1ra-827/2022 — art. 264 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-827/2022

1-20089405-01-1ra-30052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 11 mai 2021

și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08 decembrie 2021,

declarat de avocatul Vasile Soltan, în numele inculpatului

Ciolac Gheorghi XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.07.2020 – 11.05.2021,

instanța de apel 18.08.2021 – 08.12.2021,

instanța de recurs: 30.05.2022 – 29.07.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 264 alin. (2) Cod penal la 200 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielele de judecată în

mărime de 6000 lei.

2020, orele 16:30, fiind în stare de ebrietate, conducând mijlocul de transport de

model SUZUKI Liana, cu n/î a Republicii Moldovenești Transnistriene

nerecunoscute XXX și deplasându-se pe autostrada L-673, direcția s. Salcia - s.

Vinogradovca, r-nului Taraclia, a încălcat p. 2 p.p. a) p. 14, p. 1 și p. 45 al

Regulamentului de Circulație Rutieră aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

1

Moldova nr. 357 din 13.05.2009 care prevede că în Republica Moldova vehiculele se

conduc pe partea dreaptă a carosabilului în sensul de mers. Se interzice circulația pe

drumurile publice a autovehiculelor care au volanul amplasat pe partea dreaptă a axei

longitudinale, conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare

de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența

preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,

traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de

conducere; Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică

ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; situația rutieră, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care

pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, nu a luat în vedere experiența sa de

conducere, care permite de a prognoza situații periculoase și situația rutieră, la fel

starea sa de ebrietate și faptul că partea drumului pe care se deplasa, are acoperirea

din petriș, se cere nivelul sporit de atenție la conducerea mijlocului de transport pe

așa fel de acoperire, nu a micșorat viteza pe partea data a autostrăzii, până la nivelul

care permite de a parcurge fără pericol partea data a drumului, nu a reușit să conducă

mijlocul de transport, în rezulatul căruia, mijlocul de transport condus de el, a ieșit pe

partea cu sens opus, apoi a ieșit de pe carosabil pe acostament și s-a răsturnat,

pasagerului Cozacenco Victor fiindu-i provocate vătămări corporale sub formă de

fractura închisă a omoplatului stâng, care conform raportului de expertiză medico-

legală nr. XXX din 22 mai 2020 se califică ca vătămare corporală medie.

Instanța a conchis examinarea cauzei în lipsa inculpatului, în baza art. 321 Cod

de procedură penală, care la ședințele de judecată nu s-a prezentat și s-a ascuns de la

locul permanent de trai, fiind anunțat în căutare la la 09.12.2020.

Totodată, instanța a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită integral prin

probele administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (2) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății, comisă în

stare de ebrietate.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise,

motivele ei, circumstanțele atenuante și agravante, influența pedepsei stabilite asupra

corectării și reeducării vinovatului, că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin

gravă, la locul de trai se caracterizează pozitiv, la evidența medicului psihiatru nu se

află, circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite, concluzionând că

corectarea și reeducarea lui este posibilă, rațională și echitabilă prin aplicarea

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i

2

fie stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Apelantul a invocat că pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

societății nu este aplicabilă față de inculpat, din lipsa acordului acestuia la astfel de

pedeapsă.

Totodată, în cadrul ședințelor de judecată nu au fost stabilite careva

impedimente de a stabili o pedeapsă sub formă de amendă, partea vătămată nu are

careva pretenții față de inculpat, acesta i-a achitat tratamentul, în cadrul urmăririi

penale, inculpatul în principiu și-a recunoscut vina, negând doar faptul că a condus

mijlocul de transport în stare de ebrietate și declarând că a consumat băuturi spirtoase

după accidentul rutier, anterior a fost condamnat în anul 1995, dar antecedentele

penale sunt stinse, până la momentul săvârșirii infracțiunii a fost atras numai o

singură dată pentru săvârșirea unei contravenții.

decembrie 2021, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond

a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute la art. 61, 75 Cod penal,

că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu amendă în

mărime de la 950 la 1350 unități convenționale, sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 4 ani, în toate

cazurile cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, se caracterizează

pozitiv la locul de trai, nu se află la evidența medicului psihiatru, se află pentru prima

dată pe banca acuzaților, circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite,

întemeiat concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă, rațională și

echitabilă doar prin izolarea de societate.

Este nefondat argumentul acuzării că instanța de fond nejustificat a aplicat în

privința inculpatului pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunității, în

contextul lipsei acordului inculpatului în acest sens, or, fiind audiat în instanța de

apel, inculpatul a manifestat dorința de a executa pedeapsa cu munca neremunerată la

locul de trai.

Mai mult, partea acuzării, solicitând aplicarea pedepsei cu amenda în privința

inculpatului, nu a adus careva argumente ce ar institui necesitatea admiterii apelului,

or, faptul că inculpatul se află pe teritoriul RTM, or. Bender, nu instituie un

impediment în sensul executării muncii neremunerate în folosul comunității, dat fiind

că conform art. 67 alin. (1) Cod penal, munca neremunerată în folosul comunitătii

constă în antrenarea condamnatului, în afara timpului serviciului de bază sau de

studii, la muncă, determinată de autoritățile administrației publice locale.

instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal în

temeiul art. 2 alin. (4) al Legii privind amnistia în legătura cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021.

3

Recurentul indică că probe ce ar demonstra incontestabil faptul comiterii de

către Ciolac G. a infracțiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale sau a sănătății, săvârșită în stare de ebrietate, nu sunt.

În astfel de împrejurări, se impune necesitatea de a pronunța o decizie de

recalificare a faptei inculpatului pe art. 264 alin. (1) Cod penal.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de

procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Însă, în corespundere cu art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, persoana

care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs doar decizia instanței de apel prin care i

s-a înrăutățit situația. Iar, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în

recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

Sub acest aspect se reține că argumentele specificate în recursul ordinar privind

recalificarea acțiunilor inculpatului pe art. 264 alin. (1) Cod penal, nu au fost invocate

și în apel, ori, apărarea nu a folosit în genere această cale de atac (pct. 3.-5. din decizie).

Prin urmare, recursul ordinar în acest sens nu are niciun suport legal.

În același timp, este neîntemeiată și solicitarea recurentului privind încetarea

procesului penal în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

deoarece, potrivit art. 427 alin (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului doar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

La caz, însă, instanța de apel a pronunțat decizia pe 08.12.2021, iar Legea

amnistiei, fiind adoptată la 24.12.2021, a intrat în vigoare la data publicării în

Monitorul Oficial - 31.12.2022, adică după data pronunțării deciziei de către instanța

de apel.

Prin urmare, chestiunea abordată, odată apărută după pronunțarea deciziei de

către instanța de apel, care, împreună cu sentința au devenind definitive și executorii

în virtutea prevederilor art. 415 alin. (3) 466 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (5) Cod de

procedură penală, nu cade sub incidența procedurii de recurs ordinar, neconstituind

4

erori de drept comise de instanțele de fond și de apel care urmează a fi reparate pe

această cale de atac.

Ori, conform art. 65 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, persoana în

privința căreia sentința a devenit definitivă se numește condamnat, dacă sentința este

de condamnare, iar aplicarea actului de amnistie față de persoana condamnată, a cărei

sentință a devenit definitivă și executorie, se soluționează, deja, la etapa executării

pedepsei, în corespundere cu prevederile art. 469 alin. (1) pct. 15) - 472 Cod de

procedură penală (pct. 2., 4. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, deoarece apărarea nu

a folosit apelul, iar prin decizia instanței de apel nu i s-a înrăutățit situația

inculpatului, că hotărârea instanței de apel cuprinde motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția în aspectul neaplicării actului de amnistie și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vasile Soltan,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08 decembrie 2021,

în privința inculpatului Ciolac Gheorghi XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 26 august 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

5

6