1ra-881/2022 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-881/2022 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-881/2022

1-21044013-01-1ra-13062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 15

februarie 2022, declarate de succesorul părții vătămate, Carastoianov Anatoli, de

avocatul Ahmedov Ruslan în numele inculpatului

Meradji Grigori XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 25.03.2021 - 22.06.2021,

instanța de apel: 05.08.2021 - 15.02.2022,

instanța de recurs: 13.06.2022 - 29.07.2022.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Meradji Grigori a fost

condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 3 ani închisoare, cu anularea

dreptului de conduce mijloace de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 10.736,43 lei.

inculpatul Meradji Grigori, nerespectând prevederile pct. 14 lit. a), pct. 45 alin. (1)

lit. a), b), d) ale Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, a condus automobilul „Citroen Berlingo”, n.î.

XXXXXXX , în stare de ebrietate alcoolică, deplasându-se pe traseul R-36,

Tvardița-Ceadâr-Lunga, spre mun. Ceadâr-Lunga, nu a luat în considerație situația

rutieră, starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; manifestând neatenție,

1

a pierdut controlul asupra volanului, s-a răsturnat și a derapat de pe carosabil în șanț

și s-a tamponat într-un copac, în rezultatul căruia pasagerului Carastoianov Dmitri,

i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de traumă cerebrală închisă, traume

contondente a cutiei toracice și abdomenului, însoțite de hematoame subdurale în

regiunea temporo-parietala în dreapta în volum de 70 ml., hematoame

subarahnoidian în ambele emisfere ale creierului, depistarea sângelui în ventriculul

creierului, hemoragii în cavitatea pleurală și în cavitatea abdominală, ce au cauzat

șoc hemoragic și traumatic, care sunt periculoase pentru viață, de la care ultimul a

decedat.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut fapta indicată în rechizitoriu și

probele administrate în cadrul urmăririi penale, solicitând examinarea cauzei în

procedură simplificată.

Astfel, instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (4) Cod penal

conform indicilor: încălcarea regulilor de securitate a circulației mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

provocat din imprudență decesul unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a comis o

infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de la 4 la 8 ani, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, că beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă cu închisoare, conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, că nu are antecedente penale și nu a fost sancționat contravențional, se

caracterizează satisfăcător de primărie și pozitiv de inspectoratul de poliție, nu se

află la evidența medicului narcolog și psihiatru, că succesorul părții vătămate nu are

pretenții materiale și morale față de el, ca circumstanțe atenuante fiind reținute căința

sinceră și solicitarea examinării cauzei în procedură simplificată, că lipsesc

circumstanțe agravante, concluzionând ca fiind oportună aplicarea în privința

acestuia a pedepsei cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei în

temeiul art. 90 Cod penal, deoarece corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă fără izolare de societate, iar aplicarea pedepsei cu muncă neremunerată nu

va duce la atingerea scopului legii penale și va fi un exemplu negativ pentru alte

persoane predispuse la comiterea infracțiunilor.

Liudmila, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, cu

executare.

Apelanta a invocat că la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de

fond nu a ținut cont de faptul că în urma acțiunilor inculpatului, care era în stare de

ebrietate, a decedat o persoană în vârstă de 18 ani.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată este obligată să indice

în hotărâre motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Pe lângă motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale,

instanța de fond trebuia să motiveze suplimentar, din care considerente a

concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul de pedeapsă

stabilit. Or, sentința instanței de fond nu conține argumente întemeiate în baza căror

instanța a ajuns la concluzia că corectarea inculpatului este posibilă fără izolare de

2

societate, precum și din care considerente a concluzionat că nu este rațional ca acesta

să execute real termenul de pedeapsă stabilit.

Totodată, potrivit Hotărârea Plenului CSJ nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la

unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, instanțele urmează să

asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au

săvârșit infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave. Iar aplicarea

unei pedepse prea blânde inculpatului pentru comiterea infracțiunii incriminate nu

va duce la atingerea scopului pedepsei penale, care poate fi atins doar prin aplicarea

unei pedepse mai aspre.

Astfel, soluția instanței de fond privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal în privința inculpatului este prea blândă și nu va asigura scopul pedepsei

penale pedepsei penale sub aspectul, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea lui, cât și a altor persoane, precum și de corectare și reeducare a acestuia.

admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Meradji Grigori, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 264 alin. (4) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, cu executare în penitenciar de tip

deschis, începând din 15.02.2022, cu includerea perioadei reținerii și arestării la

domiciliu de la 22.09.2019 până la 17.10.2019.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond nemotivat a aplicat inculpatului

prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal.

Ori, chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei autorului.

Pedeapsa aplicată vinovatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii și pedepsei penale, prevăzute la art. 61 Cod penal, iar termenul de pedeapsă

urmează a fi stabilit în dependență de circumstanțele atenuante și agravante,

prevăzute de art. 76-77 Cod penal.

Potrivit art.75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele fixate și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului Penal, la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Astfel, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.7,

61, 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 4 la 8 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

limitele noi prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală constituind

închisoare de la 2 ani și 8 luni la 5 ani și 5 luni, că anterior nu a fost tras la penală și

contravențională, se caracterizează satisfăcător, nu se află la evidența medicului

narcolog sau psihiatru, că a comis infracțiunea în stare de ebrietate, în urma căreia a

survenit decesul unei persoane, concluzionând că corectarea și reeducarea acestuia

3

este posibilă doar prin izolarea de societate, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare pe

un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu aplicarea pedepsei

complementare - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, or, este

imposibil de a păstra acest drept al inculpatului în contextul în care acesta a comis

fapta prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal.

Instanța a statuat că, prin urmare, s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de viață ale familiei acestuia,

precum și de scopul pedepsei penale, consfințit la art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

care solicită casarea deciziei menționate și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul indică că cu inculpatul sunt verișori, iar fiul lui, decedat în

rezultatul accidentului rutier, este nepotul inculpatului.

În aceste circumstanțe, încă în cadrul urmăririi penale și-a expus poziția față

de cele întâmplate, or, realizează că copilul său a decedat, și nu este dispus să-și

piardă și verișorul, accidentul rutier nefiind comis intenționat de către inculpat.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală.

5.1. Declară recurs ordinar și avocatul Ahmedov Ruslan, în numele

inculpatului, în care solicită casarea deciziei menționate și menținerea sentinței

instanței de fond.

Recurentul invocă că, toate circumstanțele invocate de instanța de apel nu sunt

raportate în niciun fel la persoana inculpatului, nefiind clar care anume au fost puse

la baza deciziei adoptate.

Survenirea decesului părții vătămate în urma accidentului rutier, precum și

săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate constituie elemente calificative ale

infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (4) Cod penal, și nu este clar dacă aceste

circumstanțe au fost considerate de instanța de apel ca agravante sau nu, or, este

ilegală reținerea acestor împrejurări și ca circumstanțe agravante.

În decizie nu este indicat care circumstanțe au fost apreciate ca fiind atenuante

și care – agravante.

Apărarea nu a fost auzită de instanța de apel, deoarece decizia nu conține

motivele pe care se întemeiază și nici un argument în baza căruia instanța consideră

că poziția apărării este neîntemeiată.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

4

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Însă, în corespundere cu art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, persoana

care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs doar decizia instanței de apel prin care

i s-a înrăutățit situația. Iar, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în

recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

Totodată, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429

alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere

cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că, motivele specificate în recursul ordinar al

succesorului părții vătămate, nu au fost invocate și în apel, ori, ultimul nu a folosit

în genere această cale de atac, lipsește cu desăvârșire în recurs și argumentarea

privind eventuala înrăutățire a situației sale prin decizia contestată (pct. 3.-5. din

decizie).

Rezultă, că recursul menționat nu îndeplinește cerințele legale de formă și

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al succesorului părții vătămate cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent

(pct. 5. din decizie).

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Prin urmare, odată ce recursul succesorului părții vătămate nu îndeplinește

cerințele legale de formă și de conținut, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

avocatului Ahmedov R., în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar

definite (pct. 5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4., din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului,

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 alin. (1) Cod

5

penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii

penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate

cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul

în care inculpatul a recunoscut vina și s-a căit, solicitând examinarea cauzei în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, nu are antecedente

penale, dar a comis o infracțiune gravă, în stare de ebrietate, care se pedepsește în

exclusivitate cu închisoare de la 4 la 8 ani, soldată cu decesul părții vătămate, în

sentință lipsind motivarea obligatorie a aplicării prevederilor art. 90 alin. (1) Cod

penal (pct. 2. din decizie), suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii

stabilite inculpatului de prima instanță, reprezintă o soluție de pedeapsă penală prea

blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității

sociale, corectării ultimilor, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui,

cât și a altor persoane.

Prin urmare, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și

proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul avocatului, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5.1. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 90 alin. (1) Cod penal, art. 27, 101 alin.

(2) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, instanța poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, judecătorul

6

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat, în latura individualizării

pedepsei, au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite

răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4., 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra

probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de avocat, că hotărârea atacată

cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că acest recurs ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul declarat de avocatul

Ahmedov R. urmează a fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de succesorul părții vătămate,

Carastoianov Anatoli, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 15 februarie 2022,

în privința inculpatului Meradji Grigori XXXXXX, pe motiv că nu îndeplinește

cerințele de formă și de conținut.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ahmedov Ruslan,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 15 februarie 2022, în privința

inculpatului Meradji Grigori XXXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 26 august 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

7