fie apreciată de instanța, iar orice agravare

urma a fi motivată de judecată. Lipsa acestor motivații denotă despre încălcarea

dreptului la un proces echitabil și principiului de acces la justiție, prevăzut de art.6

CEDO.

La fel, aplicând pedeapsa cea mai gravă - 1 an închisoare, instanța a încălcat

dreptul la un proces echitabil, deoarece nu a motivat suficient de ce a aplicat cea mai

gravă pedeapsă din rândul celor alternative prevăzute.

Apărarea consideră că constatarea cumulului de circumstanțe ce au dat temei

instanței de fond de aplicare a art. 90 Cod penal nu a fost combătut prin apelul

procurorului, nici nu s-au prezentat probe ce ar combate concluziile primei instanțe,

4

deci, nu sunt temei pentru admiterea acestui apel și aplicarea unei pedepsei mai grave

decât a stabilit prima instanță.

În situația în care procurorul nu invocă, iar instanța de apel nu dispune de alte

circumstanțe decât de cele stabilite de prima instanță, nu poate fi admis apelul

procurorului în privința inculpatului, iar prin pronunțarea unei noi hotărâri de

condamnare a acestuia la o pedeapsă penală fără aplicarea art. 90 Cod penal ar

constitui o eroare de drept și încălcare a dreptului la un proces echitabil, stabilit de

art. 6 CEDO.

Drepturile fundamentale ale inculpatului prevăzute de art. 6 alin. l CEDO privind

lipsa de imparțialitate a procurorului cât și a prevederilor art. 2 Protocolul nr. 4 CEDO

privind libera circulație, au fost încălcate la etapa judecării cauzei în fond, prin

sentința din 21 octombrie 2020, atunci când a fost aleasă măsura preventivă-

declarația de nepărăsire a localității până la devenirea definitive a sentinței.

Astfel, prin ordonanța procurorului din 04.09.2020 a fost aleasă măsura

preventivă menționată supra pe termen de 60 zile conform art. 178 Cod de procedură

penală. Termenul măsurii preventive aleasă de procuror la 04.09.2020 a expirat la

04.11.2020, ori instanța de judecată putea să prelungească prin sentința din

21.10.2020 numai pe termen de până la 60 zile.

Însă, prin soluția instanței de judecată de aplicare din nou a măsurii preventive

declarația de nepărăsire a localității până la devenire definitivă a sentinței, se încalcă

dreptul fundamental la libera circulație prevăzut de art. 2 Protocolul 4 adițional

CEDO, deoarece instanța nu stabilește un termen definit până la 60 zile, stipulat de

lege, conform art. 187 alin. (3) Cod de procedură penală, astfel, nu a dispus o durată

concretă în limitele celei legale, iar nedeterminarea acestui termen nu numai că

încalcă prevederile legale de până la 60 zile, acestea fiind expirate la 21.12.2020, dar

și încalcă dreptul fundamental al inculpatului la libera circulație deja peste 90 zile.

Prin sentința din 21 octombrie 2020 nu s-a stabilit prelungirea termenului

măsurii preventive aleasă de procuror la 04.09.2020, care expirase la 04.11.2020, cu

cel mult până la 04.01.2021, termen care la momentul judecării cauzei în apel a expirat

și deci, corespunzător art. 195 alin. (5) Cod de procedură penală a decăzut de drept,

iar alegerea din nou a aceeași măsuri preventive contravine alin. 3 din prezenta normă.

Apărarea invoca că restabilirea acestui drept în instanța de apel poate avea loc

doar prin anularea sentinței instanței de fond în partea invocată, dar și prin aplicarea

art. 385 Cod de procedură penală menționat mai sus, astfel încât, aceste încălcări au

afectat grav drepturile inculpatului ce derivă din calitatea procesuală a sa, iar instanța

urma să examineze posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept compensare

pentru aceste încălcări.

În cazul lui Sarmaniuc Mihail este prezent un cumulul de circumstanțe atenuante

constatate, deci, prevederile art. 79 Cod penal pot fi aplicate și pedeapsa

complementară, anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, urmează să nu

fie aplicată.

5

La judecarea fondului cauzei au fost constatate un ansamblu de circumstanțe

atenuante, care urmau a fi luate în considerație la aplicarea minimului sau maximului

pedepsei în limita prevăzută de norma încriminată.

Pedeapsa complementară obligatorie aplicată lui Sarmaniuc Mihail, anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, poate să nu fie aplicată de instanță din

cumulul de circumstanțe atenuante constatate, dar și având în vedere că inculpatul de

profesie este manager de vânzări legată de conducerea mijlocului de transport în

vederea obținerii unicii surse de venituri- salariul, dar și având în vedere că are 2

persoane la întreținere inapte de muncă- un copil minor si soția în concediul de

îngrijire a copilului.

apelurile avocatei Melnic Oxana în interesele inculpatului și a procurorului, precum

și apelul suplimentar al avocatei Procopciuc Angela în interesele inculpatului au fost

respinse ca nefondate, sentința s-a menținut fără modificări.

aplicată lui Sarmaniuc Mihail este adecvată și nu contravine prevederilor legii, dat

fiind, că sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. a) Codul penal, prevede pedeapsa cu

închisoare de la 3 la 7 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

conform art. 16 Cod penal, se referă la categoria infracțiunilor grave, iar prevederile

art. 266 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 550 la 850

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la

240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani, conform art. 16 Cod penal, se referă la

categoria infracțiunilor ușoare.

Totodată, s-a apreciat ca legală și întemeiată poziția instanței de fond privind

neaplicarea prevederilor art. 79 Cod penal. Astfel, doar în situații excepționale

constatate sau alte circumstanțe enumerate la art. 79 alin. (1) Cod penal inculpatului

poate să nu fie aplicată de instanță pedeapsa complementară obligatorie, în cauza dată

corect a fost stabilit că nu s-au regăsit careva situații excepționale în privința

inculpatului pentru a-i fi aplicate prevederile art. 79 Cod penal.

Mai mult ca atât, la solicitarea avocatei Procopciuc Angela a fost admisă cererea

acesteia privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, înaintată în cadrul

judecării în ordine de apel a cauzei penale cu privire la acuzația adusă lui Sarmaniuc

Mihail în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3) și 266 Cod penal. S-a

sesizat Curtea Constituțională despre excepția de neconstituționalitate ridicată de

avocatei Procopciuc Angela, fiind întrunite condițiile expuse în Hotărârea Curții

Constituționale nr. 2, obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate fiind art. 79

Cod penal: (1) Ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de

scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea

activa a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia,

6

instanța de judecată poate aplica о pedeapsa sub limita minima, prevăzută de legea

penala pentru infracțiunea respectiva, sau una mai blândă de altă categorie, ori poate

sa nu aplice pedeapsa complementara obligatorie, în partea expresiei ”poate” din

fraza ... instanța de judecata ”poate” aplica о pedeapsa sub limita minima, prevăzută

de legea penala pentru infracțiunea respectiva...” si în fraza , ori"...poate să ...” nu

aplice pedeapsa complementara obligatorie, sunt în contradicție cu normele

constituționale, ce duce la imparțialitatea judecătorului, încălcării drepturilor

fundamentale.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 220g/2021 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din art. 79 alin. (1) Cod penal din 25.11.2021 a

fost declarată inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a cuvintelor „poate” din

art. 79 alin. (1) Cod penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002.

Astfel, de către instanța de fond corect a fost stabilit, că în privința inculpatului

urmează a fi aplicată pedeapsa complementară obligatorie– anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

Suplimentar, s-a apreciat ca legală și întemeiată poziția instanței de fond în

latura ce privește aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal la stabilirea pedepsei

inculpatului.

Prin urmare, s-a menționat că instanța de fond reieșind din gradul de pericol

social sporit al faptei comise de inculpat, împrejurările și modalitatea de comiterea

faptei infracționale, personalitatea inculpatului care este la prima abatere penală,

recunoașterea faptei și căința sinceră a acestuia, poziția părții vătămate pe parcursul

judecării cauzei, justificat a conchis că corectarea și educarea inculpatului este

posibilă fără izolarea acestuia de societate, însă cu stabilirea unui termen de probă la

limita maximă prevăzută de lege.

În circumstanțele menționate ale cauzei nu este temei de a considera pedeapsa

stabilită inculpatului ca blândă, iar argumentele aduse de procuror în apel în

circumstanțele constate pe caz, nu pot servi drept temei pentru agravarea pedepsei

inculpatului.

Referitor la aplicarea pedepsei pentru concurs de infracțiuni, instanța de apel a

menționat că instanța de fond corect i-a aplicat acestuia pedeapsă definitivă sub formă

de închisoare pe termen de 4 ani și 5 luni în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea

dreptului de a conduce mijloacele de transport.

Deoarece potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal dacă o persoană este

declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost

condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru

fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de

infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu

mai mare de 25 de ani de închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins

vârsta de 18 ani - pe un termen nu mai mare de 12 ani și 6 luni. În cazul în care

persoana este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni

7

ușoare și/sau mai puțin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin absorbirea

pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, la pedeapsa principală aplicată în cazul

unui concurs de infracțiuni poate fi adăugată oricare din pedepsele complementare

prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod, care

stabilesc răspunderea pentru infracțiunile de a căror săvârșire persoana a fost

declarată vinovată. Pedeapsa complementara stabilită prin cumul total sau parțial,

al pedepselor complementare aplicate nu poate depăși termenul sau mărimea

maximă prevăzută de Partea generală a prezentului cod pentru această categorie de

pedepse.

comun cu inculpatul au atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 11) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri prin care cauza penală să fie restituită la rejudecare

în instanța de apel.

În motivare recurenta a invocat aceleași motive indicate în cererea de apel,

menționând că instanța de apel a avut toate circumstanțele pentru a aplica o pedeapsă

sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una

mai blândă, de altă categorie, dar și a putut să nu aplice pedeapsa complementară

obligatorie.

Cererea lui Sarmaniuc Mihail precum că este de acord ca pe art. 266 Cod penal

să fie aplicată Legea amnistiei din decembrie 2021 nu a fost soluționată, prin ce a fost

încălcat art.6 CEDO, ori, în această latură instanța de apel nici nu s-a expus prin

soluție motivată.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Colegiul penal lecturând recursul ordinar a constatat că se invocă ca temeiuri de

8

casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția și când există o cauză de înlăturare a răspunderii penale sau

aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie,

a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut

de lege, însă instanța de recurs consideră că, prevederile la care se referă autoarea

recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar servi ca temeiuri de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

recurenții nu au concretizat care din temeiurile pct. 6) le-a pus la baza cererii de recurs

și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs

a temeiului din cele 5 menționate de legislator este inadmisibilă și prin urmare,

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu-și găsesc confirmare

la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Așadar, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța

de apel judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungând la

concluzia corectă că sentința atacată în partea recunoașterii vinovăției și condamnării

lui Sarmaniuc Mihail în baza art. 264 alin. (3) și 266 Cod penal, este legală și

întemeiată, iar la stabilirea pedepsei instanța de fond a dat o apreciere justă probelor

administrate și corect a ajuns la concluzia respectivă, decizia instanței de apel fiind în

corespunderea tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și

întemeiată, totodată oferind răspuns la toate argumentele invocate de apelanți,

specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

Pe de altă parte, privitor la art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

Colegiul penal nu se va expune, or, recurenta nu s-a expus pe capătul dat, indicând

doar temeiul articolului, fără o motivare corespunzătoare.

În altă ordine de idei, referitor la faptul că instanța de apel nu s-a expus asupra

cererii de amnistie, Colegiul penal menționează că conform procesului- verbal din

22.02.2022 a fost anexată doar cererea de aplicare a amnistiei, aprecierea ei nu a fost

dată și nici nu a fost obiectată de către avocată (vol. I, f.d. 192-193). Mai mult ca atât,

obiectul de drept al apelului a constituit greșita individualizare a pedepsei

inculpatului, or, numai în aceasta partea apărarea a contestat-o inițial. Această

concluzie rezultă inclusiv din audierile asupra apelurilor depuse și dezbaterilor

judiciare din cadrul instanței de apel. Neexpunerea instanței de apel asupra cererii nu

limitează sau îngrădește inculpatul de a depune o ulterioară cerere conform procedurii

legale de solicitare a aplicării amnistiei.

Cu toate acestea, în urma cercetării materialelor cauzei, Colegiul penal constată

că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

9

drept care au dus, la caz, la respingerea apelurilor declarate de procuror și avocați ca

nefondate.

Colegiul penal reține că instanța de apel judecând cauza și verificând probele cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui

Sarmaniuc Mihail în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (3) și 266 Cod

penal.

Analizând contextul recursului ordinar în paralel cu cererea de apel s-a constată

că recurenta invocă aceleași chestiuni de drept și critică neaplicarea față de inculpată

a prevederilor art. 79 și 90 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal menționează că prin art. 79 Cod penal se înțelege

că trebuie să existe ori în împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în

datele privind personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități,

situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a

personalității inculpatului. Așadar, Colegiul penal a considerat neîntemeiată

solicitarea dată, or din materialele cauzei nu rezultă existența cărorva circumstanțe

excepționale în privința inculpatului care ar determina instanța să-i aplice acestuia o

pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege, sau să nu-i aplice pedeapsa

complementară- obligatorie sub formă de anulare a dreptului de a conduce mijloacele

de transport. Atunci când legea în termeni exhaustivi prevede că aplicarea pedepsei

complementare este obligatorie, iar instanțele operând cu termenii legali î-i stabilesc

inculpatului această pedeapsă în interiorul acestora, Colegiul penal nu vede

necesitatea de a admite poziția recurentei în excluderea pedepsei complementare

obligatorii.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 84, 90 Cod penal și art. 3641 Cod

de procedură penală la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

în privința inculpatului, stabilită conform sancțiunii articolului incriminat, iar în

sprijinul statuării respective se relevă următoarele.

Așadar, în cuprinsul deciziei atacate au fost expuse deja raționamentele care au

stat la baza respingerii solicitării părții apărării de a-i reduce pedeapsa cu închisoare

lui Sarmaniuc Mihail și a-i exclude pedeapsa complementară. Iar o atare modalitate

de individualizare a pedepsei corespunde prevederilor legale, iar pedeapsa aplicată

este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care îl va

descuraja pe viitor de a comite alte fapte infracționale de același gen.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o

altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CEDO, nu poate servi temei pentru

10

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de

avocata Procopciuc Angela în comun cu inculpatul sunt vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Procopciuc Angela în

comun cu inculpatul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

19 iulie 2022, în cauza penală privindu-l pe SARMANIUC Mihail XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 februarie 2023.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

11