1ra-374/2022 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-374/2022

(1-20165449-01-1ra-16032022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Bogatu Dragoș în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l

pe

PUȘCAȘ Serghei XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.12.2020 – 10.02.2021;

Instanța de apel: 03.03.2021 – 13.10.2021;

Instanța de recurs: 16.03.2022- 04.05.2022.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală

Pușcaș Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe

termen de 4 (patru) ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, iar în baza art. 90 Cod penal pedeapsa

stabilită cu închisoarea s-a suspendat condiționat pe termen de probațiune de 3(trei)

ani.

S-a încasat din contul lui Pușcaș Serghei în beneficiul reprezentantului părții

vătămate – părții civile XXXXX, Colin Igor, prejudiciul material în sumă de 18.143

lei și prejudiciul moral în sumă de 100.000 lei.

S-au încasat din contul lui Pușcaș Serghei în beneficiul statului cheltuielile

judiciare de plată a expertizei în sumă de 320 lei.

1

Serghei la data de 03 noiembrie 2020, aproximativ la ora 17:15, conducând

automobilul de model „Dacia Logan” cu XXXXX, fiind treaz, cu permis de conducere

valabil pentru categoria mijlocului de transport pe care-1 ghida, se deplasa pe

XXXXX, în timpul deplasării pe prima banda de circulație, ajungând în preajma

imobilului de pe XXXXX, n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a apreciat

corect situația reală pe drum, în care se află autoturismul în momentul respectiv, nu a

ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, precum și

existența obstacolelor pe acel sector de drum, încălcând prevederile art. 45 a

Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că „1) conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d)

situația rutieră, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu

pune în pericol siguranța traficului; 2) În cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, fără a respecta prevederile

pct. 11 lit. f) a RCR care prevede că „conducătorul de vehicul, este obligat la trecerile

pentru pietoni cu circulație nedirijată, să cedeze trecerea pietonilor care se află la

marginea carosabilului și intenționează să se angajeze în traversare, precum și celor

care traversează drumul pe partea carosabilului în direcția de mers a vehiculului”,

ignorând prevederile pct. 46 lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere în

conformitate cu care ”conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită

și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța

traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă copii”, nu a

ținut cont de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, nu a luat în considerație situația rutieră, nu a manifestat prudența sporită,

a comis tamponarea minorei XXXXX, care traversa carosabilul regulamentar pe

trecerea de pietoni, de la stânga la dreapta relativ direcției de deplasare a

automobilului condus de către Pușcaș Serghei.

Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 202002D2229

din 14 decembrie 2020, la XXXXX s-a constatat: Traumatism cranio-cerebral închis

manifestat prin contuzie cerebrală grad II; Hemoragie subarahnoidiană; Fractura

liniară în regiunea temporo-parietal pe dreapta; hematom subaponeurotic minor pe

dreapta, echimoză în regiunea genunchiului drept, care prezintau pericol pentru viața

și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare corporală gravă.

Astfel, prin acțiunile sale Pușcaș Serghei a comis încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către persoana care conduce mijlociul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății, adică infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) li. a) Cod penal.

către avocatul Bogatu Dragoș în interesele inculpatului, care a solicitat casarea

2

sentinței în partea laturii civile și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin

care cuantumul prejudiciului moral să fie diminuat.

În motivarea apelului a invocat că, suma de 100.000 lei cu titlu de prejudiciu

moral este excesivă și nemotivată pentru inculpat, iar prejudiciul material a fost

recunoscut de către inculpatul Pușcaș Serghei și va fi achitat necondiționat în termeni

restrânși.

2021, apelul avocatului Bogatu Dragoș în interesele inculpatului a fost respins ca

nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că

inculpatul a săvârșit anume infracțiunea pentru care a fost condamnat, fiindu-i

stabilită o pedeapsă echitabilă. La stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă, s-a

ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei,

aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Instanța de apel, analizând și apreciind sistemul de acte și documente acumulate

și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor le

apreciază ca fiind utile, veridice, consecvente, pertinente, care coroborează între ele,

dar și cu declarațiile inculpatului din care instanța de apel a stabilit indubitabil

vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal.

La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral,

instanța de judecată a luat în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul

agrement sau estetic, pierderea speranței în viața, pierderea onoarei prin defăimare,

suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.

Conform prevederilor art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat

un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte care atentează la drepturile

ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța

de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea

prejudiciului patrimonial.

La caz, reprezentantul legal al părții vătămate minore a solicitat încasarea de la

inculpat a prejudiciului moral în sumă de 100.000 lei.

În speță, instanța de apel a reiterat că sunt întrunite condițiile răspunderii morale,

or fapta ilicită a inculpatului a produs în mod direct și un prejudiciu moral, cauzându-

i părții vătămate minore dureri fizice, caracterul cărora poate lăsa amprentă pe toata

viața părții vătămate.

Astfel, în raport cu circumstanțele cauzei instanța de fond a apreciat ca fiind

echitabil și rezonabil în vederea compensării prejudiciului moral cauzat, suma de

100.000 lei, or acest cuantum reprezintă prin sine o reparație echitabila a prejudiciului

moral cauzat, fără ca acesta să constituie o sursa de îmbogățire fără justă cauză, sumă

3

pe care instanța de apel a apreciat-o ca rezonabilă și corespunzătoare traumei

suportate.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care să fie micșorată suma

prejudiciului moral dispusă spre încasare de instanța de fond.

În motivare recurentul a indicat că suma prejudiciul moral stabilit de instanțele

de judecată este exagerată.

În cadrul anchetei judecătorești, inculpatul a prezentat acordul suplimentar din

20.03.2017 la contractul individual de muncă, prin care salariul funcției lunar

constituie 9500 lei. Mai mult, instanței de fond i-a fost prezentat și contractul de

împrumut din 26.10.2020, prin care s-a confirmat că inculpatul are datorii financiare

fată de „Genesis International” SRL, obligații care nu au fost stinse.

De asemenea, a evidențiat că prejudiciul material a fost recunoscut totalmente

de inculpat și acesta a fost achitat în totalitate, inculpatul nu neagă prezența

suferințelor psihice care le-a suferit partea vătămată, dar invocă că suma de 100.000

lei este prea mare și nu corespunde principiilor proporționalității și echității.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

recursului ordinar declarat de către avocatul Bogatu Dragoș în numele inculpatului,

solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Potrivit textului recursului se invocă ca temei de casare a deciziei instanței de

apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă

verificând actele cauzei, raportate la alegațiile recurentului, instanța de recurs

4

consemnează că cele invocate de recurent nu și-au găsit confirmare, iar soluția

adoptată pe marginea acestei cauze de către instanța de apel, este legală, întemeiată și

urmează a fi menținută integral.

Colegiul reține, că hotărârile judecătorești în latura penală au devenit definitive,

obiect de studiu constituind doar latura civilă. Reieșind din criticele expuse de avocat,

se menționează că instanța de apel eronat a menținut încasarea prejudiciului moral în

sumă de 100.000 lei.

Totuși, Colegiul penal menționează că soluția propusă de recurent contravine

legislației și jurisprudenței constante, or despăgubirile pentru daune morale se disting

de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de

instanța de judecată prin evaluare, în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate, iar soluția prevăzută de 387 alin. (3) Cod de procedură penală –

admiterea, în principiu, a acțiunii civile urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă– se referă doar la imposibilitatea stabilirii exacte

a suma despăgubirilor materiale cuvenite părții civile, or numai prejudiciul material

urmează a fi probat.

Totodată, este important de a specifica că, la caz, instanțele care au judecat

fondul, la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, au luat în

considerație atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice

și fizice, cât și datele obiective care certifică acest fapt, precum și alte circumstanțe

subsidiare, cum ar fi situația persoanei care poartă răspunderea pentru cauzarea

prejudiciului moral.

În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva

diferit răspunsul la aceleași argumente invocate în cererile de apel, în contextul

oferirii răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței

CtEDO, în situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de

probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în

cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților

să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu,

să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO

Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele expuse de recurent sunt vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

5

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bogatu Dragoș în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 13 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe PUȘCAȘ Serghei XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iunie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

6