1ra-717/2022 — art. 264 alin. 3 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 3 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-717/2022 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-717/2022
(1-20018993-01-1ra-13052022)
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
15 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Nadejda TOMA
judecători Liliana CATAN
Ion GUZUN
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata
Donica (Gamurari) Victoria în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2022, în cauza
penală privindu-l pe
MORUZ Fiodor XXXXX, născut la
XXXXX, domiciliat în XXXXX
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 11.02.2020-28.10.2020;
Instanța de apel: 18.11.2020-01.02.2022;
Instanța de recurs: 13.05.2022 – 15.06.2022.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Ungheni, sediul Central, din 28 octombrie 2020,
cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,
Moruz Fiodor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe
termen de 3 (trei) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport.
În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare stabilită lui Moruz Fiodor
a fost suspendă condiționat pe termen de probă de 4 (patru) ani și s-a dispus
neexecutarea acesteia dacă inculpatul în termenul de probă nu va comite noi
infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce
i s-a acordat, totodată obligându-l pe Moruz Fiodor să nu-și schimbe domiciliul fără
consimțământul organului competent.
A fost soluționată chestiunea privitor la corpurile delicte.
1
S-au încasat de la Moruz Fiodor în beneficiul statului cheltuielile judiciare în
mărime de 4454 (patru mii patru sute cincizeci și patru) lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Moruz
Fiodor la data de 16.09.2019, aproximativ la orele 20:30, conducând mijlocul de
transport de model ”Mercedes 319” cu XXXXX pe ruta XXXXX, pe direcția de
deplasare spre XXXXX, având la bord 10 pasageri, fără a ține permanent seama de
starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritate în conducere care
i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, situația rutieră, neprevăzând careva
consecințe, nu a adaptat viteza autoturismului la situația rutieră, deplasându-se cu
viteza de aproximativ 109 km/h, ca urmare în regiunea km. 91+200 m., la ieșire din
XXXXX a tamponat pietonul Drăgancea Elena care traversa traseul din partea stângă
spre dreapta.
În rezultatul accidentului rutier lui Drăgancea Elena, conform raportului de
expertiză judiciară nr. 201912C008 din 0810.2019, i-a fost cauzată: o trauma asociată
cranio-cerebrală, vertebromedulară, a toracelui, abdomenului și membrelor
superioare și inferioare; trauma cranio-cerebrală - excoriații pe față, fractura bazei
craniului. Trauma vertebromedulară - ruptura ligamentelor articulației
atlantooccipitale, ruptura ligamentului longitudinal anterior și discului între vertebre
toracice VIII și IX. Trauma toracelui - excoriații pe torace, fracturi ale sternului și
coastelor de la I la XII pe dreapta și de la I la X pe stânga. Excoriații pe abdomen,
membre superioare și inferioare. Fractura deschisă a radiusului și ulnei pe dreapta.
Fractura ilionului drept. Fractura închisă a femurului stâng. Fracturi deschise ale
oaselor tibiale și fibulare. Moartea lui Dragancea Elena a survenit în rezultatul traumei
asociate sus indicate, urmate de șocul traumatic și hemoragie.
Astfel, Moruz Fiodor a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere
aprobat prin Hotărârea Guvernului RM Nr.357 din 13.05.2009, prevăzute de pct. 45
alin. (1), potrivit căruia conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu
limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea
psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care
iar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră, iar în cazul în care
în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să
reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului;
prevederile pct. 47 alin. (1) lit. a) potrivit căruia limitele maxime de viteză a
vehiculelor pe drumurile publice sunt: în localități - 50 km/h; și cerințele art. 22 alin.
4) din Legea nr. 131-XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, potrivit
căruia participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să
asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți
participanți la trafic.
Prin acțiunile sale Moruz Fiodor a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin.
(3) lit. b) Cod penal, adică, încălcarea regulilor de securitate a circulației și de
2
exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de
transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare a fost atacată cu apel de
către inculpat și avocata Gamurari Victoria în interesele inculpatului, prin care au
solicitat casarea sentinței Judecătoriei Ungheni.
3.1 Inculpatul în apel a solicitat casarea parțială a sentinței în partea ce ține de
aplicarea pedepsei complementare și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie
înlăturată pedeapsa complementară sub formă de anulare a dreptului de conducere a
mijloacelor de transport.
În motivarea cerințelor sale, inculpatul a invocat următoarele aspecte:
- instanța de fond neîntemeiat a conchis că, recunoașterea vinovăției nu
constituie o circumstanță atenuantă, or această circumstanță este prevăzută expres ca
atenuantă f) autodenunțarea, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la
identificarea infractorilor ori recunoașterea vinovăției;
- deși s-a reținut la individualizarea pedepsei că inculpatul a recuperat benevol
toate prejudiciile materiale și morale cauzate prin infracțiune, însă a omis să
recunoască acest fapt ca circumstanță atenuantă, după cum se prevede la lit. e)
prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii săvârșite,
repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate;
- nu a ținut cont la individualizarea pedepsei de comportamentul victimei, care
s-a încadrat în traversarea neregulamentară a carosabilului pe un sector de drum cu
circulație intensă, fără a se asigura. Un atare comportament al victimei ține de
circumstanța atenuantă prevăzută la lit. g) ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor
victimei, dacă ele au provocat infracțiunea;
- în ședința judiciară a prezentat suficiente probe prin care se demonstrează că
profesia de conducător auto este unica profesie, pe care o practica peste 35 ani și care
asigura existența familiei mele;
- pentru a recupera prejudiciile, inculpatul a luat împrumuturi în sumă de 80.000
lei pe care urmează să le restituie în termenele acordate de creditori. Evident că
urmările ce îl așteaptă în cazul anulării dreptului de a conduce mijloace de transport
sunt de natura și gravitatea corespunzătoare circumstanțelor atenuante prevăzute la
lit. k) afectarea gravă, prin infracțiunea săvârșită, a făptuitorului acesteia sau greutatea
poverii pedepsei, aplicată pentru el, din cauza vârstei înaintate a acestuia, stării
sănătății lui sau altor circumstanțe;
- în speță sunt prezente circumstanțe atenuante, care permit aplicarea
prevederilor alin. (2) art. 78 Cod penal.
3.2 Avocata Gamurari Victoria în interesele inculpatului a declarat apel
suplimentar prin care a solicitat admiterea cererii de apel depusă de Moruz Fiodor, cu
casarea în parte a sentinței în partea neaplicării sancțiunii complementare.
Totodată, în ședința instanței de apel, apărătorul a prezentat demersul nr. 80 din
07.06.2021 semnat de Primarul s. Chirileni, Iurie Stoica, unde se menționează că
3
Primăria s. Chirileni, r-nul Ungheni și Consiliul local intervin cu rugămintea de a-l
scuti pe Moruz Fiodor de pedeapsa sub formă de anulare a dreptului de a conduce
mijloace de transport. A mai indicat și faptul că Moruz Fiodor lucrează și locuiește în
mun. Ungheni și îngrijește de tatăl său, Moruz Ion, în vârstă de 87 ani, care locuiește
în XXXXX. Iar, în cazul în care Moruz Fiodor va fi lipsit de dreptul de a conduce
mijloace de transport, el nu va putea oferi întreținutului asistența cuvenită, iar
Primăria Chirileni și organul de asistență socială nu dispun de posibilitățile necesare
pentru îngrijirea acestuia.
În motivarea cerințelor sale, avocata a mai invocat:
- că față de Moruz Fiodor poate fi aplicată prevederea art. 78 alin. (2) ”în cazul
în care instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii,
pedeapsa complementară, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi
înlăturată”;
- la caz sunt cumulate următoarele circumstanțe atenuante: săvârșirea pentru
prima dată a unei infracțiuni; repararea benevolă a pagubei pricinuite; recunoașterea
vinovăției; ilegalitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea;
caracteristică pozitivă de la locul de muncă; reputație bună în societate;
- pe parcursul urmăririi penale și examinării cauzei în instanță de judecată,
inculpatul a dat dovadă de un comportament adecvat, a recunoscut integral
culpabilitatea, careva consecințe în rezultatul acțiunilor lui nu au survenit, acesta
anterior nu a fost atras la răspundere penală, se caracterizează pozitiv, este încadrat
oficial în câmpul muncii, are la întreținere soția și tatăl bătrân;
- instanța de fond din motive inexplicabile nu a constatat nici o circumstanță
atenuantă.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2022,
apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de
fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost
dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică
corespunzătoare materialului probator administrat.
Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza
penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și
veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Privitor la termenul pedepsei penale, instanța de fond corect a aplicat prevederile
legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
4
Careva circumstanțe atenuante sau agravante în corespundere cu prevederile art.
76 și 77 Cod penal în privința lui inculpatului Moruz Fiodor, instanța de fond nu a
stabilit.
Totodată, instanța de fond în mod întemeiat nu a reținut în calitate de
circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției de către inculpat, or judecarea cauzei
penale a avut loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, care are ca
premisă recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu, astfel în acest caz pedeapsa
care urmează a fi aplicată inculpatului a fost stabilită în conformitate cu art. 3641 alin.
(8) Cod de procedură penală, care stabilește o pedeapsă redusă, luându-se în
considerație recunoașterea faptelor. Iar reținerea în calitate de circumstanță atenuantă
și recunoașterea vinovăției ar fi însemnat acordarea unei bivalențe juridice uneia și
aceleiași circumstanțe.
Astfel, infracțiunea dată se atribuie potrivit art. 16 Cod Penal la categoria
infracțiunilor grave. Cu referire la personalitatea inculpatului, instanța de fond a
menționat că Moruz Fiodor Ivan nu are antecedente penale (f.d.91-92), nu se află la
evidența medicului psihiatru sau narcolog (f.d.96-98). Relevant speței este și faptul că
inculpatul se caracterizează pozitiv, este prima dată pe banca acuzaților, s-a căit sincer
de cele comise, a solicitat examinarea prezentei cauze în ordinea art. 3641 Cod de
procedură penală, a reparat integral prejudiciul cauzat. Astfel, avocatul Roibu Vasile
în interesele succesorului legal al părții vătămate Dragancea Elena a indicat în ședința
instanței de fond, că careva pretenții de ordin material sau moral față de inculpat nu
are.
În acest sens, instanța de fond a conchis că pedeapsa sub formă de închisoare pe
termen de 3 ani cu aplicarea art. 90 Cod penal pe termen de probațiune de 4 ani,
reprezintă o pedeapsă echitabilă și proporțională în raport cu fapta comisă și
circumstanțele cauzei. Pe când, aplicarea pedepsei sub formă de închisoare cu
executare reală în privința inculpatului ar fi prea aspră, în coraport cu circumstanțele
cauzei, care au demonstrat că față de inculpat poate fi aplicată o pedeapsă non
privativă de libertate, acordându-i acestuia o șansă de a munci și de aduce un trai
decent, care l-a avut până la incident, de a-și corija conduita și a demonstra că
infracțiunea comisă constituie un incident în biografia sa.
Mai mult decât atât, inculpatul a săvârșit infracțiunea din imprudență și a
recuperat integral succesorului părții vătămate prejudiciul cauzat prin comiterea
infracțiunii.
Cu privire la argumentele referitor la aplicarea pedepsei complementare
obligatorii, instanța de apel a menținut sancțiunea complementară prevăzută de norma
legală și anume anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
În coraport cu prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal, instanța de apel nu a
constatat existența cărorva circumstanțe excepționale care ar justifica soluția de
neaplicare față de Moruz Fiodor a pedepsei complementare anularea dreptului de a
5
conduce mijloace de transport, iar solicitarea apărării în sensul dat este complet
neîntemeiată.
Instanța de apel a menționat că pedeapsa complementară nu ar fi rațional de a fi
înlăturată, or această măsură este în concordanță cu scopul legii penale, de corectarea
a inculpatului și de a preveni comiterea de noi fapte penale atât din partea inculpatului,
cât și din partea altor persoane, în acest sens, urmând a se statua asupra caracterului
obligatoriu al pedepsei complementare.
Argumentele invocate în apeluri și anume că inculpatul a contribuit la
descoperirea tuturor circumstanțelor cauzei prin recunoașterea vinovăției, că instanța
nu a luat în considerație comportarea lui Moruz Fiodor în timpul comiterii infracțiunii
și după consumarea infracțiunii, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune, a reparat
benevol paguba pricinuită, se caracterizează pozitiv la locul de muncă și că reputație
bună în societate, este încadrat oficial în câmpul muncii și are la întreținere soția și
tatăl bătrân- au fost valorificate de către instanța de fond în modul corespunzător în
acord cu prevederile art. 75 Cod penal, fiind reținute în cadrul procesului de
individualizare a pedepsei penale.
Pe de altă parte, inculpatul sau apărătorul său nu au prezentat nici o probă ce ar
confirma faptul că pentru Moruz Fiodor, permisul de conducere este unica sursă de
existență. În acest sens, nu a făcut referire la faptul că starea sănătății sau calificarea
inculpatului nu-i permit să presteze o altă muncă care nu este legată de dreptul de a
conduce mijloace de transport pentru a-și întreține familia, astfel, alegațiile invocate
în acest sens fiind doar declarative.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocata Donica (Gamurari)
Victoria în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile
art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în
partea neaplicării sancțiunii complementare.
În motivare recurenta a indicat că față de Moruz Fiodor este posibil de aplicat
prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal. La caz sunt cumulate următoarele circumstanțe
atenuante precum săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni; repararea benevolă
a pagubei pricinuite; recunoașterea vinovăției; ilegalitatea acțiunilor victimei, dacă
ele au provocat infracțiunea; caracteristică pozitivă de la locul de muncă și reputație
bună în societate.
Pe parcursul urmăririi penale și examinării cauzei în instanță de judecată de fond
și apel, inculpatul a dat dovadă de un comportament adecvat, a recunoscut integral
culpabilitatea, careva consecințe în rezultatul acțiunilor lui nu au survenit, acesta
anterior nu a fost atras la răspundere penală, se caracterizează pozitiv, este încadrat
oficial în câmpul muncii, are la întreținere soția și tatăl bătrân.
Relevant este și informația de la Primăria localității, care indică că la îngrijirea
lui se află tatăl sau, iar unica sursă de întreținere a recurentului este munca sa din
șoferie.
6
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și
lipsit de temeiuri legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta
urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care se constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Din textul recursului declarat de avocata Donica (Gamurari) Victoria, se constată
că aceasta a invocat temeiuri de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod
de procedură penală și critică soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia sa,
instanța eronat a respins apelul și a menținut pedeapsa complementară - anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport.
Potrivit textului, recurenta nu a concretizat care din temeiurile pct. 6) le pune la
baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de
către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate de legislator este
inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.
În general, instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept
stipulată în pct. 10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar
exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de la prevederile art. 75
Cod penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei,
limitele ei în raport cu circumstanțele agravante și atenuante etc., ținând seama de
limitele stabilite în partea specială a Codului.
În speță, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală
nu și-a găsit confirmare, iar întru desfășurarea concluziilor sale, instanța de recurs va
purcede la analiza punctată asupra argumentelor invocate, prin prisma temeiului
pentru recurs nominalizat.
În cererea de recurs, recurenta enumeră în mare parte prezența circumstanțelor
atenuante, care în opinia sa ar urma să contribuie la adoptarea soluției de excludere a
pedepsei complementare obligatorii - anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport, pentru a întreține familia sa.
Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel, Colegiul
consideră că aceasta și-a motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină
eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală,
7
la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform
sancțiunii articolului incriminat.
La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei inculpatului, s-a ținut cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale acestuia.
Colegiul consideră că o atare modalitate de individualizare a pedepsei
corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă,
raportată la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care î-l va descuraja pe
inculpat de a comite pe viitor asemenea și alte fapte infracționale.
În privința inculpatului nu este posibilă aplicarea prevederile art. 79 Cod penal,
întrucât în speță nu au fost constatate careva circumstanțe excepționale de natură să
determine instanța să nu-i aplice pedeapsa complementară - obligatorie sub formă de
anulare a dreptului de a conduce mijloacele de transport. Atunci când legea în termeni
exhaustivi prevede că aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, iar
instanțele operând cu termenii legali î-i stabilesc inculpatului această pedeapsă în
interiorul acestora, Colegiul penal nu vede necesitatea de a admite poziția recurentei
în excluderea ei. Cât privește solicitarea recurentei de aplicare în privința inculpatului
a prevederilor art. 78 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră și aceasta
neîntemeiată deoarece instanțele de fond deja au luat în considerare circumstanțele
atenuante menționate în apeluri și recurs la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal –
suspendarea executării pedepsei cu închisoare stabilită inculpatului.
Colegiul consideră neîntemeiat și argumentul din apeluri și recurs referitor la
faptul că ”careva consecințe în rezultatul acțiunilor lui nu au survenit”, ori, de fapt,
în rezultatul acțiunilor inculpatului a survenit decesul victimei.
Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de
cea de apel, este una echitabilă și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea
și reeducarea lui precum și prevenirea, săvârșirii de noi infracțiunii atât din partea lui,
cât și a altor persoane cu atingerea scopului prevăzut la art. 61 Cod penal.
Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în
instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o
altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței
de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru
reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.
Moldovei).
Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei
decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de
procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de
apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de art.
8
414- 419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de
avocată, sunt vădit neîntemeiate.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Donica (Gamurari)
Victoria în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 01 februarie 2022, în cauza penală privindu-l pe MORUZ Fiodor
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 august 2022.
Președinte Nadejda TOMA
Judecător Liliana CATAN
Judecător Ion GUZUN
9