1ra-1178/2022 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1178/2022 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1178/2022

1-21181273-01-1ra-04082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 04

martie 2022 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2022,

în privința inculpatului

Rusnac Serghei XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 09.12.2021 - 04.03.2022,

instanța de apel: 04.04.2022 - 03.05.2022,

instanța de recurs: 04.08.2022 - 26.10.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Rusnac

Serghei a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 5268 lei.

inculpatul Rusnac Serghei, dispunând de permis de conducere de categoria

corespunzătoare, se afla la volanul automobilului „VW Transporter”, număr de

înmatriculare XXXX, și se deplasa pe str. Costiujeni din direcția str. Grenoble spre

str. Sfântul Gheorghe din loc. Codru, în raza mun. Chișinău.

Astfel, în timpul deplasării pe prima banda de circulație, de pe str. Costiujeni,

în preajma edificiului nr. 3, conducătorul auto Rusnac Serghei n-a manifestat

prudență sporită la trafic, n-a apreciat corect situația rutieră în care afla autovehiculul

1

la momentul respectiv, neluând în considerație totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și

nivelul de organizare a traficului rutier, de care va trebui să țină cont fiecare

conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalității de conducere

a vehiculului, prin ce a încălcat prevederile Legii nr. 131-XVI din 07.06.2007

privind siguranța traficului rutier, art. 32 alin. (4) lit. a) din Legea prenotată

stipulează că participanții la traficul rutier sunt obligați: să cunoască și să respecte

prevederile prezentei legi, ale altor acte legislative și ale actelor normative în vigoare

în domeniu și art. 33 alin. (3) lit. a) din același act normativ, prevede că conducătorul

de autovehicul este obligat: să cunoască și să respecte Regulamentul circulației

rutiere, a ignorat și Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 cu privire la

aprobarea Regulamentului circulației rutiere, emisă în scopul executării prevederilor

art. 37 din Legea nr. 131/2007, după cum urmează, pct. 3 al RCR care stipulează că

participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația

mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație,

condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze

prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu

creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate

de circumstanțe iminente; pct. 4 al RCR, conform căruia orice participant la trafic

care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți

participanți la trafic execută cerințele acestuia, pct. 42 alin. (1) al RCR, care

stipulează că determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau/și

indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii

vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele

de siguranță necesare; pct. 45 al RCR, conform căruia 1) conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația

rutieră. 2) În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului, pct. 46 lit. a) al RCR, care stipulează că conducătorul de

vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza

până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile

în care se deplasează pe lângă: copii, persoane de vârstă înaintată, precum și

persoane cu semne evidente de dizabilitate, ca urmare a încălcării normelor de

siguranță a traficului rutier menționate, Rusnac Serghei, conducând pe drumul

public autovehiculul indicat, în spațiul longitudinal al carosabilului, delimitat prin

marcajul rutier, având lățimea corespunzătoare pentru circulația cu ușurință,

neobservând la timp obstacolul în fața sa, având posibilitatea reală de a evita

impactul, cu partea dreaptă față a mijlocului de transport, a comis tamponarea din

spate a pietonului Serenco Vasilii, a.n.1953, care se deplasa pe partea dreaptă a

carosabilului, într-o direcție cu unitatea de transport prenotată.

Adițional, în urma acestui eveniment rutier, mijlocul de transport menționat a

fost deteriorat tehnic, iar lui Serenco Vasilii i-au fost cauzate diferite vătămări

corporale grave, periculoase pentru viața, care în scurt timp a decedat la fața locului.

2

Conform concluziilor raportului de expertiză judiciară (medico-legală) nr.

202103C1181 din 09.09.2021, moartea lui Serenco Vasilii a survenit în rezultatul

lezării medulei spinale la nivel cervical, consecință a traumei asociate a toracelui și

coloanei vertebrale, soldată cu fracturi costale bilaterale și fractura completă a

coloanei vertebrale la nivel cervical, fractură tasată la nivel toracic ce se confirmă

prin modificările patologice depistate la examinarea medico-legală a cadavrului. La

examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat leziuni corporale: excoriații pe

față, abdomen și lombar, plagă contuză frontal și lombar dreapta, fractura oaselor

nazale, hemoragii occipital dreapta, hematom subcutan toraco-lombar, fractura

coastelor 3,4,5,6,7,8,9,10 din dreapta, fractura coastelor 1,2,3,4,5,6,7,8 din stânga,

fractura completă la nivelul joncțiunii articulare C4/C5, lezarea medulei spinale,

fractura tasată a corpului vertebrei Th-12, fractura apofizei spinoase Th-12 - leziuni

care au apărut la lovire cu părțile proeminente externe ale automobilului în mișcare,

au legătură cauzală directă cu survenirea decesului și, ca periculoase pentru viață, se

califică ca vătămare corporală gravă. Amplasarea, morfologia și mecanismul de

cauzare a leziunilor corporale depistate pe cadavru permite a conchide că în timpul

impactului primar victima era orientată cu spinarea spre unitatea de transport în

mișcare cu aruncarea victimei la sol și alunecarea ulterioară a victimei pe banda de

rulare. Leziuni corporale cauzate post-mortem la examinarea cadavrului nu au fost

depistate. Conform actului de cercetare toxico-narcologică în sângele cadavrului lui

Serenco Vasilii alcool etilic s-a depistat 2,18%, cantitate ce corespunde stării medii

de ebrietate.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina în săvârșirea

infracțiunii incriminate și a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate

în cadrul urmăririi penale.

Astfel, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau exploatare a mijloacelor

de transport rutier de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce

a cauzat din imprudență decesul unei persoanei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis o infracțiune

gravă, nu au fost stabilite circumstanțe agravante, cele atenuante fiind recunoașterea

vinei și căința sinceră, că beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă cu închisoare, conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limitele

noi constituind de la 2 ani la 4 ani și 8 luni.

La fel, instanța a conchis că, în circumstanțele în care, acțiunile inculpatului

prezintă o gravitate ridicată, însă, fiind raportate la modul de comitere, mijloacele

folosite, circumstanțele legate de personalitatea acestuia, urmează a-i fi aplicată o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

Totodată, deoarece inculpatul a recunoscut vina și s-a căit de cele comise,

succesorul părții vătămate Puiu A. nu a formulat acțiune civilă, comunicând că

careva pretenții de ordin material sau moral față de inculpat nu are, deoarece i-a

achitat deja prejudiciul solicitat, nu este rațional să fie izolat de societate, urmând a-

i fi dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare pe un

termen de probă de 2 ani, asemenea pedeapsă fiind o măsură de constrângere

3

aplicabilă situației inculpatului, care, pornind de la datele caracteristice ale ultimului,

este pe măsură să ducă la atingerea scopului general și special al pedepsei penale

în instanțele de judecată, Copeciuc Marina, a declarat apel, solicitând casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată pedeapsa cu 4 ani și 8 luni închisoare, cu executare, cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport.

Apelanta a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă,

neproporțională faptei și pericolului social al infractorului, fiind lipsită de temei

juridic și neargumentată.

Instanța de fond nu a ținut cont de scopul pedepsei care primordial trebuie să

restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane, iar aplicarea pedepsei cu închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei va duce la încurajarea pe viitor a

săvârșirii infracțiunilor similare și de către alte persoane.

Luând în considerație pericolul social sporit al infracțiunii comise de inculpat

și circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, pedeapsa aplicată acestuia este prea

blândă.

Totodată, conform datelor inițiale prezentate (experimentul în procedură de

urmărire penală din 12.11.2021), s-a constatat că conducătorul automobilului „VW

Transporter”, n.î. XXXXX, Rusnac S., dispunea de posibilitate tehnică de evitare a

tamponării pietonului Serenco V., aplicând metoda frânării.

3.1. A declarat apel și avocatul Pavlov Victor, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să nu-i fie aplicată

pedeapsa complementară și să nu fie încasate cheltuielile de judecată.

Apelantul a indicat că inculpatul s-a căit sincer de cele comise, se

caracterizează pozitiv, anterior nu a săvârșit careva infracțiuni, a recunoscut vina

contribuind esențial la descoperirea și investigarea infracțiunii, are la întreținere tatăl

socru - invalid gr. II, cauza a fost judecată în temeiul art. 3641 Cod de procedură

penală, locuiește în afara orașului și serviciul se află în oraș, precum și că în

atribuțiile lui de serviciu intră și servicii de curierat cu automobilul propriu, ce

constituie un cumul de circumstanțe atenuante excepționale, care oferă posibilitatea

de a-i stabili o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

2022, apelurile a fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a constatat că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 65, 67, 75 și 78 Cod penal și a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei, de condițiile de viață ale acestuia, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării celui vinovat.

Astfel, instanța de fond a ținut cont de cele trei principii care stau la baza

individualizării pedepsei, sancțiunea aplicată inculpatului fiind legală, echitabilă și

individualizată.

Infracțiunea prevăzută la art. 264 alin. (3) Cod penal se pedepsește cu

închisoare de la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

iar, ținând cont de noile limite ale pedepsei, determinate potrivit art. 3641 alin. (8)

4

Cod de procedură penală, instanța de fond justificat i-a aplicat pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 3 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

Totodată, fiind stabilit că inculpatul anterior nu a fost condamnat, a recunoscut

vina integral în săvârșirea faptei incriminate și s-a căit de cele comise, instanța de

fond corect a concluzionat că nu este rațional să execute real pedeapsa cu închisoarea

stabilită, fiind dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei în limita unui

termen de probă de 2 ani, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

Potrivit art. 90 alin. (1), (2) și (6) Cod penal dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și

de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune

Deci, este posibilă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o

perioadă de probațiune de 2 ani, cu acordarea posibilității acestuia, ca în perioada de

probă, prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce

i-a fost acordată, pe termen lung, va oferi o mai bună protecție intereselor societății

și va evita consecințele negative ale izolării de societate a vinovatului și a plasării

acestuia în mediul penitenciar.

Or, durata termenului de probă și situația în care aceasta îl va pune pe

condamnat, care va fi obligat permanent să-și adapteze comportamentul la obligațiile

impuse de către instanță, poate fi asimilată unei pedepse, iar reeducarea

condamnatului va fi mai efectivă, iar scopul prevenției speciale și, inclusiv al celei

generale, va fi atins și în condițiile stabilite.

Instanța de apel a constatat că inculpatul a comis o infracțiune gravă care se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport.

Potrivit art. 3641 alin (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Deoarece inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu,

iar la solicitarea acestuia judecata s-a făcut pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, acesta va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Astfel, apreciind în ansamblu circumstanțele cazului, prin prisma scopului

pedepsei penale, ținând cont de personalitatea inculpatului, instanța de fond corect

i-a aplicat pedeapsă cu închisoare pe un termen de 3 ani, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

un termen de probă de 2 ani, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

5

recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate, cu remiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

Recurentul invocă că instanțele au omis gradul prejudiciabil al infracțiunii

comise, personalitatea inculpatului și comportamentul acestuia la momentul

comiterii și după consumarea faptei, pronunțând hotărâri neîntemeiate, în partea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de apel nu și-a motivat concluzia de aplicare a art. 90 Cod penal,

greșit concluzionând că corectarea inculpatului este posibilă fără izolare de

societate.

Decizia instanței de apel, în partea motivării aplicării pedepsei, contravine

prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece nu cuprinde

motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei.

Or, concluziile instanțelor de fond și de apel în partea stabilirii pedepsei

inculpatului sunt greșite și contravin probelor administrate, nefiind în conformitate

cu scopul legii penale și principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75, 90 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

6

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia. În cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru

infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se aplică

atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară

aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar

atinge scopul. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu

și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge

la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune.

Totodată, instanța de apel s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul acuzării (pct. 3. - 4. din decizie).

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că în cazul în care

inculpatul a comis o infracțiune gravă, dar în rechizitoriu fiind indicat că: ”în

conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal, circumstanțe care agravează

învinuirea lui Rusnac Serghei nu au fost stabilite.”, ori, pot fi recunoscute drept

circumstanțe agravante numai acele împrejurări, care sunt strict prevăzute de lege,

stabilite de organele de urmărire penală și incluse în conținutul rechizitoriului

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 11.11.2013, nr.8 - Cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale), nu are antecedente penale, a recunoscut integral vina

și s-a căit sincer de cele comise, succesorul părții vătămate nu a formulat acțiune

civilă, comunicând că careva pretenții de ordin material sau moral față de inculpat

nu are, deoarece i-a achitat integral prejudiciul solicitat (f.d. 155), corectarea și

reeducarea ultimului este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii pentru o perioadă de probațiune,

conform art. 90 Cod penal.

Astfel, pedeapsa respectiv a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în conform prevederilor legale, corespund principiului proporționalității

și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane

(pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 90 alin. (1) Cod penal, 27, 101 alin. (2) și

(3), 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, instanța poate dispune suspendarea

7

condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței e

apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în

latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul, este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare

în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că instanța

de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârile atacate

cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției nu contrazice

dispozitivul hotărârii, că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform

prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 mai 2022, în privința inculpatului Rusnac Serghei XXXX, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 noiembrie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

8